În primele faze ale epidemiei de coronavirus, Olanda nu a închis magazinele, școlile, nu a recurs la distanțarea socială. Acum, guvernul a decis să închidă școlile, saloanele de îngrijire personala. Multe magazine sunt încă deschise, copiii se pot juca liniștiți în grupuri mari, pe stradă. Izolați sunt doar cei cu vârste de peste 70 de ani. Întrebat de reporterii Der Spiegel dacă nu se teme că se va infecta cu noul virus, un tată care se juca cu copiii a spus: ”Nu. Mai devreme sau mai târziu, toată lumea îl va lua”. Olanda are o populație de puțin peste 17 milioane.
Acum două săptămâni, premierul Mark Rutte a surprins întreaga Europa: ”Adevărul este că, în viitorul apropiat, o mare parte din populația olandeza va fi infectată. Putem să încetinim răspândirea, dar în același timp vrem să creăm imunitatea de masă într-un mod controlat”. La acurt timp, Rutte a explicat că imunitatea va apărea dacă partea activă, mai viguroasă, a populației va fi expusă la virus, iar apoi va deveni un zid protector pentru cei mai vulnerabili. În plus, o asemenea strategie permite ca economia să funcționeze mai departe.
Mesajul guvernului din 2020
Mulți olandezi nu sunt de acord cu strategia guvernului. Nici opoziția laburista nu este. Sâmbătă, în Olanda s-a ajuns la 10.000 de cazuri de infectare, o creștere de 1.159 de cazuri față de ziua anterioară. Au murit 639 de oameni până acum. Guvernul olandez a început demersurile pentru posibilul transfer al unor cazuri în Germania, căci estimează că va fi depășită cu mult capacitatea secțiilor ATI din țară. Pe acest fond, apar voci care acuză că guvernul joacă ruleta rusească cu sănătatea națiunii. În orașele belgiene de la granița cu Olanda au apărut chiar baricade, pentru ca niciun olandez (dintre cei care au încă dreptul de a trece frontiera Schengen închisă) să nu intre în Belgia.
Guvernul rămâne deocamdată pe aceleași poziții – susține că o infectare a 60-70% din populație va pune capăt epidemiei. Guvernul a dat însă mână liberă autorităților locale să instituie măsurile pe care le cred de cuviință în comunitățile lor.
Suedia aplică aceeași strategie, spre spaima vecinilor norvegieni, finlandezi și danezi. Guvernul britanic a dorit să apeleze la aceeași strategie în primele faze ale epidemiei. Guvernul Johnson a renunțat însă, iar Liberation scrie că un rol important l-au avut presiunile președintelui Eammanuel Macron.
Nimeni nu poate ști dacă strategia imunizării din Olanda este bună sau, dimpotrivă, de-a dreptul o nebunie. Se știe prea puțin despre noul virus. Ce nu este însă deloc nou este acest excepționalism olandez ce pleacă de la încrederea cetățeanului în stat și viceversa. Liderilor olandezi nu le este teamă să-și anunțe cetățenii că se încheie o epocă, ba chiar o fac știind că astfel societatea va fi cu un pas înaintea altora în căutarea oportunităților epocii ce stă să înceapă.
Mesajul guvernului din 2013
Poate este cel mai potrivit moment să amintim mesajul guvernului la adoptarea bugetului din septembrie 2013. Mesajul a fost citit de regele Willem-Alexander, abia suit pe tron după abdicarea reginei Beatrix. Guvernul Olandei a făcut atunci ceva de neconceput pe continent: a anunțat moartea statului bunăstării.
„Din cauza evoluțiilor sociale, precum globalizarea și îmbătrânirea populației, piața noastră a muncii și serviciile publice nu mai sunt potrivite pentru necesitățile timpurilor noastre. Statul clasic al bunăstării din a doua jumătate a secolului XX evoluează încet dar sigur către ‘o societate participativă’, în care se așteaptă ca cetățenii să aibă grijă de ei înșiși sau sa creeze soluții la nivelul societății civile pentru aspecte precum pensiile”. „Reformele necesare iau timp și reclamă perseverență”, a spus regele, „dar ele vor fi baza pentru crearea de locuri de muncă și pentru restabilirea încrederii. ”Tuturor celor care pot li se cere să-și asume responsabilitatea pentru propria viață și pentru cea a persoanelor apropiate”, a anunțat guvernul olandez, prin vocea regelui Willem-Alexander.
Ca și în cazul gestionarii epidemiei de acum, au existat voci critice, dar in Olanda nu a urmat vreo revoltă sau revoluție după acest mesaj..Dimpotrivă, Mark Rutte este premier și acum. Cetățenii au luat totul ca un avertisment venit din partea unui stat de încredere. Iar societatea participativă imaginată de guvernul Olandei a început deja să se creioneze în realitatea de zi cu zi: beneficii sociale precum ajutoarele de șomaj, subsidiile pentru sănătate au fost tot mai mult reduse în ultimii zece ani. Vârsta de pensionare a fost ridicată la 67 de ani și se așteaptă ca pragul sa crească. Regele a mai declarat că servicii sociale precum îngrijirea bătrânilor, ajutoarele pentru șomeri și serviciile dedicate tineretului vor fi transferate în sarcina autorităţilor locale, astfel încât costurile să fie stabilite în funcție de realitățile economico-sociale ale fiecărei regiuni. Iar acum, în 2020, guvernul dă mână liberă în gestionarea epidemiei acestor autorități locale antrenate, ce primisera déjà mai multe resposabilități în 2013, și cere micilor comunități și familiilor să-si gestioneze fiecare propriile suferințe, așa cum le cerea și în timpul crizei economice.
Final de epocă
Vârsta de aur a Europei postbelice s-a încheiat, ne transmiteau liderii olandezi încă din 2013. Iar pentru cine mai are vreo îndoială, pandemia actuală și criza economică inevitabilă ce va urma ar trebui să i-o spulbere.
În acest dramatic episod biologic al unei crize începute în 2001 cu un episod terorist și continuată în 2008 cu unul economic, unele țări aleg să acționeze. Olanda, o națiune de negustori și navigatori, legată comercial pe uscat de Germania și pe mare de Marea Britanie, o națiune care a oferit Angliei modelul de dezvoltare, un rege care să-l transpanteze și o ”Revoluție Glorioasă”, o națiune care a învățat să-și promoveze interesele naționale acționând discret, în umbră, prin programe de inginerie socială peste hotare, prin investiții strategice, Olanda știe că în situații delicate inacțiunea este cea mai proastă politică. Olanda a lăsat să acționeze excepționalismul olandez.
În suferința provocată de un virus generației baby boom, altfel cea mai prosperă din istoria continentului, vârsta de aur a Europei postbelice și statul providență european își dau ultima suflare. România și celelalte state estice au ajuns prea târziu la masa bogată a Europei postebelice. Nu e pentru prima dată. Avem puține istorii comune cu batavii. În 1530, Nicolaus Olahus îi trimitea lui Erasmus din Rotterdam o lingură și o furculiță care să-i amintească de cărturarul de origine valahă de câte ori se ospăta alături de filozofii săi. Acum, rămâne de văzut dacă, în noua epocă ce stă să înceapă, vom fi în continuare prezenți prin absență la masa viitoarei Europe, dacă ne vom bucura de tacâmurile argintate sau dacă cu ele vor fi tăiate și ingurgitate spre întremarea Europei convalescente noi bucăți din ce a mai rămas dintr-o economie de la porțile Orientului.
@Alex „dar cînd vă veți trezi la realitate v-a fi prea târziu!”
Bai, dasteptule, de ce v-a fi?Ai trecut prin scoala, dar a-i(sic!) uitat.