Democraţia şi armele

Libertatea democratică nu are apărare dacă nimeni nu e dispus să lupte pentru ea pe viaţă şi pe moarte... Aceasta este esenţa constituţionalismului, spune Nicolae Steinhardt, cunoscut scriitor, mistic şi constituţionalist. Da, studenţia acestui mare scriitor român a fost focusată pe dreptul constituţional.

Dar cum să lupţi? Cu mâinile goale? Doar cu arma cuvântului? Spusa steinhardtiană a fost gândită sub tirania comunistă. Nu era suficient că unii riscau să înfunde puşcăriile pentru ca libertatea democratică să fie repusă în drepturile ei. Era necesar, la fel ca în SUA, ca toţi cetăţenii să aibă dreptul legal de a purta armă de foc. În urmă cu trei decenii, în California a fost anulat dreptul cetăţenesc de a purta arme de asalt. Acum, recent, un judecător a restabilit acest drept în statul cu pricina. Comentând ştirea, cineva râdea de acest drept al californienilor: „Asta le mai lipsea!” – aşa judecă diletantismul nostru în materie de democraţie.

Când cetăţeanul nu deţine acest mijloc legal de apărare a libertăţilor sale, cei care au dreptul legal de a deţine arme, Poliţia şi Armata, pot instaura dictatul fără să se teamă de o reacţie proporţională a cetăţenilor. Acest fel de constituţionalism slab a fost ales să fie pus în operă în anumite ţări (Turcia, Egipt etc.) tocmai pentru că mentalităţile cetăţeneşti nu au evoluat, acolo, până la înţelegerea nereligioasă a libertăţilor. Slab cum e, acest constituţionalism este cel mai tare pentru stabilitatea din asemenea ţări.

În România avem o ordine care nu prevede explicit dreptul Armatei de a prelua puterea pentru a salva libertăţile democratice. O asemenea împrejurare ar fi considerată lovitură de stat. Am avut aşa ceva în decembrie 1989 şi am considerat justificată acea lovitură de stat. Da, nu avem tradiţiile cetăţenilor din SUA. Nici ordinea noastră constituţională actuală nu prevede dreptul Armatei de a interveni politic în afacerile interne.

Dar nu e prea greu să ne imaginăm că în România din viitor ar veni la guvernare un fel de trumpism de-al nostru. Cum îşi va apăra majoritatea aceea convingerile în faţa unei eventuale manipulări electorale? Doar cu arma cuvântului?

Aceasta a fost muchia subţire pe care s-au aflat SUA după alegerile prezidenţiale din 2020. Mulţi s-au temut că „imprevizibilul” Trump va face apel la dreptul cetăţenilor americani de a folosi armele de foc. Nu a făcut asta. Iar asta a fost cea mai importantă decizie a fostului preşedinte. Îi rămânea şansa unui nou mandat. Nu era necesar să arunce SUA în război civil. Cel care a „calculat” aşa nu era un imprevizibil, ci un înţelept.

Iar judecătorul californian care a restabilit, recent, dreptul cetăţenilor de a deţine arme de asalt în acest stat a înţeles bine esenţa constituţionalismului: atâta vreme cât cei care au putere de foc nu se vor teme de puterea de foc a cetăţenilor, dictatura este potenţialmente posibilă.