Tihamer Becze, cel mai bun hocheist al „tricolorilor” în victoria obţinută în faţa Ungariei (4-1), a declarat că meciul a fost câştigat nu de România, ci de Ţinutul Secuiesc.
„Vinerea trecută, Ţinutul Secuiesc a învins Ungaria cu 4-1. Aceasta este formularea corectă, fiindcă românii nu au, practic, nici o legătură cu naţionala de hochei, dar nici cu sportul acesta, în general. În lotul de 26 avem un ucrainean şi un jucător cu nume românesc, portarul, care este născut la Gheorgheni şi vorbeşte bine ungureşte, mama lui fiind unguroaică”, a declarat pentru presa maghiară Becze, citat de Gazetei Sporturilor.
Potrivit lui Becze, este un lucru firesc ca maghiarii din naţionala României să cânte Imnul Ungariei şi pe cel al Ţinutului Secuiesc.
„Ne-am pregătit pentru meciul cu Ungaria ca pentru orice alt meci. Suntem sportivi profesionişti şi vrem să câştigăm fiecare meci. Pentru mine, din punct de vedere sportiv, nu a contat că jucăm cu Ungaria, Polonia sau Ucraina. În contrast cu obiceiurile internaţionale din hochei, în care se intonează imnul doar la finalul partidei, şi doar cel al echipei câştigătoare, organizatorii au decis să fie intonate ambele imnuri înainte de startul partidei şi după finalul partidei. Spectatorii au ascultat în linişte Imnul României, nu au huiduit, nu au scandat trivialităţi, s-au purtat decent şi chiar au aplaudat. Apoi, s-a intonat Imnul Ungariei, pe care l-am cântat şi noi împreună cu spectatorii. Apoi, aşa cum sunt obiceiurile în zona Miercurea Ciuc-Gheorgheni, la finalul partidei, am cântat Imnul Secuiesc împreună cu spectatorii din sală. Nu ştiu de ce se face atâta caz, s-a întâmplat un lucru firesc, care se întâmplă de ani buni la noi”, a declarat Becze.
Întrebat dacă i se pare normal ce s-a întâmplat la Miercurea-Ciuc, Becze a răspuns: „Casa noastră este Ţinutul Secuiesc. Imnul nostru începe aşa: Ki tudja, merre, merre visz a végzet (Cine ştie, încotro, încotro, ne duce destinul) şi continuă aşa: Maroknyi székely, porlik, mint a szikla (O mână de secui, se sfărîmă precum stânca). Eu am dublă cetăţenie româno-maghiară. Dacă noi am refuza, în bloc, convocările la echipa naţională, România nu ar fi în stare să alinieze o echipă care să nu ajungă ciuca bătăilor în Europa. Normal că de la Bucureşti cazul pare foarte grav, însă nu e vina noastră, noi avem conştiinţa curată”.
Despre cazul lui Cosmin Marinescu, hocheistul agresat de colegii maghiari în vestiarul patinoarului „Vakar Lajos” din Miercurea-Ciuc, Becze a precizat: „Din informaţiile mele, tatăl hocheistului i-a jignit constant pe părinţii jucătorilor maghiari. Băiatul le-a cerut colegilor, în vestiar, să vorbească în româneşte, mai ales că era 1 decembrie, Ziua Naţională a României. Atunci au apărut prosoapele ude. Eu nu am păţit niciodată ceva de genul acesta. Anul trecut am fost la Bucureşti să ne facem analizele medicale. Asistentele şi medicul mi-au reproşat că nu înţeleg ce vorbesc. Eu nu înţeleg mai nimic din limba asta. Nu e de mirare, fiindcă mi-am petrecut copilăria la Budapesta. Oamenii din Ţinutul Secuiesc au aceeaşi atitudine faţă de limba română, precum au avut-o faţă de limba rusă înainte de 1989”.
„Pentru dezvoltarea mea profesională este obligatoriu să particip la competiţiile internaţionale. Am auzit că se va discuta în Parlamentul României o iniţiativă prin care să ni se interzică dreptul la vot dacă avem dublă cetăţenie. Un lucru e sigur, dacă, după evenimentele de vineri, vom fi sancţionaţi în vreun fel sau vor încerca să impună jucători români de slabă valoare în naţională, noi nu vom rămâne impasibili. Eu ştiu că românii nu ne înţeleg şi au impresia că vrem să îi provocăm. Ca să înţeleagă cineva situaţia cu adevărat, ar trebui să trăiască în Ardeal. Noi aşa gândim şi mă bucur că am avut ocazia să spun ce aveam pe suflet. Sunt mîndru că sunt secui. Sunt mândru că sunt maghiar. Sunt şi mai mândru că sunt un sportiv şi un jucător de echipă, care vrea să câştige toate meciurile, indiferent ce scrie pe tricoul său”, a încheiat Becze.
