Când nu e preocupat de asanarea morală a propriului partid sau de soarta lui Adrian Năstase, care a fost achitat de Înalta Curte în dosarul „Mătușa Tamara”, spre nemulțumirea Puterii, europarlamentarul PDL Cristian Preda filozofează pe tema Revoluției Române.
„Mai întâi a fost disputa: revoluție sau lovitură de stat? A venit apoi o alta: cine a jucat rolul decisiv – Timișoara sau Bucureștiul?
A treia dezbatere privește actorii principali: câți revoluționari au fost și cine merită recunoștința comunității?
Niciuna dintre dezbateri nu s-a încheiat. Taberelor care jurau pe revoluția pură și respectiv pe manipularea grosolană li s-a adăugat cea care crede că s-au combinat două logici diferite. Rolul armatei și al securității, ca și responsabilitatea pentru morții de după plecarea lui Ceaușescu au făcut ca o interpretare asumată consensual să fie imposibilă.
În ceea ce privește originea, Iașii au intrat pe hartă, dând naștere chiar zilele astea unei dispute pe care nimeni nu o bănuia acum 10 sau 15 ani. S-au adăugat acestei geografii politice orașe care au avut martiri fără ca locuitorii să plece din fața televizorului.
În sfârșit, tabloul actorilor s-a scindat: statutul urmașilor celor decedați sau al răniților nu a fost pus în discuție. În schimb, participanții s-au împărțit în revoluționari cu și fără certificat, cu și fără privilegii, cu și fără onoare.
Rezumând: câte persoane, tot atâtea revoluții. Unii – cei care i-au citit pe Tocqueville și pe Furet – ar spune că, de fapt, revoluția nu s-a încheiat…”, scrie Preda pe blogul personal.
