Frumoasa Victoria Coren, scriitoare şi jurnalistă, este prima femeie care a învins, în 2006, la Campionatul European de Poker, obţinând 500.000 de lire sterline, iar în 2008, câştigul total a fost de 1.200.000 de lire sterline. Într-o carte lansată recent, „I Love Poker”, îşi povesteşte viaţa, de când bunicul ei a învăţat-o, la şase ani, acest joc. S-a născut în 18 august 1973. Are cronici în „The Observer” şi „The Guardian”, cât şi în alte publicaţii.
Provine dintr-o familie de evrei din nordul Londrei. Tatăl său, Alan Coren, un celebru umorist, conducea revista satirică „Punch”, era scriitor şi lucra în televiziune, iar fratele ei, Giles Coren, este ziarist la „The Times”. Victoria este licenţiată a Colegiului St. John de la Oxford. La vârsta de 14 ani a câştigat concursul organizat de „Daily Telegraph” pentru rubrica de weekend şi a continuat să scrie acolo câţiva ani. Ea a adaptat articolele lui John Diamond, realizând o piesă, „A Lump In My Throat”, care a fost pusă în scenă pentru Festivalul de la Edinburgh, dar şi pentru „Grace Theatre” şi „New End Theatre” din Londra, şi adaptată apoi pentru BBC 2. Cei doi fraţi au scris introducerea la „Chocolate and Cuckoo Clocks”, o antologie a celor mai bune texte comice semnate de tatăl lor, publicată în 2008.
Cartea sa autobiografică despre poker, „o poveste de dragoste cu pokerul”, a fost publicată în septembrie 2009 şi a avut cronici excepţionale în „The Times” şi în „The Observer”. Frecventează Cazinoul Victoria din Londra, prezintă la televiziune emisiunea „Late Night Poker” şi „The Poker Nations Cup” pentru Channel 4, „World Poker Tour” pentru ITV 2. Totodată, este un iubit comentator al genului la televiziunile din Monte Carlo şi la Sky Sports.
Sălile Cazinoului Victoria Grosvenor din Londra sunt pline de jucători la jocurile mecanice, forţând hazardul atât la ruletă, cât şi la jocurile de cărţi. Când trece pe lângă ruletă, Victoria îşi închide ochii şi grăbeşte pasul. „Când cineva care are jocul în sânge vede acea roată, simte o atracţie fatală, masochistă pentru tot ceea ce înseamnă soartă şi nu are nicio legătură cu abilitatea.”
Este o împătimită a versiunii americane a pokerului, care se numeşte Texas Hold’em. A intrat pentru prima dată cu câţiva prieteni într-un cazinou la 17 ani, cu un document fals, fiind însoţită de un fotbalist de la naţionala irlandeză. În „I Love Poker”, cartea este ca o călătorie bizară, crudă, în lumea meselor verzi, scrisă cu umor, perspicacitate şi candoare. Şi apoi, pentru fanii acestui joc, există o secţiune la sfârşitul fiecărui capitol care reconstituie partida jucată în 2006, când a câştigat campionatul european. „Pasiunea mea pentru cărţile de joc a început la 6-7 ani, când bunicul Sam mă învăţa să joc pe ascuns. Apoi, în adolescenţă, eram timidă, nefericită, fiind cam grasă. Colegele de şcoală râdeau de mine. Părinţii mei aparţineau clasei de mijloc şi, deşi nu aveau bani, juraseră să le dea copiilor tot ce nu avuseseră ei: şcoli bune, licenţa la Oxford, cursuri de dans pentru mine şi cricket pentru fratele meu, Giles.” După adolescenţă, Victoria pleacă să descopere America şi începe cu Las Vegas. Din păcate, termină repede banii. Astăzi, după o perioadă nu tocmai fastă, lumea o invidiază atât pentru intuiţie, cât şi pentru curaj, calcul. Dar, desigur, maestra ştie că victoria se obţine înşelându-i pe ceilalţi, pentru că ceea ce este pentru tine un triumf este nefericire pentru altul, iar ca tu să câştigi, altcineva trebuie să piardă.
Este adesea invitată să joace poker la televiziune, în preajma altor celebrităţi precum scriitorul Martin Amis, actorul Stephen Fry şi Tom Parker Bowles, fiul Camillei şi fiul vitreg al prinţului Charles. Participă la „Poker Million” din insula Man, cel mai important turneu din afara Americii, la care iau parte campioni din toate ţările lumii, cu un câştig pentru învingător de un milion de lire sterline. Din 2001 zboară la Las Vegas pentru „World Series”, campionatul mondial (desfăşurat luna aceasta). „Se spune că acela care câştigă la cărţi nu are noroc în dragoste, dar nu este adevărat. Eu câştig şi acum, când sunt îndrăgostită de elegantul jucător de poker profesionist, îmbrăcat de Armani, Joe Beevers.” Victoria are o rubrică de poker în „The Guardian” şi alta în „The Observer”. „Sunt nemulţumită pentru că nu am reuşit încă să-mi fac o familie. Şi asta pentru că unui bărbat îi este greu să accepte că soţia lui zboară dintr-o parte în alta a lumii, pentru a trece din cazinou în cazinou. Dar sunt fericită, pe de altă parte, pentru că am mulţi prieteni apropiaţi, îmi place să râd şi nu mă plictisesc niciodată. Aş putea spune că trăiesc o «dolce vita».”
Pokerul îşi găseşte o nouă regină
Câştigătoarea turneului de poker de la San Remo din 2010, la care au fost 1.241 de participanţi, este splendidul ex-model englez Olivia Liv Boeree, din Kent, care şi-a adjudecat jackpotul cel mai mare din Europa. Şi-a pus în geantă un cec cu şase zerouri, în valoare de 1.250.000 de euro, învingând toţi bărbaţii, în frunte cu suedezul Jacob Karlsson. A început turneul cu o pereche de şeptari contra doi aşi, fiind învinsă la start, dar a recuperat. După cum mărturisea, a plecat cu gândul de a câştiga sau de a pierde totul. Seamnă cu Catherine Zeta-Jones care îl ajută pe Sean Connery să dea lovituri imposibile. Are 25 de ani, o licenţă în fizică şi astro-fizică a Universităţii din Manchester, a susţinut concerte heavy metal pentru chitară. Este prezentatoare tv şi jurnalistă. Frumuseţea şi talentul ei par picate din cer. Este un top-model care se îmbracă simplu, cu un T-short şi jeans. A avut succes în tot ceea ce a făcut. S-a lansat pe posturile de televiziune la vârsta de 21 de ani, iar întâlnirea cu pokerul a fost întâmplătoare. A fost selecţionată dintre primii 15 participanţi la un reality show televizat. Scrie articole în domeniul respectiv. Îi place să spună că destinul îi este înscris în ochi. A trecut de la modă la masa verde.
