„Am participat – lucru, de altminteri observat de bloggerii noştri – la mitingul USL de la Arena Naţionala. Am ascultat, apoi, tot felul de comentarii legate de acest eveniment. Unele comentarii, nu din cale-afară de prieteneşti, asemănau această manifestare, mai ales prin amploarea ei şi prin locul ales, cu mitingurile din perioada comunistă, dacă nu de-a dreptul cu spectacolele deşănţate ale lui Kim Ir Sen, unul dintre prototipurile dictatorului absolut şi, în consecinţă, absurd.
Pe stadion am stat pe unul din locurile rezervate candidaţilor la Parlament ai USL. Nu mi-a dat nimeni cartonaşe la intrare, pe care să le ridic la un moment dat, pentru a contribui la alcătuirea, în tribune, a vreunui portret gigantic. Nici nu am fost chemat, în zilele precedente, la repetiţii. Nu mi s-au sugerat lozinci pe care să le scandez, răcnind ca din gură de şarpe. Şi nici nu am observat pe cineva la capătul rândului care să facă semn când să aplauzăm furtunos şi când sacadat. De fapt, n-am observat pe nimeni care să ne facă vreun semn în sensul ăsta. Nu ni s-a dat vreun ordin să ne ridicăm în picioare, cred că, în total, ne-am ridicat de trei ori, prima oară când liderii USL au urcat pe podium şi în celelalte dăţi când s-au încheiat cele două discursuri de final. Personal, nu cred că era neapărat nevoie de asta, dar la mitinguri oamenii simt nevoie să creeze o atmosferă de entuziasm şi atunci gestul acesta poate fi înţeles şi îngăduit. Aşadar, nu găsesc niciun detaliu, în desfăşurarea evenimentului, care să amintească de măreţele şi penibilele spectacole comuniste. Ca să nu mai vorbim că mulţi oameni au venit nechemaţi, mai ales dintre bucureştenii care au vrut să vadă cu ochii lor atâta lume la un loc.
Mai rămâne, deci, ca argument zdrobitor, amploarea. Care va să zică, dacă aduni optzeci de mii de oameni la un loc, înseamnă că eşti comunist. Sau cel puţin nostalgic comunist. Să admitem că ar fi o logică în asta. Ar trebui, totuşi, să convenim asupra anumitor standarde. Care e nivelul până la care un miting e capitalist şi de unde el începe să fie comunist? Să stabilim, adică, frontiera între capitalişti şi comunişti. De pildă, dacă un miting adună maximum zece mii de participanţi, atunci e un miting de dreapta, capitalist pur sânge. Dacă adună între zece mii şi douăzeci de mii, atunci e de centru dreapta. Dacă e de douăzeci – duăzeci şi cinci de mii, e un miting de centru. Peste treizeci de mii e de centru stânga iar peste cincizeci de mii, e un miting comunist. Asta ca să fie limpede pentru toată lumea şi forţele retrograde, nostalgice ale comunismului să fie demascate.
Estimp, Mediafax ne anunţă că, în perioada iunie 2011 – iunie 2012, averea românilor s-a redus cu 35%, ceea ce constituie, chiar şi pentru vremuri bicisnice ca acestea, un record mondial în materie. De atunci încoace, de bine, de rău, nimeni nu le-a mai luat românilor banii din buzunar şi anul viitor pare mai încurajator. Dar noi, în loc să numărăm banii din chimir şi să ne gândim cum se pot înmulţi, suntem mai ocupaţi cu spectrul lui Chim Ir Sen, însoţit de cohorte imaginare de complotişti şi de lovituri de stat”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.