Cel mai nou stat membru al Uniunii Europene, Croaţia, care a serbat cu fast, un carnaval tradiţional şi focuri de artificii aderarea sa, este cunoscut şi pentru potenţialul ei turistic, prin fascinanta tranziţie între Europa Centrală şi Mediterana, prin rolul ei de răspântie a unor culturi şi influenţe excepţionale.
Şi-au lăsat marca acolo ilirii, celţii, grecii, romanii, veneţienii, italienii, otomanii, ungurii, francezii, austriecii.
Dincolo de istoria sa fascinantă, ţara este cunoscută pentru minunata coastă dalmată, cu cele aproximativ 1.185 de insule şi insuliţe, cu plaje, cu localităţi reprezentând adevărate bijuterii arhitecturale, cum ar fi “perla Adriaticii”, Dubrovnik, Split, Pula, Sibenuk sau Zadar, pentru a aminti numai câteva dintre cele mai cunoscute.
În interiorul ţării, capitala Zagreb poate fermeca vizitatorul prin eclectismul ei arhitectural, prin bogăţia muzeelor şi prin viaţa culturală. “Oraşul de sus”, leagănul Zagrebului, a fost fondat în secolul al XII-lea. Aşezat pe coline, cu reţeaua lui de străduţe pietruite, cu vechile reşedinţe şi numeroasele scări care le leagă unele de altele, a fost descris de jurnalistul Jean-Philippe Damiani ca un “Montmartre, cu accente de Praga şi cu atmosfera liniştită a unui sat”. Seara, liniştea lui atrage plimbările visătoare ale îndrăgostiţilor.
Piaţa publică din Zagreb
“Oraşul de Sus” este format din două cartiere: Kapotel şi Gradec. În primul a început, în 1102, construirea Catedralei, care devenise, în timpul Renaşterii, bastionul cel mai estic al Occidentului creştin, ce rezista otomanilor graţie incintei şi turnurilor sale. Clădirea actuală datează însă din secolul al XIX-lea.
Pe colinele Gradec-ului cu casele lui în culori pastelate, cu turnuri medievale şi palate baroce, dar şi cu multe baruri, se află şi atelierul lui Ivo Mestrovic, marele sculptor croat al secolului al XX-lea. Devenit elev al lui Rodin, avea să-l facă pe maestrul francez să declare că “nu mai are ce să-l înveţe”. Stilul expresionist al lui Mestrovic este influenţat în acelaşi timp de gotic, de forţa lui Michelangelo şi de arta religioasă. “Galeria Mestrovic”, din Split, expune aproape 200 de opere ale sale. Iar dintre sculpturile monumentale pot fi admirate în Croaţia bronzurile “Grigorie din Nin” şi “Sfântul Ioan Botezătorul” de la templul lui Jupiter din Split şi “Franciscanul”, de la Hvar.
Poarta din Piatră din cartierul Gradec din Zagreb
În timpul Imperiului Austro-Ungar, Zagreb nu avea aceeaşi importanţă ca Viena şi Budapesta, care dădeau în acea vreme tonul în Europa Centrală. În “Oraşul de Jos”, construit începând din 1880, edilii s-au inspirat din stilul austro-ungar, dar şi din cel neoclasic şi Art Nouveau. În jurul spaţiilor verzi, construite în formă de potcoavă, se ridică edificii impozante şi prestigioase: teatre, reşedinţe particulare, palate care adăpostesc astăzi instituţii administrative sau muzee.
Grădinile publice “Zrinjevac” şi “Nikole Zrinskog” au un aer foarte “Mitteleuropa”, cu concertele susţinute în chioşcurile fermecătoare.
Teatrul Naţional Croat din Zagreb
Nu trebuie ratate Muzeul “Mimara”, cu o frumoasă colecţie de pictură şi de antichităţi greceşti, şi nici “Muzeul Inimilor Sfărâmate”. Un muzeu unic în lume, construit cu câţiva ani în urmă de Olinka Vištica şi Drazen Grubišic, care au vrut să păstreze amintirile vieţii lor amoroase după ce s-au despărţit, expunând aici şi mărturii ale unor poveşti de dragoste din întreaga lume, pe care le-au cerut unui număr de 100 de cupluri. Muzeul dedicat despărţirilor îndrăgostiţilor se află într-o frumoasă reşedinţă particulară din Gradec. Se găsesc în el obiecte venite din întreaga lume, de la o oglindă retrovizoare spartă în timpul unei dispute la o zgardă de câine şi o pereche de cătuşe, cu trimiteri la sado-masochism, sau la o secure folosită la distrugerea unei case după separarea celor doi…
Palatul lui Diocleţian din Split
Seara, Zagreb devine deosebit de primitor, cu numeroasele sale baruri, restaurante şi cluburi, cu pub-uri şi “pivniţe” cu jazz. Terasele se succed într-o atmoseră din ce în ce mai animată pe măsură ce noaptea înaintează.
Există taverne cu farmec tradiţional, numite “konoba”, dar şi restaurante moderne în care designul se mariază cu cosmopolitismul meniului.
Iubitorii de dans pot găsi, pe malurile lacului Jarun, cluburi de noapte cu muzică house, R&B sau tehno, deschise toată noaptea.
În jurul Zagrebului, regiunea Zagorje invită cu colinele sale verzi, cu cramele cunoscute pentru calitatea vinului lor, cu castele şi sate.
Perlele Coastei Dalmate
Statuia lui Grigore din Nin de Mestrovic
Split, “oraşul tuturor secolelor”, cum mai este numit, este înconjurat de fortificaţii prevăzute cu patru porţi plasate în cele patru puncte cardinale. La nord, lângă “Poarta de Aur”, piciorul giganticei statui a lui “Grigorie din Nin”, episcopul din secolul al X-lea, realizată de Mestrovic, străluceşte de atingerea mâinilor credincioşilor. La est, “Poarta de Argint” este flancată de piaţa de fructe, legume şi haine. La vest, “Poarta de Fier” duce către piaţa de peşte, iar la sud, “Poarta de Bronz” deschide oraşul către mare.
Situată pe locul palatului împăratului Diocleţian (245-313), localitatea este un amestec fabulos de arce din piatră, magazine, restaurante populare, biserici şi ruine din toate epocile care îndeamnă la plimbări pe străzile înguste ce rezervă la fiecare pas o descoperire.
Imagine din timpul Festivalului de la Split
Oraş universitar, Split este de-a lungul întregului an extrem de animat. După vizitarea monumentelor, vizitatorul poate străbate piaţetele în care descoperă dansuri sau cântece polifonice. În afara zidurilor, aşteaptă portul cu iahturile sale ancorate în faţa cafenelelor şi a faţadei eteroclite a Palatului.
Unul dintre localurile cele mai căutate este terasa hotelului Park, frecventat de echipa de fotbal din Zagreb. Iar dacă urcă la Trogir, turistul se află într-o zonă declarată Patrimoniu UNESCO.
Timp de 15 zile, oraşul Split primeşte artişti, comici de stradă veniţi din peste 15 ţări, care, în fiecare seară, oferă reprezentaţii în cadrul Festivalului Teatrului de Stradă, ce se desfăşoară anul acesta, din 15 iunie până în 30 septembrie, în şase locuri din oraş.
Oraşul nobilimii raguzane
Fântâna lui Onofrio din Dubrovnic
Dubrovnik, oraşul incendiat odinioară, distrus de un cutremur şi apoi bombardat în 1991 şi 1992, a fost reconstruit aproape identic. Pentru cei care vor să evite turismul estival, care invadează strada principală, există nenumărate străzi înguste şi scări ce duc spre micile grădini ale părţii de sus a oraşului, cu portice gotice, renascentiste sau clasice, ascunse sub portocali. Pe faţadele caselor, planşe exterioare, susţinute de suporturi prinse în zid, sunt menite să lărgească spaţiul strâmt al locuinţelor, uimind vizitatorii.
Dubrovnik este plin de minunăţii: relicve de biserici şi mânăstiri, farmacia Mânăstirii Franciscanilor, arhitectura Palatului Sponza şi a Palatului Rectorilor, fântâna lui Onofrio, datând din secolul al XV-lea…
Piaţă de artizanat din Dubrovnic
Plimbarea ar trebui începută din Piaţa Gruz, înconjurată de vechile reşedinţe ale nobilimii raguzane, care contrastează cu oraşul-muzeu. De aici se trage Auguste Frédéric Louis Viesse de Marmont, Duce de Raguza, numit guvernator al provinciilor ilire în 1808, care a construit şcoli şi numeroase drumuri numite “Napoleon”, transformate azi în piste pentru ciclism, şi care a înfiinţat o reţea de staţii de poştă din care a rămas mărturie o “Cutie de scrisori” de la Split. Dar amintirea lui nu este la fel de fericită în Franţa. El l-a trădat pe Împărat, care i-a reproşat că i-a dat “lovitura de graţie”, o perfidie care se spune că ar sta la originea cuvântului “ragusade”, un sinonim pentru trădare.
Pentru odihnă, te poţi opri în Placa, cu pavimentul ei de culoarea fildeşului vechi, pentru a mânca şi a bea un pahar.
Zadar, trei milenii de istorie
Stradă în Dubrovnic
De la aeroport până în oraş drumul trece printre arbori torsionaţi de vânt. Oraşul apare brusc călătorului, aşezat pe o peninsulă fortificată. Aici se concentrează, ca într-un muzeu în aer liber, trei mii de ani de istorie cu totul specială.
Măturat de vânturile venite din larg, deschis tuturor influenţelor, oraşul păstrează urmele celor care l-au stăpânit de-a lungul vremii.
Fondat de triburi ilire, cucerit de romani în anul 59 î.Ch., vândut Republicii Veneţiene în 1409, ocupat de francezi în 1797, părăsit de austrieci în 1943, el a devenit oraş al Croaţiei în 1991. Destinul unei cetăţi care s-a aflat în prima linie a apărării creştine în faţa turcilor.
În Dubrovnic se desfăşoară un Festival de Vară
Toată această istorie a lăsat urme. Din toate epocile şi în toate stilurile, începând cu strada Kalelarga, artera comercială, care urmează vechiul drum roman. Biserici romanice, palate renascentiste, forumuri şi coloane romane, fortificaţii, bastioane şi turnuri de gardă din Evul Mediu şi…un monument al fascismului italian, care este Primăria oraşului.
În Piaţa Petra-Zoranica, o fortificaţie din secolul al XIII-lea stă alături de o ruină antică şi de un parc cu felinare neoromantice, mici capodopere ale grădinilor austro-ungare din 1829. Spre marea de un albastru de safir, amestecul este şi mai pregnant între spectaculoasa “Porta di Terraferma”, imagine a splendorii Dogilor Veneţiei din secolul al XVI-lea şi edificiile austriece ale Universităţii, datând din secolul al XIX-lea. Te poţi crede când la Viena, când la Veneţia, când la Sofia sau la Roma. Un amestec arhitectural halucinant.
Ruine romane şi biserica Sfânta Maria din Zadar
Locuitorii Zadarului au deprins de la colonizatorii lor o extraordinară “art de vivre”. De la francezi au luat spiritul critic. Să nu uităm că Napoleon I a înfiinţat acolo primele ziare libere. De la italieni le-au rămas gastronomia şi… macchiato, o cafea neagră fierbinte în care pluteşte o picătură de lapte rece, de la austrieci, numeroasele cafenele şi începuturile turismului. Franz Josef a cerut să fie construit la Zadar primul Palace, hotelul “Bristol”, pe malurile râului.
Interiorul Catedralei din Zadar
Oraşul a realizat, abia de câţiva ani, potenţialul turistic al centrului său vechi, în întregime pietonal, pavat cu dale de piatră albă, înecat în verdele tamaris-ului, pinilor, platanilor şi palmierilor.
Într-un labirint de străduţe largi cât braţele întinse în lături ale unei persoane, se înlănţuie buticurile “fashion”, restaurantele elegante şi terasele-cafenele. Dar punctul forte al localităţii sunt plajele din centrul oraşului, foarte aproape de locurile încărcate de cultură.
Zadar, Poarta Terraferma
Poate fi admirat, la “Muzeul de Artă sacră”, fondat în 1972, în Mânăstirea Sfânta Maria, “Aurul Zadarului”, una dintre cele mai frumaose colecţii de orfevrerie din lume. Se află acolo, printre altele, şi coroana reginei Elisabeta a Croaţiei, soţia lui Ludovic I de Anjou (secolul al XIV-lea).
Şi după numai 10 minute, te poţi aşeza pe malul apei, pe o plajă cu nisip fin, la Kolavare…
Cu portul de agrement plin de iahturi, Zadar, una dintre cele mai frumoase localităţi de la Adriatica, aminteşte de Coasta de Azur, fără a avea însă urbanismul ei dezlănţuit.
Zadar, Poarta Marina
Părând parcă decis să nu se lase invadat cu totul, Zadar îşi împrăştie vizitatorii pe insulele din faţa lui sau în parcurile naturale care îl înconjoară. Cel mai important dintre ele este “Paklenica”, cu o întindere de 95 de kilometri pătraţi. Un univers de stânci aride, din care cresc smochini sălbatici. Parcul, ce a servit drept decor unor filme western, are o succesiune de canioane prin care curg braţe ale mării. Intrarea se află în satul Stari Grad. De la intrare pornesc 400 de drumuri diferite, bine marcate, prin văile strâmte şi pline de pietriş, dominate de impresionanta faleză de calcar.
Stradă cu dale din Porec
Un exemplu de arhitectură contemporană este elegantul Hotel “Falkensteiner Iadera”, din Petrcane, aflat la 12 kilometri de Zadar, unul dintre cele mai frumoase ale Coastei, în formă de val, cu o grădină luxuriană. Iar pentru amatorii de peşte, terasa din Portul de pescuit “Bruschetta” este adresa cea mai căutată.
Istria, punctul de întâlnire între Europa Centrală şi Mare Nostrum
Interiorul bazilicii bizantine din Porec
Câteva escale trebuie făcute în peninsulele Coastei Dalmate a Croaţiei. Prima este Istria, unde te întâmpină străzi şi panouri bilingve, în croată şi italiană. Această peninsulă, aflată între Golful Trieste şi Golful Kvarner, este împărţită între trei ţări: Croaţia, Italia şi Slovenia. Pe teritoriul croat, chioşcurile de ziare vând şi un cotidian în limba italiană, “La Pace”, dat fiind că 7% din populaţie este formată de minoritatea italiană.
Piesă din Muzeul de Artă Sacră din Zadar
De-a lungul a trei milenii de istorie, Istria, care a ocupat întotdeauna o poziţie stategică în Europa, a stârnit dorinţa de posesie a romanilor, a Bizanţului, a slavilor, veneţienilor, austriecilor şi chiar, pentru câţiva ani, a lui Napoleon. Ea este punctul de întâlnire al lumilor slave cu cea mediteraneană, a Europei Centrale cu Mare Nostrum.
Terase şi magazine de anticariat în Porec
Influenţa latină se simte peste tot: în vestigiile romane, în palatele veneţiene, în gastronomie, unde pastele se regăsesc în toate meniurile. Dar nu pot fi neglijate nici moştenirea austro-ungară şi cea a culturii şi limbii slave. Iar peisajul prezintă aceeaşi diversitate, de la albastrul mării la verdele satelor cu măslini şi vii, cu o atmosferă amintind de Toscana sau de Provence, cu multe zone protejate şi minunate păduri.
Rovinj, oraşul vechi
Construit pe o insulă, devenită peninsulă în secolul al XVIII-lea, Porec este cel de al treilea port fondat de romani pe coasta istriotă. Oraşul a păstrat planul urbanistic antic, în formă de tablă de şah, şi străzile principale din epoca romană, Decumanus şi Cardo Maximus.
Datorează însă Bizanţului, după căderea Imperiului Roman de Apus, cel mai frumos edificiu al său, bazilica “Euphrasiană”. Un magnific exemplu de artă bizantină, clasat în patrimoniul UNESCO, construit în secolul al VI-lea pe ruinele unui lăcaş de cult mai vechi. Mozaicurile absidei centrale, realizate pe fond de aur, reprezentându-i pe Christ, pe apostoli, pe Fecioara Maria şi pe episcopul Euphrasius, fondatorul bazilicii, ca şi scene ale Buneivestiri, este o capodoperă de fineţe.
Pe lângă bijuteriile moştenite din diversele epoci, temple romane, case din perioadele romanică şi gotică, palate renascentiste şi baroce, pe Decumanus se află o curiozitate: Casa Romanică (Romanicka Kuca), locuinţă patriciană din secolul al XIII-lea care şi-a păstrat balconul din lemn şi ferestrele gotice.
La sfârşitul vizitei, este aproape obligatorie o oprire la unul dintre barurile instalate în turnurile construite de veneţieni în secolul al XV-lea, care oferă o minunată privelişte asupra mării şi a apusului de soare.
Sfânta Euphemia, patroana oraşului Rovinj
Şi tot în peninsulă se află Rovinj, o localitate cu casele colorate, dominată de eleganta siluetă a unei campanile. Şi aici, bogata istorie a Istriei şi-a lăsat amprenta. În secolul al XVIII-lea, Rovinj, care colabora cu veneţienii, era unul dintre porturile importante ale Adriaticii. Din această epocă de aur a oraşului a păstrat un patrimoniu arhitectural excepţional.
Pentru a-l admira trebuie să te afunzi în străduţele oraşului vechi, în care se intră prin “Poarta Balbi”, minunată arcadă barocă surmontată de leul înaripat al Sfântului Marcu.
În vârful colinei, Biserica Sainte-Euphémie se mândreşte cu eleganta campanilă amintită, construită după planurile celei de la Catedrala San Marco din Veneţia. Datând din secolul al XVIII-lea, biserica adăposteşte relicvele sfintei, martiră creştină, al cărei sarcofag din marmură a apărut, potrivit legendei, în secolul al VIII-lea, plutind pe valuri până la Rovinj. Devenită patroană a oraşului, Sfânta este obiectul unei adevărate fervori religioase.
Şi călătoria poate continua: Sibenik, Trogir, Omis, oraşele insulare Hvar, Korcula, Vis… Despre mirajul Croaţiei, voi reveni.
