Activ pe parcursul a cinci decenii de rock ‘n’ roll şi frecvent reinventându-şi muzica, David Bowie este considerat un influent inovator, în special datorită lucrărilor sale din anii ’70. Bowie s-a inspirat dintr-o vastă paletă de artă filozofie şi literatură. Solist vocal, instrumentist, compozitor din Marea Britanie, exponent al curentului glam rock, este considerat unul dintre marii muzicieni britanici. De la anii petrecuţi la Berlin şi până la ultimul său single, patruzeci de ani mai târziu, îl reîntâlnim rememorând o carieră strălucitoare, cu un labum nou.
După o lungă tăcere, în 11 martie, va apărea „The Next Day”, compus şi interpretat de carismaticul star rock David Bowie. Mai mult, piesa este însoţită de un videoclip.
Dar 2013 înseamnă şi anul unei mari retrospective „David Bowie is”, dedicată starului britanic. Deschisă la „Victoria & Albert Museum” din Londra, în perioada 23 martie – 28 iulie, expoziţia va include fotografii, costume de scenă, extrase din filme şi din videoclipuri, ca şi câteva note manuscrise inedite, grupate tematic, pe ritmurile muzicii compuse şi interpretate de el. Printre cele 60 de costume de scenă expuse se află pardesiul imprimat cu steagul britanic – Union Jack – creat de designerul Alexander McQueen pentru fotografia de pe coperta albumului „Earthling” (1997).
Un drum lung prin istoria filmului
Nostalgicul David Bowie
Bowie este, de asemenea, actor de film şi teatru, regizor şi artist vizual de videoclipuri muzicale, dar şi producător, scenarist şi compozitor de muzică de film. A deţinut roluri în piese de teatru şi în filme de lung metrraj, a produs albume.
Ca actor, a jucat în “Omul care cade pe Pământ”, “Christiane F.”, “În noapte”, “Novicii”, “Labirintul”, “Twin Peaks – Fire Walks With Me”, în producţia BBC “Foamea”, în două episoade din serialul de televiziune “Dream On” şi în “Omul elefant”.
În perioada adolescenţei, David a fost lovit la ochi în timpul unei altercaţii. Motivul disputei era o fată. Această întâmplare l-a marcat pe viaţă, ochiul lui stâng a rămas paralizat şi permanent dilatat, acesta fiind motivul pentru care David Bowie are ochii de culori diferite.
La sfârşitul anilor ’70, după perioada sa muzicală berlineză, Bowie reia cariera sa de actor, încarnându-l pe John Merrick în piesa “Omul elefant” de Bernard Pomerance, pusă în scenă de Jack Hofsiss pe Broadway, care a cunoscut un succes enorm. Între 1980 şi 1981, a avut cu acest spectacol peste 157 de reprezentaţii. El a apărut de asemenea, în propriul său rol în filmul “Chirstiane F”, în care se droghează, se prostituează, iar muzica compusă i-a servit pentru “Trilogia berlineză”.
În pelicula fantasy, Labirint
Notabile şi alte apariţii cinematografice, “Prădătorii”, “Furyo”. În 1986, deţine rolul principal în filmul “Labirintul” de Jim Henson.
Înainte de a studia teatrul de avangardă şi arta mimei cu Lindsay Kemp, el şi-a început cariera de comediant în producţia teatrală “Pierrot in Turquoise”, care va genera, în 1970, tele-filmul “The Looking Glass Murders”.
În scurtmetrajul în alb şi negru, “The Image”, el joacă rolul unei fantome care iese din pânza unui pictor pentru a-l bântui. În acelaşi an, a apărut în adaptarea romanului lui Leslie Thomas, “Soldatul”.
Primul lui rol important este Thomas Jerome Newton, un extraterestru venit pe Pământ pentru a căuta resurse ca să-şi salveze planeta, din pelicula “Omul care a căzut pe Pământ”, un film-cultregizat deNick Roeg.
David Hemmings i-a oferit rolul unui ofiţer prusac în producţia anglo-germană “Un simplu gigolo”, alături de Marlene Dietrich.
Bowie a jucat şi alături de Catherine Deneuve şi Susan Sarandon în “Prădătorii”, în 1983. Apoi, a interpretat unul dintre rolurile principale, cel al maiorului Jack Celliers, din “Furyo”, al marelui cineast Nagisa Ōshima, dispărut recent, împărţind afişul cu Takashi Kitano şi compozitorul Ryūichi Sakamoto. Această peliculă a reprezentat una dintre rarele experienţe în care două icoane ale muzicii pop şi-au dat replica într-un film.
În filmul Omul care cade pe Pământ
Şi-a făcut apariţia şi în “Barbă de Aur şi Piraţii”, în 1983, creat de Monty Python, dar şi într-un rol minor în “În noapte”, în 1985. I s-a propus în acelaşi an rolul lui Max Zorin într-un James Bond, rol pe care l-a declinat.
A compus, împreună cu cântăreaţa Sade, muzica pentru comedia muzicală rock “Novicii”, în care a şi jucat. În acelaşi an, 1986, Jim Henson îi cere să încarneze pe maleficul Jareth, Regele Goblinilor, într-un film fantastic pentru copii, “Labirintul”, pentru care compune şi muzica. Bugetul filmului a fost de 25 de milioane de dolari.
Doi ani mai târziu, în regia lui Martin Scorsese, evoluează în “Ultima ispită a lui Christos” interpretând rolul lui Pilat din Pont. De succes s-a bucurat şi în rolul agentului FBI din pelicula lui David Lynch “Twin Peaks” din episodul “Ultimele şapte zile ale Laurei Palmer”.
Un rol minor, dar decisiv pentru cariera lui cinematografică, a fost cel al lui Andy Warhol în filmul biografic “Jean-Michel Basquiat”, în 1996.
Într-un western italian, “Răzbunarea pistolarului”, în care l-a avut partener pe Harvey Keitel, el a demonstrat diversitatea jocului său.
În pelicula Un simplu gigolo
În 2006, apare în rolul fizicianului Nikola Tesla în “Prestigiul” de Christopher Nolan, dându-le replica lui Christian Bale şi Hugh Jackman.
Bowie este cel care a împrumutat vocea sa câtorva personaje de film de animaţie, fie că a fost Malthazard în “Arthur şi Minimoys” sau Lord Royal Highness în “Bob l’éponge”.
Ultima sa apariţie pe marele ecran datează din 2008, cu “August”, filmul lui Austin Chick.
David Bowie a avut un rol important în dezvoltarea jocului video “The Nomad Soul”. Contactat pentru a compune muzica, a fost entuziasmat de proiect, unde a participat alături de Reeves Gabrels.
Noul album, “The Next Day”, a surprins lumea muzicală
În concert
Sub numele de David Jones, un tânăr cânta în trupele “The King Bee”, “The Manish Boys”, “Davey Jones” şi “The Lower Third”. În 1966 îşi schimbă numele în David Bowie, înregistrând o serie de cântece care apar ulterior în albume, ca “The World of David Bowie” şi “Image”. După luni de zile petrecute într-o mânăstire budhistă din Scoţia, înfiinţează în 1968, o trupă de teatru. În 1969, îl cunoaşte pe Tony Visconti, producătorul grupului şi înregistrează albumul de succes, “The Man Who Sold The World”.
David s-a îndrăgostit de la o vârstă fragedă de sunetul şi energia stilului american R&B. El a fost inspirat de Little Richard şi de stilul lui incofundabil, ajungând să se machieze şi să poarte ţinute extravagante.
Următorul proiect, construirea personajului Ziggy Stardust, consemnează prima schimbare a imaginii lui Bowie, când apărea costumat futurist, şocant machiat, cu părul vopsit în roşu. Drumurile îi erau deschise.
David Bowie şi Tilda Swinton într-un video muzical
O nouă schimbare în muzica lui Bowie este determinată de colaborarea cu Brian Eno, iar creaţiile lor se înscriu în curentul avangardist din muzica electronică. Urmează lansarea a noi albume primite extraordinar de critică, dar fără prea mare succes la public.
La 20 aprilie 1992, David Bowie participă la “The Freddie Mercury Tribute”, un concert gigantic, ca un omagiu adus marelui interpret dispărut. Era epoca unei turnuri în viaţa sa privată, concretizată în căsătoria cu splendidul top model Iman.
După ieşirea albumului “Reality”, Bowie se lansează în primul său mare turneu mondial de după 1997, numit “Reality Tour”, dar, din cauza sănătăţii, mai multe concerte au fost anulate, iar altele amânate în 2004. După această dată, nu a mai apărut pe scenă.
Totuşi, în 2008, el a colaborat la un album alături Scarlett Johansson.
Tony Visconti, realizatorul şi producătorul a numeroase albume ale cântăreţului englez, devoalează în „Corriere della Sera”, culisele înregistrării acestui secret album.
Din expoziţia de la Victoria&Albert Museum
Între 2004, data retragerii lui David Bowie din sfera publică şi 8 ianuarie 2013, zvonurile în ceea ce priveşte sănătatea lui au alimentat presa. Iată că acum, Tony Visconti, prieten cu David Bowie din 1967, confirmă că acesta nu are nicio problemă de sănătate, nici cu cancerul, nici cu maladia Alzheimer, şi este de o energie fantastică, lucrând extrem de mult. „Doar nu era să se prezinte pe un platou de televiziune, spunând: priviţi-mă sunt foarte bine!” Artistul, în vârstă de 66 de ani, împliniţi chiar în ziua lansării single-ului, este de o discreţie incredibilă, deşi pare îmbătrânit şi introspectiv sau, după cum spun versurile: „a man lost in time”, adică, un om pierdut în timp… Până în 2010, Bowie n-a abordat niciodată subiectul muzicii, dar în noiembrie anul trecut l-a abordat pe Visconti în vederea realizării viitorului album. Lucru care a fost ţinut secret.
Spiritul melancolic al “Where Are We Now ”, primul extras al albumului, a mirat. Chiar Tony Visconti a fost uimit de alegerea acestei piese pentru reîntoarcerea starului. “Am fost surprins că nu a ales un titlul mai rock, dar când am văzut video-ul lui Tony Oursler, am înţeles”. În această baladă care evocă perioada sa de la Berlin, din anii ’70, vocea cântăreţului pare destul de fragilă. “El a folosit acest stil de a cânta în trecut, dar vocea lui are un sunet profund, fără să cânte însă ca un bătrân. În cântecul care deschide albumul, are acelaşi timbru ca în anii 1980. Şedinţele de înregistrare newyorkeze s-au desfăşurat din aprilie 2011 până în noiembrie 2012, pe perioade de câte două săptămâni, întrerupte uneori timp de luni de zile.
Coperta albumului The Next Day
Una peste alta, ne-a luat ceva mai puţin de trei luni pentru a înregistra 29 de titluri”, afirmă Visconti. În dorinţa de a realiza un disc diferit, ei au reascultat “Scary Monsters” sau “Heathen”, ca şi “Trilogia berlineză” înainte de a se apuca de lucru. Ca şi ultimele două producţii realizate împreună, în 2002 şi 2003, “The Next Day” este compus din cântece tipice pentru Bowie şi piese mai avangardiste. “A fost un disc mai uşor de făcut pentru că nu au existat presiuni exterioare”, mărturisea Visconti.
Din echipă au făcut parte acompaniatorii obişnuiţi ai starului, Gail Ann Dorsey, Zachary Alford, Earl Slick. Din punctul de vedere al lui Bowie, era vorba despre “un experiment, nu sunt nici măcar sigur că va deveni un disc”.
Într-o secvenţă din Twin Peaks, pelicula lui David Lynch
Abia în luna ianuarie a acestui an starul a anunţat că doreşte editarea albumului.
După terminarea acestuia, muzicienii erau curioşi să afle dacă Bowie îl va lansa pe scenă. “Ne-a spus că nu doreşte să plece la drum. La urma urmei, a făcut turnee timp de 35 de ani”, a afirmat Visconti.
În ultimul său turneu din 2003-2004, cântăreţul a fost la un pas de moarte, din cauza unei maladii cardiace care a avut nevoie de o angioplastie urgentă.
În rolul Regelui Goblin Jareth din Labirintul
Dar cântăreţul n-a exclus posibilitatea de a da unul sau două concerte de promovare a noului său repertoriu din acest album. El va cuprinde 14 cântece, plus trei în versiune de lux şi va apărea şi pe suport de vinyl.
“Iată-mă, nu am murit încă”, spun versurile cântecului care dă titlul albumului.
“The Next Day” poate fi considerat ca un disc al morţii, o călătorie în trecut a acestui mare interpret care, după un infarct, s-a retras din scenă timp de şase ani şi se interoghează asupra viitorului. Este un disc splendid care vorbeşte de moarte, durere şi supravieţuire. Întregul album se vrea o revenire la perioada berlineză care s-a întins între în 1970 şi 1976. De fapt, chiar coperta albumului este reeditarea imaginii de prezentare a lui “Heroes” din 1977. Imaginile clipului regizat de artistul vizual Tony Oursler ne conduc în universul berlinez al artistului.
David Bowie şi Jennifer Connelly în Labirintul
“Dacă cineva îl aşteaptă pe clasicul Bowie, îl va găsi cu siguranţă”, scrie producătorul Tony Visconti în revista “Rolling Stone”.
“Sunt clarvăzător, dar sunt şi un mincinos”, cântă el în balada “Heat”, care încheie albumul.
Să sperăm că ziua următoare va fi de bun augur pentru muzicianul, compozitorul şi cineastul David Bowie.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.