Cum s-a născut antiterorismul în România

Pe fondul acutizării fenomenului terorist internațional, cu o ramură bine conturată a euroterorismului, la data de 15 decembrie 1977 a fost înființată Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă, predecesoarea Brigăzii Antiteroriste din organigrama Serviciului Român de Informații.

În anii ‚70, marea deschidere a politicii externe a României, respectiv repoziționarea față de hegemonismul Moscovei și dobândirea accesului la imensele piețe de resurse ale Orientului Mijlociu, Africii, Asiei de Sud-Est și Americii Latine, a avut printre alte consecințe și un aflux impresionant de tineri – elevi sau studenți – din aceste areale geografice cu numeroase surse de conflicte. Sutele de mii de specialiști străini formați în țara noastră sunt actualmente activ implicați în toate domeniile social-economice, dar și în viața politică a statelor lor.

Situația operativă complexă

La începutul anilor ‚70, contraspionajul a interceptat intențiile disidenței palestiniene „Septembrie Negru“ de a introduce în România mari cantităţi de armament care urma să fie utilizat în executarea de atentate împotriva unor ţinte israeliene (ocuparea Ambasadei Israelului de la Bucureşti și asasinarea ambasadorului), precum şi împotriva unor obiective similare din alte state europene. În anul 1972, țintă a unui atentat terorist, oportun prevenit, a fost și premierul Israelului, Golda Meir, pe timpul unei vizite oficiale în România.

Grupul operativ „ARTA“: Date fiind dimensiunile pericolului, pe lângă Direcția de Contraspionaj a fost constituit Grupul operativ „ARTA“ (acronimul de la „Planul de acțiune pentru reprimarea terorismului arab“), care, în conlucrare cu o subunitate specializată din Trupele de Securitate, a dezamorsat amenințările teroriste. Amenințări care, dacă s-ar fi materializat, afectau atât „Grupul Baader-Meinhof“, securitatea României, cât şi a altor state. În operaţiunile coordonate de Grupul operativ „ARTA“ au fost descoperite şi confiscate arme de foc, inclusiv automate, muniţia aferentă şi grenade defensive.

Grupul operativ „Șoimii“; Ameninţările frecvente și iminente la adresa securității aeronavelor și pasagerilor aviaţiei civile din Europa, inclusiv România, au necesitat adoptarea de măsuri de prevenire şi în aeroporturi și la bordul aeronavelor. Principalul obiectiv consta în prevenirea atentatelor împotriva aeronavelor româneşti, a deturnării acestora și a pericolelor privind viața pasagerilor. În acest scop, în anul 1970 s-a constituit nucleul a ceea ce din anul 1972 a funcționat ca structură de sine stătătoare specializată, denumită Grupul operativ „Șoimii“. În primii doi ani, „Şoimii“ erau ofițeri selecționați din toate structurile Consiliului Securității Statului, care erau planificați, la anumite intervale, în serviciul de securitate a aeronavelor în zbor. În anul 1972, Grupul operativ „Șoimii“ a devenit unitate de sine stătătoare, încadrată cu personal anume pregătit.

USLA: La 15 decembrie 1977, a fost creată Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA). Principalele atribuţii ale USLA au constat în:

l culegerea de informaţii pentru prevenirea şi combaterea acţiunilor teroriste;

l paza şi apărarea anumitor ambasade, reprezentanţe străine şi domicilii ale membrilor Corpului Diplomatic acreditat în România;

l asigurarea securităţii aeronavelor şi a pasagerilor acestora;

l controlul antiterorist şi antideturnare la aeroporturile Otopeni şi Băneasa;

l asigurarea pazei şi securităţii familiei prezidenţiale;

l intervenţia pentru lichidarea acţiunilor teroriste.

Numărul maxim de cadre la care a ajuns USLA de-a lungul istoriei sale a fost de aproximativ 800 de ofiţeri şi subofiţeri.

Atentate preîntâmpinate

În anul 1983 au fost identificați doi cetăţeni libanezi care au intrat în România cu acte de călătorie false (paşapoartele erau turceşti, iar vizele erau obţinute în scop turistic). În urma demersurilor informative ale USLA, au fost rapid stabilite apartenenţa acestora la o organizaţie teroristă arabă şi scopul real al „vizitei“: urmau să se îmbarce într-o aeronavă cu ruta Bucureşti – Damasc, să amplaseze bombe incendiare la bordul avionului şi, după aterizarea în Damasc, să le declanşeze cu ajutorul unei telecomenzi.

Asasinarea președintelui Egiptului Anwar El-Sadat, la București: Cu prilejul vizitei oficiale în România, din anul 1978, a președintelui Egiptului Anwar El-Sadat, organizația „Frații Musulmani“, aflată în opoziție cu regimul de la Cairo, și facțiuni disidente palestiniene, nemulțumite de poziția conciliantă a Egiptului în negocierile cu Israelul, ca urmare, nu în ultimul rând, a inițiativelor României și a navetelor diplomatice de la București la Tel Aviv, Cairo, Damasc și alte capitale arabe, au pus la cale un atentat la viața președintelui egiptean. Depistat oportun, planul a fost dejucat, iar măsurile excepționale de securitate au descurajat și blocat orice tentativă. Atentatul se dorea fi și un avertisment pentru rolul României în demararea negocierilor de pace în Orientul Mijlociu.

Asasinarea viceconsulului Ambasadei Iordaniei la Bucureşti: Asasinarea, la 4 decembrie 1984, a viceconsulului Ambasadei Iordaniei la Bucureşti, Azmi Al-Mufti, a fost excepția singulară în istoria antiteroristă naţională în care structurile specializate nu au identificat și gestionat ameninţarea înainte de a se materializa. Viceconsulul a fost împuşcat mortal de Ahmad Mohammed Ali Al-Hersh, iordanian de origine palestiniană aflat la studii în România, la ordinele disidenței teroriste palestiniene „Al Fatah – Consiliul Revoluționar“, condusă de Abu Nidal, ce dorea să dea un avertisment statelor pe care le considera ostile poporului palestinian. Teroristul, Ahmad Mohammed Ali Al-Hersh, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare.

Antiteroriști căzuți la datorie

La 26 mai 1985, USLA a depistat două dispozitive explozive improvizate amplasate sub două autoturisme parcate în faţa căminelor din Complexul studenţesc Grozăveşti. Atentatul fusese pus la cale de patru adepţi ai „Fraţilor Musulmani“ şi viza studenţi sirieni din România, consideraţi duşmani ai organizaţiei. USLA a intervenit imediat pentru a gestiona situaţia şi a evita periclitarea vieții studenţilor, fiind evacuate căminele și imobilele vecine și deviată circulația. În timp ce ofiţerii pirotehniști studiau una dintre bombe, au observat că aceasta avea încorporate două siguranţe de dezamorsare. În absența suportului tehnic necesar, li s-a ordonat să neutralizeze dispozitivul. Din păcate, demersul a avut urmări tragice, soldându-se cu moartea celor doi ofiţeri: locotenent-colonel Donner P. Alecsandru (50 de ani) şi căpitan Vidrean I. Ion (33 de ani). Ulterior, prin utilizarea de tehnică specializată, cel de-al doilea dispozitiv a fost dezamorsat, fără a se mai înregistra victime. l

Iulian Vlad:

„Era şi la scurtă vreme după succesul răsunător pe care îl avuseseră cu deturnarea unui avion la Mogadiscio şi pe care l-au recuperat într-un chip miraculos. Deci li s-a dus vestea în toată lumea şi cred că, la fel ca şi la noi, foarte mulţi erau interesaţi de cum au procedat, ce tehnici, ce metode au folosit şi, bineînţeles, să le vezi toată organizarea, să le cunoşti planurile de luptă, de pregătire şi dotarea. Ei în toate privinţele au fost deschişi, neaşteptat de deschişi. Sigur, pe de altă parte, au fost foarte interesaţi să aibă în noi un punct de sprijin, pentru că puteam constitui şi am constituit un filtru important, şi le-am venit în întâmpinare. Eram pe ruta cea mai importantă de intrare în Europa, iar ei erau, poate, cei dintâi vizaţi şi ne-am dovedit a fi loiali înţelegerilor făcute cu ei“.

Iulian Vlad: 

„Noi eram foarte interesaţi să ne asigurăm, pe de o parte, o documentare cât mai bună în legătură cu tehnicile de luptă, metodele de acţiune, de prevenire și contracarare folosite de unii sau alţii, iar, pe de altă parte, aveam nevoie de dotări adecvate, de tehnica efectivă, specializată pentru intervenția de luptă antiteroristă, de armamentul și mijloacele de protecție pe care îl foloseau structurile antiteroriste din țările care se confruntau cu escaladarea actelor teroriste“.