Anul acesta ar trebui să aibă loc alegeri în state care, luate împreună, au circa jumătate din populația lumii. ”2024 este Anul Alegerilor, iar aceasta este o amenințare la adresa democrației”, scrie Bloomberg. Este poate cea mai concisă reflectare a ideologei elitelor de astăzi, la rivalitate cu un titlu din revista Foreign Policy din anul referendumului pentru Brexit și al victoriei lui Donald Trup la alegerile prezidențiale: ”E timpul ca elitele să se ridice împotriva maselor ignorante”. La început de 2024, Anul Alegerilor, BBC se întreabă dacă ”Democrația va supraviețui?”. ”Poate democrația să supraviețuiască în anul 2024?”, se întreabă și Financial Times.
Titlurile de mai sus au prefigurat discuțiile ce se poarta chiar acum la Forumul Economic Mondial de la Davos. Pe agenda întâlnirii șefilor de corporații, guverne și ziare se află trei mari spaime ale elitelor: dezinformarea (în primul rând dezinformarea și știrile false create cu ajutorul inteligenței artificiale), polarizarea politică a societăților și evenimentele meteo extreme. Având în vedere modul de lucru cu care Forumul de la Davos ne-a obișnuit, două dintre spaimele de mai sus se contopesc – dezinformarea stă la baza polarizării societăților. Legătura este făcută de populism – și nu oricare, ci de populismul de dreapta, dacă este sa facem o scurta revistă a presei de la începutul anului. ”Populismul de dreapta se pregătește sa măture tot Vestul în 2024”, iar asta ”ar fi un dezastru pentru democrația liberală”, atrage atenția Foreign Policy.
Amenințarea la adresa democrației este, de fapt, amenințarea la adresa unei anumite ideologii sau a unui anumit partid. Spaima nu este legată de dispariția democrației și ce faptul că anumite partide populiste sau candidați care nu pot fi digerați de actualele guverne ar putea să câștige alegerile în anumite state. În dicționar, populismul este definit ca atitudine ce urmărește obținerea simpatiei populare, ca idei și acțiuni care urmăresc obținerea sprijinului oamenilor de rând promițându-le ceea ei își doresc. Pentru cei mai mulți alegători, asta sună a democrație, însă nu și pentru elitele care vor să se agațe de putere și spun necontenit că aceasta înseamnă tiranie sau măcar autocrație, acea autocrație despre care administrația actuală a Statelor Unite ne spune că se află într-o luptă decisivă cu democrația.
Din această spaimă a elitelor pare să fi luat naștere un studiu al Forumului Economic Mondial care arată că manipularea este cea mai gravă amenințare la adresa omenirii, mai ales când manipularea informațiilor se face cu ajutorul inteligenței artificiale. Accesele de spaimă ale elitelor încep să se repete – după marea sperietoare a campaniilor de dezinformare ale Rusiei care ar fi dus la victoria lui Donald Trump în 2016 și care i-ar fi influențat mandatul la Casa Albă a urmat sperietoarea campaniilor de dezinformare din perioada pandemiei covid-19, iar acum am avea de-a face cu o dezinformare la nivelul întregii lumi, pentru ca ”democrația” elitelor să fie înlocuită cu democrația maselor. Este oare atât de puternică dezinformarea? Un articol publicat de UnHerd citează mai multe studii realizate la Universitatea Harvard care arată că, raportată la întregul conținut online, dezinformarea are un procent foarte mic. Spre exemplu, un studiu arată că în spatele a 65% din dezinformările despre vaccinul anti-covid-10 s-au aflat doar 12 indivizi.
La fel par să stea lucrurile și cu spaima față de populiștii de dreapta. Nimeni nu se așteaptă ca alegerile prezidențiale din Rusia din 2024, alegerile din Iran sau Mali să fie un spectacol al democrației. Însă paralelele între victoria populiștilor de dreapta din Italia sau din Olanda și victoriile lui Vladimir Putin în Rusia sunt absurde. În Italia, premierul Giorgia Meloni a urmat în mare măsură agenda Davos a precedentei guvernări tehnocrate a lui Mario Draghi (fost președinte al Băncii Centrale Europene), iar in schimb i-a fost permis să se ”joace” cu discursul anti-imigrație și cu niște măsuri anti-imigrație sortite eșecului și care i-au atras și antipatia multor state europene (în special in Albania, unde Meloni intenționează să înființeze centre pentru refugiații pe care Italia nu-i dorește). La fel se întâmplă și cu cooptarea la guvernare a extremismului de dreapta în Suedia și la fel vor sta lucrurile și in Olanda, cu victoriosul extremist de dreapta Geert Wilders care a trebuit să renunțe la ideea absurdă de interzicere a Coranului pentru a avea o șansă de a forma un guvern.
Gonflarea fenomenelor dezinformării și populismului are însă un rost. Ea ascunde publicului caracterul nedemocratic al unor încercări de a elimina din cursa electorală (prin decizii guvernamentale sau în justiție) a unor candidați și partide incomode sau acțiuni de ”character assassination” prin intermediul presei a unor personaje precum Donald Trump. Având în vedere că doar imperiul mediatic al lui Rupert Murdoch îi oferă (tot mai puțin) tribuna lui Donald Trump, este foarte probabil ca o parte tot mai mare a electoratului american să ajungă la concluzia Partidului Democrat: Trump=Hitler. Același lucru pare să se întâmple în Germania, unde se înmulțesc apelurile pentru scoaterea în afara legii al partidului Alternativa pentru Germania, ca si cum asta ar face ca cei 20% dintre germanii care ar vota cu AfD să își dea votul pentru cancelarul eșuat Olaf Scholz sau pentru Friedrich Merz, liderul CDU, dar și omul cheie al BlackRock Germania. Dar cea mai urmărită evoluție de către elitele la putere este folosirea acestor spaime gonflate pentru crearea unor agenții precum Agenția pentru apărare psihologica din Suedia, subordonată Ministerului Justiției, însărcinată cu combaterea dezinformării. Titulatura sperie și sperie și mai mult că evaluările și etichetările sunt lăsate pe mâna unei instituții subordonată politic. Însă cultivarea spaimei de populiști și de războiul hibrid (al Rusiei, Iranului, Chinei, al noii ”axe a răului) facilitează crearea unor asemenea instituții, în special pe ”flancul” NATO. Iar dacă varianta subordonării guvernamentale va întâmpina rezistență, există întotdeauna varianta conectării și mai puternice a ONG-urilor la furtunul finanțării guvernamentale, pentru a inventa noi pericole de care trebuie ferită fațada ce a mai rămas din democ
Aceeași strategie ajută la impunerea unor modele ”democratice” alternative, preferate de cei nealeși. Un superstat european cu propriile sale legi, monedă, politică economică, a apărării și migrației și cu propriul parlament nu este tocmai o veritabilă democrație, mai cu seamă când Parlamentul European este o formă fără fond, fără drept de inițiativă legislativă. Însă alegerile pentru acest parlament de fațadă sunt prezentate fie ca un festival al democrației, fie ca un front al luptei pentru democrație. În realitate, deciziile sunt luate de birocrați nealeși ce-i tratează pe alegatori ca niște părinți binevoitori cu copiii care au nevoie mereu de sfaturi și de câte o admonestare. Când vreun lider național vorbește despre valurile de imigranți ilegali din țările musulmane și îndrăznește să ia și o decizie în privința lor, el este izolat și declarat fascist, așa cum se întâmplă cu Viktor Orban. Când fermierii germani blochează Berlinul cu tractoarele pentru a protesta împotriva noilor ”taxe verzi” pe combustibil, se găsesc imediat informații despre infiltrarea acestei mișcări de extrema-dreaptă. Iar UE merge mai departe, pe calea de la un acord comercial spre un superstat implicat în apărare, justiție, imigrație, mediu, politică externă, în care democrația trece în mâinile unor birocrați nealeși, o evoluție care este mereu aplaudată și socotită singura cale.
Pentru că alegerile înseamnă tulburarea liniștii tehnocraților nealeși care conduc și punerea sub semnul întrebării, măcar preț de o campanie electorală, a cvasi-religiilor care asfixiază dezbaterea publică mandat după mandat, ar trebui ca Anul Alegerilor să fie socotit anul în care vocea omului de rând se va auzi. Însă va fi un an care va aduce și amenințări și riscuri – nu neapărat cele legate de ascensiunea populismului, cât evoluții similare celor de după ”bombele” WikiLeaks, adică crearea de noi pârghii pentru insularizarea și mai puternică a unor instituții ce se cred infinit mai raționale, mai informate și calificate și reducerea și mai puternică a influenței cetățenilor.
Miorița vă dă clasă, berbecuți și oițe putinofile! Mi-a plăcut cum l-a beștelit pe Marchievici, care se pare că e un profesoraș fost premiant prin școală, care cerea în gura mare 12 mii de euro prin Parlamentul Europei! De aia scrie doar prostii putinofile și antieuropene, aducînd în prim plan diverse declarații ale unor aiuriți vestici, care văd numai catastrofe prin Occident, și nici nu vor să vadă cum se prăbușește Rusia!
Ar fi cazul ca să mai lase părerismul pe seama altora, căci nu știe să scrie jurnalistic, ci scrie dezlînat și mîncînd spațiul tipografic și nervii cititorilor! Aici nu ești la catedră, coane Adriane, unde bieții tăi studenți sînt obligați să-ți asculte prostiile , ci ești pe un forum, unde e mai bine sa-ti scurtezi mesajele subversive!