Dacă ne punem mintea, facem lumea-ntreagă praf cu totul

Da, noi dacă ne punem mintea, facem lumea-ntreagă praf cu totul, ce să mai vorbim. Uite, povestea asta politică n-o știți dar v-o spun eu așa cum e. Nu se știe cum, din Laboratorul de cercetări genetice de la Foișorul de Foc, au fugit niște pisici din astea de-ale noastre, de maidan, vărgate, negre, sare cu piper, roșcate, toate deștepte foc, agile și nemaipomenit de băgăcioase. Nu se știe cum, o parte dintre ele, s-au aciuat în clădirea Parlamentului. Pesediștii, peneliștii, uneperiștii, peciștii, useriștii și mulți alții le-au privit cu simpatie încă din prima zi și s-au întrecut să le aducă de mâncare cumpărată de șoferii lor de la petshop. Șoferii erau cu toții ofițeri acoperiți astfel că pisicile au aflat în scurt timp o sumedenie de secrete legate de siguranța națională. Timp de un an de zile, pisicile de la Parlament au boierit de-adevăratelea și au intrat în grațiile multor prim-miniștri. Prim-miniștrii s-au schimbat de-a valma începând cu iulie 3017, totul sfârșind cu o revoluție pisicească bubuitoare. În aprilie 3018, pisicile au schimbat președintele Senatului, președintele Camerei Deputaților, vreo câțiva șefi de servicii secrete și așa mai departe. Ambasadorii SUA și Rusiei, secondați de ambasadorii Italiei, Franței și Angliei au vrut să stea de vorbă cu pisicile rebele. S-au dus cu mic, cu mare, la Casa Poporului. Pisicile fumau trabuc și se dădeau ca pe tobogan pe balustrada de marmură pe care mâna lui Nicolae Ceaușescu a lăsat câteva urme de neșters. Kakaia pliz varoșnikov katiușa forever young, mister ambasador, a întrebat un motan obraznic, vai, care-și dădea aere de marchiz. Nu mai știm ce s-a întâmplat pentru că ne-a lovit o cometă și vreme de ani buni am orbecăit prin norul de fum care a acoperit Europa. Cum, nu mă auziți bine? Se întrerupe imaginea? Păi nu v-am zis că-s un miraj?! Păi ce credeați? Istoria noastră e plină de miraje. Hai, pe bune, nu v-ați dat seama? Asta e, totul e ca un Black Hole! Sigur că ne putem întreba dacă nu cumva textele, fie ele şi aleatorii, nu sunt pentru un observator cântecul de sirenă al unui Black Hole Politic. Aceasta după ce ne vom fi întrebat asupra unui Black Hole fie ca autoritate, fie ca expresie spaţială sau spaţio-temporală. O întrupare a neutrului sau manifestare a nefiinţei. Dacă ar fi vorba de autoritate atunci raporturile noastre ar fi de subordonare, de confruntare sau de cooperare cu autoritatea în Black Hole Politic sau cu o parte din ea. Insurgenţa noastră ar fi într-un asemenea caz nu lipsită de comic. Autoritatea ar reprezenta pur şi simplu textul în întregul lui dat nouă spre interpretare sau doar spre a fi contemplat. Am putea bănui că şi privim un asemenea text, că trecem pe lângă el în fiecare zi sau că suntem chiar propoziţiile lui. Ce ar fi Black Hole Politic? Doar înfăşurarea unui text, abstragerea lui într-o propoziţie finală, un act textual ultim rămas, dăruit, uitat, livrat lumii spre interpretare?! ?! Cosmologie sau cosmogonie? Să se reducă existenţa umană doar la lectura acestui tulburător text înfăşurat, ascuns în volutele spaţio-temporale?! Căci fie furnică, fie filozof, înjghebările organice în care pâlpâie o scânteie spirituală nu par a avea ca fundamentală îngurgitarea unor porţiuni de spaţiu, mici îngrămădiri de molecule sau celule palpitând sub varii forme colorate viu, atrăgător. Masticaţia nu pare a fi sensul ultim, deşertăciunea deşertăciunilor. A te adăposti de furtună nu pare a fi demersul către reflecţie. A strânge recoltele sau a juca la ruletă pare la fel de fad, de neimportant. Interpretarea unui Black Hole Politic, iluzorie.