Foarte probabil, mass media formează comportamentele oamenilor mai mult decât oricând în vremuri recente. Mai ales în țări cu educație în criză, ele influențează cel mai mult cetățenii.
Explicația este, între altele, că mass media a ajuns la o dezvoltare fără precedent. Personalul, aria tematicii, paleta tehnicilor și versatilitățile lor au sporit enorm.
Grecii au fost cei care au creat, știm bine, sfera vieții publice, distinctă de viața privată, pe de o parte, și de stat, pe de altă parte. Media este parte apărută târziu a sferei publice – acea parte consacrată dezbaterii dintre cetățeni și autorități și dintre cetățeni.
În epoca modernă, mass media a însemnat acțiuni ale publicului care raționează în raport cu excesele decidenților. Trecute prin schimbări structurale ca urmare a privatizărilor, politizării și tehnologizării, componentele media au ieșit însă din rolul de mijlocitor în societate și au ajuns să formeze societatea. Modernitatea târzie a făcut din mediatizare chiar condiție de existență. Ești mediatizat, deci exiști! În plus, azi, la o perceptibilă „refeudalizare” a domeniului, s-a adăugat asumpția că am asista la „sfârșitul istoriei”.
Ca fenomen de mare impact, mass media sunt totuși condiționate. Observația mea este aceea că, și în trecut, mass media au întreținut relații cu propaganda și ideologia și, desigur, cu gândirea liberă, dar, mai nou, gândirea este sufocată de primele două. Mass media au ajuns parte a propagandei – ieșită și aceasta din urmă de sub canonul respectului pentru cetățenie și intrată vizibil în epoca postadevărului – și urmează ideologii ale timpului. Sunt, firește, și jurnaliști care și-au păstrat autonomia de evaluare și integritatea, dar mass media ca ansamblu se lasă azi controlate mai mult decât se recunoaște.
Pe scena vieții publice și-au făcut loc, desigur, și proiecte majore de afirmare națională ale multor țări, care sunt cu totul altceva. În plus, mai există, har Domnului!, personalități reale care-și spun, cu profesionalism și verticalitate, părerile. Dar propaganda și ideologia au avansat.
Să detaliem. Am trăit ani cu o redusă pondere a ideologiilor –înțelegând prin ideologie un ansamblu de teze, teorii, noțiuni ce vrea să justifice accesul la decizie sau păstrarea deciziei de către un grup. Au fost anii înțelegerilor internaționale – cu Shanghai (1972), Helsinki (1975), Geneva (1985), Reykyavyk (1986), Moscova (1988), Stavropol (1990), ca stațiuni ale drumului. Prin ele s-a pus capăt urmărilor războiului mondial, „războiului rece” și ostilității ideologice și s-a putut deschide calea democratizării, pe care am urmat-o după 1990.
Anii aceia sunt, însă, deja trecut. Din nefericire, deocamdată se înaintează spre antagonizare și scindarea lumii. Între indicatori sunt fapte păguboase pentru toți, precum sancțiunile între supraputeri, comerțul selectat ideologic, renunțarea la valute fiduciare.
Fapt este că trăim o inflație propagandistică cu rare precedente – înțelegând prin propagandă distribuirea de date menite să creeze adeziunea la anumite opțiuni de grup sau să împiedice adeziunea la alternative. Aproape că nu se mai poate da crezare unei știri. Ceea ce se mediatiza ieri, azi se dovedește că a fost doar o inflamare din partea „profesioniștilor” creării de falsuri (fakes). Sunt minciuni record – se dau filme vechi drept scene de război actual, se personalizează penibil decizii, se „relatează” dubios ceea ce ar gândi cineva, se amestecă banalități cu fapte neverificate, într-un ghiveci dat ca bracking news – la urma urmelor infantilisme!
Războiul nu este sport și, așa cum conflictul din Ucraina probează din nou, el antrenează distrugeri și pierderi de vieți. Nicio minte rațională nu poate aplauda așa ceva. Se profită însă de dramatism pentru a crea plauzibilitate falsificărilor. În loc să fie informare, mediatizarea redă trunchiat și incită. Ea folosește o singură sursă de informare – iar aceea este a unor servicii. Se ignoră vinovat istoria și cauzalitatea. Relatările se umplu de erori și sofisme ce izbesc mintea normală. Iar toate acestea fac corp comun cu sărăcia culturală a celui care relatează.
Prin natura lor, ideologiile afectează unitatea lumii. Ca să intru direct în subiect, remarc faptul că azi sunt pe scenă patru ideologii cu bătaie globală: ideologia „deznaționalizării”, cea a „declinului Occidentului”, a „resetării lumii” și a „eliminării regimurilor autoritare”.
Că toți oamenii sunt oameni nu este tautologie, cum se crede. Este o evaluare potrivit căreia aparținem aceleiași specii, încât toți merită respect, iar solidaritatea este firească. Dar, de la acest universalism oarecum natural, s-a trecut, prin mijlociri multiple, la globalism – convingerea după care este suficient să te lași, ca țară, în seama celor care decid în lume, ca să-ți rezolvi problemele. Pe această premisă s-a clădit „ideologia deznaționalizării”, potrivit căreia națiunea, în ambele accepțiuni – etnică sau civică – nu mai contează.
Efectele acestei ideologii sunt perverse. Amintesc aici doar unul. După statistici oficiale recente, românii și moldovenii bat azi recordurile internaționale la părăsirea propriei țări. Ca urmare, unii străini pun deja întrebarea: aceștia nu mai au nevoie de pământul țării lor?
Globalizarea a dat lumea „plată”. Un jurnalist ilustru a observat însă că, de fapt, lume rămâne „curbă”. Dar replica a venit din altă parte. Democrația nu este posibilă decât în cadrul național (Pierre Mannent), asistența socială stă doar în capacitatea statului național (Jürgen Habermas), la fel evitarea unora dintre crize (Piketty). Am arătat, la rândul meu, că dezvoltarea nu este posibilă fără stat național competent și activ. Acum, Yasha Mounk (Harvard) spune direct: „dacă vrem să păstrăm democrația, fără a renunța la potențialul emancipator al globalizării, trebuie să permitem statelor naționale să-și ia din nou în mâinile proprii destinul”.
Alimentată și de occidentali, de la Oswald Spengler încoace, își urmează cursul ideologia „declinului Occidentului”. Desigur că îngrijorează natalitatea slabă din țările occidentale și preocupă infuzia de imigranți cu background-uri diferite. Îngrijorează și mai mult disoluțiile pe care țări din Occident le înregistrează astăzi – a familiei, a credinței, a democrației, a eticii muncii, a moralei. Se ridică, desigur, noi arii culturale – chinezii, apoi indienii, muslimii și africanii. Nimeni nu mai poate comanda opțiunile tuturor națiunilor.
Probabil că supremația politică a Occidentului din epoca modernă se apropie de sfârșit – cum spun cei mai lucizi cugetători americani, de la Samuel Huntington încoace. Dar dispariția supremației nu este echivalentă cu un declin, chiar dacă ea antrenează crize grave. Rezervele de creativitate ale Occidentului sunt și ele mari.
Avansează azi ideologia „resetării lumii”. Miza ei este o schimbare a oamenilor atât cât o permit genetica actuală și farmacologia. O schimbare aptă să inducă schimbarea de comportamente în societate și, de fapt, reorganizarea societății (Klaus Schwab, Thierry Malleret, Covid-19: The Great Reset, World Economic Forum, Davos, 2020).Mari forțe financiare, biomedicale și mediatice încearcă acum schimbarea umanității.
Se poate, însă, anticipa că nu se rezolvă ceva cu asemenea resetare. În afară, poate, de satisfacerea intereselor unor grupuri ce se îmbogățesc disproporționat, precum în pandemie! Căci o resetare fără voința și conștiința oamenilor și a națiunilor este contra naturii și poate aduce o altă dictatură. De data aceasta, dictatura înfășurată în argumente pretins științifice, care va fi cu adevărat ceea ce Max Weber întrezărea – „o carcasă tare ca oțelul a supunerii”!
În ultimii ani, a intrat pe scenă ideologia „înlocuirii regimurilor autoritare”. Spre deosebire de deznaționalizare, dezoccidentalizare și resetare, această ideologie a devenit explicit vârful de lance al politicii internaționale.
Puțini știu că miezul acestei ideologii este distincția formulată de Karl Popper în anii patruzeci, dintre „autoritarism” și „democrație”. Ea a fost reluată ca distincție dintre „democrație”, în care guvernul se înlocuiește fără vărsare de sânge, și „despoție” (Karl Popper, Auf der Suche nach einer besseren Welt, Piper, München, 1995, p.170). Această distincție, făcută de un filosof care a lăsat în urmă o deloc neglijabilă teorie a științei și o importantă apărare a libertății, a fost brusc reactivată în ultimii ani.
Nu repet ceea ce am scris în alt loc (Andrei Marga, Introducere în filosofia contemporană, Compania, București, 2014) despre filosofia lui Karl Popper. Menționez doar că filosoful a aplicat teoria sa a științei chestiunilor politice și a adăugat o parte slabă sistematizării sale. Apelez pentru evaluare la cel mai bun istoric al ideilor politice din zilele noastre. Acesta a făcut trei observații profunde.
Prima este aceea că exegeza din scrierea lui Karl Popper, Open Societies and Its Enemies (1945), luată de mulți în zilele noastre ca un fel de Biblie politică, este „o catastrofă hermeneutică” (Henning Ottman, Geschichte des politischen Denkens. Das 20.Jahrhundert.Von der kritische Theorie bis zur Globalisierung, J. B. Metzler, Stuttgart-Weimar, 2012, p.137). Neînțelegerea este atât de adâncă la Karl Popper, încât, ca exemplu, el îi contrapune lui Hegel, care a promovat statul modern și emanciparea cetățenească, în mod stupefiant, doar niște antisemiți notorii în reflecții politice, precum Fries, Schopenhauer și Richard Wagner, care ar gândi o societate mai bună.
A doua observație este că filosoful a legat democrația de „societatea deschisă”, pe care a semnificat-o prin procedeul de stabilire a guvernării: alegeri versus desemnare. El ignora deliberat, însă, alte laturi importante ale societății: „binele comun”, „simțul apartenenței la comunitate”, „virtuțile cetățenești”. Ca urmare, „conceptul de politică la Popper este întemeiat doar pe procedeu, încât pare să fie în pericolul de a fi formal și gol de conținut” (p.139). Acest concept nu face față societății moderne.
A treia observație este că filosoful a simțit că „societatea deschisă” este un concept insuficient din punct de vedere descriptiv și a vorbit de „societate abstractă”. El a vrut să dea seama astfel de împrejurarea că în viața oamenilor au intervenit „pierderea relației față în față (face to face)” și „sisteme abstracte, ca schimbul și birocrația”. Karl Popper consideră că, totuși, nu ar fi cazul tematizării lor. Rezultatul este astfel, la apărătorul democrației, cum se prezenta filosoful, limitarea acesteia. Popperismul ajunge să se opună democratizării!
Karl Popper exagerează analogia dintre respingerea din știință și nealegerea politică (p.139), după ce nu ia în seamă complexitatea schimbării de guvern – dependentă de majorități, de condiționări locale, naționale, de presiunea la a lua decizii etc. În fapt, la Karl Popper nu se operează cu o imagine validă a societății și nici a democrației.
Distincția dintre „democrație” și „autoritarism” este de păstrat. Logic, distincția este incontestabilă. Numai că aplicarea ei nu dă rezultate dacă nu se iese din imaginea simplistă a societății. Dogmatizată, distincția devine, împotriva intențiilor, parte a unei ideologii a conformismului autoritar și a anatemelor goale. Acest fapt se vede ușor la cei care aplică azi distincția popperiană.
Iar atunci când se face din sumara distincție popperiană dintre „autoritarism” și „democrație” vârful de lance al politicii, se săvârșesc erori. De pildă, se ignoră faptul că democratizările, câte au fost din anii optzeci încoace, au fost pe baza cooperării internaționale. Democratizarea nu este posibilă în atmosfera creată de „lupta” cuiva. Apoi, nu se ia în seamă împrejurarea că toate țările au învățat din cotitura anilor optzeci-nouăzeci din Europa Centrală și Răsăriteană. Niciuna nu a stat pe loc, încât termenii în care este de discutat azi sunt cu totul alții. Mai departe, se trece cu vederea faptul că au apărut „democrații cu șef de stat”, care compromit democrația. Unele revin la vechile autoritarisme. Apoi, se trece cu vederea faptul că lideri socotiți „autoritari” sunt, totuși, aleși în țările respective. Pe un plan mai larg, nu se ia în seamă faptul că, în democrații, apar și lideri nepregătiți și dăunători țărilor lor, în vreme ce și regimurile autoritare pot da lideri îngrijit pregătiți. În sfârșit, să presupunem că autoritarismele ar fi înlăturate, cum se vrea. Nu va ieși o democrație extinsă! Pe de o parte, ideea că există un singur fel de democrație este nedemocratică. Pe de altă parte, o lume curățată de autoritarisme s-ar menține, în condițiile actuale, numai cu prețul unui autoritarism în format mare și al cleptocrației.
În mod firesc, după încheierea „războiului rece” și într-o atmosferă de relativă bună înțelegere, au apărut proiecte de afirmare ale diferitelor țări. Cu ani în urmă, Statele Unite au lucrat cu deviza „America first” – ceea ce era natural pentru o puternică economie și democrație. China a lansat proiectul „rejuvenării națiunii chineze”. Uniunea Europeană a adoptat, la un moment dat, proiectul de a fi cea mai puternică forță științifică a lumii, Rusia – proiectul restabilirii măreției ei istorice,Turcia a lansat proiectul unei resurecții. Exemplificarea poate continua.
Este natural ca o națiune să aibă proiecte, căci ține de menirea ei. Așa cum a spus-o deja un gânditor sagace – „mândria națională este pentru țări ceea ce respectul de sine este pentru individ: o condiție necesară a ameliorării de sine” (Richard Rorty, Achieving our Country, Harvard College, 1999, p.3). Se înțelege că nu orice justifică mândria – șovinismul sau militarismul sau politicianismul sau carierismul sau militantismul încărcat de ură, în nici un caz. În fapt, nimic nu întrece democratizarea făcută la lumina zilei în a procura mândria națională.
Nu existența de proiecte ale țărilor creează, astfel, dificultăți, cum se grăbește să susțină globalismul de azi. Să fim lucizi, dificultăți creează căderea în propagandă și ideologii, ce duc la abuzuri.
Desigur, este îmbucurător că și în aceste „vremuri întunecate (dunklen Zeiten)”, ca să preiau termenul unui confrate, s-au ridicat la cuvânt personalități care știu realitatea și nu ezită să o spună. Nimeni nu a atras atenția mai apăsat și convingător decât Helmut Schmidt, la timp, să nu se interfereze în relația dintre ruși și ucrainieni. Nimeni nu a observat mai profund decât Steven Walt (Harvard) și John Meersheimer (Chicago), de la cele mai puternice universități ale Americii, că originea conflictului actual este în neaplicarea înțelegerilor strategice. Nimeni nu cunoaște mai bine partea nevăzută a raporturilor dintre supraputeri decât Henry Kissinger. Niciun istoric nu a atras mai direct atenția asupra încălcării de decenii a democrației în Ucraina decât Andreas Wirsching și Gerard Chaliand. Nici un cercetător nu a fost mai profund decât Jacques Martin în a semnala anvergura afirmării Chinei. Ei, și mulți alții, s-au dovedit profesioniști integri în cele mai fierbinți subiecte ale zilei.
După multe indicii de degradare, evidente în evenimente mai noi, mass media, spre a fi la înălțimea menirii lor, au nevoie astăzi, înainte de orice de o infuzie de profesionalism și etică și de viziuni noi. Ele ar trebui să se smulgă din propagandă și ideologie și să revină la gândirea liberă, chiar dacă și gândirea luptă azi să se elibereze din chingile oportunismului și conformismului, care au inundat instituții și populații !
Putem accepta că în democrație, fiind competiție politică, propaganda și ideologia sunt inevitabile. Dar fiecare rămâne la distanță de realitate. Gândirea liberă este cu totul altceva. (Din volumul Andrei Marga, O lume pierdută?, în curs de publicare)
Termenul de „Mass-media” este preluat din limba engleză si reprezintă totalitatea mijloacelor tehnice de transmitere a informaţiilor în rândul maselor, incluzând toate sursele sau mediile de informație publice care ajung la un număr foarte mare de persoane, ca de exemplu televiziune, radio, internet, presă, inclusiv aparițiile periodice de ziare, reviste sau foiletoane. Mijloacele mass-media au luat o dezvoltare deosebită în perioada contemporană, având receptivitate şi influenţe educaţionale şi mobilizatoare asupra publicului. Trăind într-o epocă dominată de mass-media, omul contemporan este bombardat cu informatie, fiind supus unei presiuni continue din partea ideologiei propagate de mass-media. Prin intermediul mass-media sunt transmise atât pe plan intern, cât şi pe plan mondial variate mesaje informaţionale cu caracter recreativ-distractiv şi anume: ştiinţifice, tehnice, culturale, artistice, politice, economice, etice, juridice, sportive, religioase.
Jurnaliştii sunt cei care folosesc „stiinta comunicării” constând în culegerea de informatii dintr-un anumit domeniu, pe care le prelucrează si apoi formulează o știre bună, care să fie interesantă și utilă pentru publicul lor.
Sunt inși atît de încîlciți la minte, inculți și înapoiați, dar farseuri și bicisnici, încît nu merită să te referi la ei. Pierdere de vreme cu ei – pentru toți. Din partea mea, sănătate la fiece om!
Poulitrucii securistoizi JOS PATRIA si SALVAMAR, plus ordonanta lor Doina Raspunderii sunt cum spuneam ANALFABETI, FANATICI BOLSEVICI
si se bdisimuleaza precum viparele de stanca…Acesti ceausisti de joasa speta au fost educati de Partid si Securitate in ura fatza
de DEMOCRATIA CAPITALISTA fiindu-le implementate ideile descreierate ale lui Marx, Engels, Lenin si Stalin, idei prezentate de mine mai sus, disparitia familiei, a statului, a natiunii, a religiilor prin „REVOLUTIA MONDIALA PERMANENTA, in traducere GLOBALIZARE MARXISTA!
Deodata, acesti ne trebi nici s-au transformat in contrariul a ceea ce au fost din clonarea ca poulitruci…Excesele, Doina turbata, „NU SUNT ALE ISTORIEI”, sunt ale BARBARILOR IDEOLOGICI marxistoido/bolsevicoido/nazistoizi carora securistoizii culturnici de azi
le inalta ode pentru a-i justifica rasputinoidului criminal, ca si culturnicii, GENOCIDUL…
Foarte lucide, cultivate și inteligente, intervențiile domnilor (sau doamnelor) Salvamar și Sus patria! Așa cugetă azi oameni responsabili și cu capul întreg! Națiunile civice sunt soluția – ele nu au de a face cu excesele istoriei. Avem nevoie de ele, nu de tot felul se aventuri inepte. Mai ales în situația României. Domnul (doamna) Paulian Ionescu a formulat excelent. Ar trebui să răspundă detractorilor ce mișună pe la intrare.
Paulian Ionescu:esti tot atat de profund ca o gaina din poiata traditionalilor tai parinti Ivan si Serioja !
Ce deosebire exista intre cei doi securistoizi meteorici, JOS PATRIA si SALVAMAR? Una singura, primul e un AGENT SOVIETIC cu state ceva mai vechi, al doilea a fost lansat pe piata de curand!!! In rest sunt identici in analfabetism si stupiditate doctrinara prin „perle” cre tino ide de genul „noul egalitarism” sau „globalismul vrea sa ne uniformizeze mai ceva decat au facut-o comunistii”!? Trec peste faptul ca „globalismul e marxistoid/bolsevicoid”, motiv pentru care ILEGALII BOLSEVICI care il coordoneaza il numesc cu mandrie „neomarxism” si iau la mana preceptele cre tino ide marxiste/bolsevice care prevedeau in ordine: DISTRUGEREA FAMILIEI „BURGHEZE” considerata BAZA STATULUI „exploatator” si astfel legitimand diaparitia STATULUI, urmand eliminarea CREDINTEI/RELIGIEI
ca fiind „opiul popoarelor”, apoi distrugerea NATIUNII cu TRADITIILE MILENARE care i-au asigurat conturarea si tot asa, EXACT ce doresc noii globalisti marxistoido/bolsevicoizi, stranepotii lui Marx, Lenin si Stalin REDISIMULATI in MULTIMILIARDARI precum „strabunii” lor care au pus la cale DOUA MACELURI BOLSEVICE MONDIALE cu DOUA MILIARDE DE VICTIME de la 1848 pana astazi…
Mas media este sapunul guvernantilor si al claselor politice ,care spala creierele oamenilor.
Da, e mare plăcere să-l citești pe dl Marga. Are foarte bună informație, mă refer mai ales la cea incomodă, adică la cei care mai îndrăznesc spirit critic -din păcate fără să adâncească suficient, adică există mulți oameni/gânditori de bună calitate pe care-i citează și care simt instinctiv că, scuzați, purceaua capitalistă nu e doar moartă în coteț ci mai este și cu c…rul în ușă! Adică, zice ei, domle, la noi În lumea capitalului totul ( aproape totul) se reduce la ,,a avea,,(cât mai mult, dacă se poate nelimitat, cu muncă cât mai puțină sau chiar deloc), după noi potopul, noi suntem muc și sfârc, ultima și definitiva strigare. Mă bucur că dl Prof. Marga se întoarce la națiune, flancat și de alți gânditori, mai recent chiar de Fukujama care chiar recomnda amorțitei de social-democrații reîntoarcerea la națiune! Omul, ca ființă social prin excelență (Aristotel) nu poate exista fără națiune. Punct! Capitalismul distruge națiunea, este criminal! Punct! Ideologia ,,deznaționalizării,, este iddeologia Satanei! Dle Cadet, românașii n-au fugit/emigrat pentru că n-ar fi fost naționaliști (în sens pozitiv), ci ptr că capitalismul autohton aservit de cel extern le-a răpit șansa de a se putea realiza în țară. Crezi matale că e ușor să pleci ptr o bucată de pâine și șa-ți lași copii în voia sorții? Dle Corector, nu prea ști ce e aia democrație! Dle Mareșal, susțin, sunt fan! Dle Alter ego, ăsta-i capitalismul, aici e buba!Dle MAre Urs, ești chiar mare, bravos! Dle Ioan, dacă tăceai, Ioan rămâneai. Trăiască băieții de la Cotidianul!
@Ioane i’m so sorry, dar de data asta nu ai dreptate in sens filosofic. Atentie la afirmatia „naționalismul, care e bun doar la jocurile olimpice sau la campionatele mondiale de fotbal, rugby, handbal”. Oare asa sa fie? De fapt ar trebui sa discutam despre relatia Patriotism – Nationalism – Dragoste de tara – Mandria de a fi parte a unui popor…toate astea au cam disparut in fumul globalismului, ba chiar anu devenit subiect de batjocura. Tanarul cadet este expresia tinerei generatii care vede romanii ca o populatie si nu un popor, o natiune…adepti ai globalismului. care in fumul „noului egalitarism” ne reduce pe toti la u anume nivel de saracie in care pentru a scapa de deziluzii ne scufundam in metavers, iar dureroasele comandamente care ne transforma intr-un fel de sclavi moderni pot fi ignorate inainte de sinucidere.
Negarea nationalismului/patriotismului care ne defineste aparteneta la o natiune de fapt ne distruge partea de creativitate si aparteneta la orice….
Globalismul doreste sa ne uniformiseze mai ceva decat au facut-o comunistii. Se pare ca pe tanara gerneratie nu o deranjeaza asta si abia asteapta sa dispara natiunile.
Democratioa si drepturile omului au devenit un LUX si ele se transforma accelerat in FORME fara FOND.
De cand meadia mainestream a devenit proprietate axata pe profit, a disparut si JURNALISTUL, care a fosdt inlocuit cu propagandistul in favoarea celui care plateste mai bine.
Sarmana istorie, sufera malformari pe toate planurile…Mass-media moderna e rezultatul monstruos al peste 170 de ani de TERORISM IDEOLOGIC marxistoido-bolsevicoid, absolut, dar ABSOLUT toti CRIMINALII marxisti/bolsevici CONTRA UMANITATII operand ca jurnalisti
si edificand EDITURI, ziare, hebdomadare, reviste in intreaga Lume prin care au desfasurat o propaganda marsava, criminala, incitand la URA intre conationali, „clase sociale, NATIUNI si etnii!!! Organizatori ai tuturor GENOCIDELOR acesti monstrii au operat in sfere inalte fiind prasiti universitari, academicieni, istorici, autori, fiind instalati si sustinuti din umbra sa acceada tot mai sus si prin inter-laudatii, adica fiecare AGENT facand trimiteri la camarazii de pretutindeni!!! In acest fel li s-au construit cariere internationale, culturnice sau politice ca ILEGALI, vezi si MONSTRUL COMINTERNIST Kiess INGERUL mortii a zeci de milioane de cetateni
planetari, AGENT SOVIETIC din tata-n fiu impreuna cu APOLOGETII lui, monstru care azi isi reneaga CRIMA din 1975 cand A RATIFICAT INTERNATIONAL granitele impuse de TATUCUL tuturor rasputinistilor actuali, Stalin…
Tot cu minte pe sfert, cel care te dai Ioan. Citește, bade, prostiile favoritului matale cadet și ai răspuns la întrebări. Naționalismul nu este ceva de batjocură. În rest, la prostie cu fudulie se răspunde cu dispreț. Ți-l acord și ție, care nu vezi că mi-am spus părerea: un articol cu care nu ai cum să nu fii de acord. Dacă ai ceva în minte și simțire.
MARESALULE , ce ti-a facut CADETUL …361 ? De ce il faci prost , nevolnic , burta -goala ? Este un postac ca si tine , care isi spune parerea despre articol . Tu de ce nu faci la fel ? Nu ti-e rusine ?
N-am ințeles ,. de ce trebuie să ai in lume ”supremație politică” ?? Mai ales a ”unora” ?? De ce nu are libertatea fiecare nație să trăiască după propria voință ? De ce devine dușman, devreme ce nu are sistemul, orânduirea la fel ca a ”unora” ? De ce presa este slugă, este unealtă și de fapt dezinformează, la fel conform voinței ”unora” ? De ce nu se recunoaște un referendum național, dacă nu este pe gustul și interesele ”unora ” ?? De ce un UE vrea supremația politică europeană, impune și pedepsește, deși uniunea se vrea un parteneriat al statelor ?? Și de ce se subordonează voit intereselor americane ??
Mass-Media a ajuns o prostituata fara clienti! Banii ii primeste insa fara sa presteze servicii! La fel ca si emisiunile „politice” (cu habar-n-am- gisti ” encilopendisti de Ferentari) din Romania finantate din reclame! Idiocratia a intrat in linie dreapta!
Cadet oo, vezi că rămîi tot mic, atât de mic că nici nu poți să știi. Confunzi noțiunile – naționalism la acești gânditori? Ești un biet prost care spui prostii. Poate că acești gînditori sunt cetățeni devotați comunităților lor, poate că sunt patrioți, poate că mari conștiințe. Ei și sunt așa. Confunzi cu naționalismul de care vrei să-ți bați joc, orice este nobil și viu. Se vede că, așa cum sugerezi, ai burta goală și de aceea o iei razna. Sau te-a atins putreziciunea globalistă. Naționalismul are latura lui nobilă pe care, cadet nevolnic oo, nu o pricepi. Du-te la aer curat.
Azi este o rusine sa te intitulezi ziarist sau moderator,doar daca ai o viata de noapte agitata cu redactorul gazetei sau producatorul emisiunii
Chiar nu mai este o meserie,tine mai mult de acceptul gastii care te sustine,fara rezonanta in opinia publica
.Cum spunea Cristoiu(care si el s-a tocit,ca un creion cu prelungitor cat mai are carbune)”Eu mereu dau scena din „O noapte furtunoasă” când cei doi Jupân Dumitrache și Ipingescu citesc ziarul. Este o scenă tipică pentru consumatorul român de presă din toate timpurile, inclusiv de acum. Ei nu citesc ca să afle. Ei citesc un ziar din care nu înțeleg nimic, dar era un ziar care le satisfăcea punctele lor de vedere cu ciocoii. Și acum publicul de Antena3 dacă vine mâine Dacian Cioloș și dacă e genial ori se supără pe Gâdea că de ce l-au chemat sau consideră că a fost idiot. Publicul nu se va uita niciodată la modul obiectiv.”
Democratia ne-a incaierat si ne-a bagat pe toti in transee
Mass media sunt PRINCIPALELE PURTATOARE DWE MINCIUNI, incepand cu ele insele. MINT ca relateaza obectiv si, de fapt, spun doar ce LI SE COMANDA. Mass media nu este decat un BIZNIS. Banii ii intereseaza si ATAT. E devarat, din pacate, ca sunt cohorte de gugustiuci care inghit pe nemestecate ce le ofera mass media.
Daca nu citesti presa esti neinformat, daca citesti presa esti dezinformat. Presa este sapunul cu care guvernantii spala creierul poporului.
Mass-media, dacă ar fi să ne raportăm atât la dimensiune cât și la formele de organizare și manifestare, putem spune că reprezintă o forță colosală, capabilă a pune în mișcare oameni, națiuni, țări și continente. Prin natura ei însă, forța aceasta nu este unitară, ordonată și organizată intr-un sistem funcțional, motiv pentru care, activitățile ei segmentate, par mai degrabă haotice decât subsumate unei logici coerente, producănd segmentare și la nivelul societăților care, la rândul lor, caută organizarea perfectă. Or,aceasta nu există iar acum trecem la politici publice și ideologii unde segmentarea devine similară cu destructurarea. Realizarea multiplelor tipuri și forme de consens nu este o treabă ușoară și tocmai din acest motiv este nevoie de implicarea celor mai strălucite minți de pe glob căci spațiul, încet-încet incepe să urmeze forma timpului dacă nu cumva or fi tot una până la un punct. (Apropos de abstractizări)
O stire banala ,de interes local: „un avion de mici dimensiuni este cumparat din Lituania de niste bulgari,pe firma din Bulgaria!Ca sa ajunga acasa cu avionul nu puteau decat in zbor :)) Au survolat cateva tari si au ajuns cu bine acasa, pe aeroportul bulgar dezafectat,au pus husa pe avion si au plecat acasa sa se odihneasca”
Ce a inteles media sa transmita : „o afacere ruseasca,care a testat sistemul NATO de aparare colectiva”sau „exercitiu NATO”sau”in conditiile razboiului de la granita un aparat neidentificat a survolat cateva tari,nu au raspuns la solicitarile avioanelor militare,trebuia doborat, „ëtc ,etc
Se pare că naționalismul este ceva bun, luminos, aducător de binefacere iar globalismul este rău, putred şi întunecat, aşa cum spun majoritatea filozofilor menționați în acest articol. Aceşti filozofi vorbesc despre naționalism şi globalism mai mereu cu burta plină sau îndestulați din punct de vedere culinar, cel puțin. Acest articol se aseamănă mai mult cu un pomelnic al celor care promovează naționalismul, care e bun doar la jocurile olimpice sau la campionatele mondiale de fotbal, rugby, handbal, etc.,(mă simt foarte naționalist când văd din când în când imagini pe you tube cu Maradona sau Pelé ridicând cupa, atunci parcă mă simt argentinian sau brazilian sau sunt un patriot al Braziliei sau Argentinei). Săracii din Mexic, Nicaragua, Moldova sau România nu dau doi bani tociți pe naționalism sau pe ideologiile filozofilor naționalişti, şi emigrează cu prima ocazie spre orizonturi mai bune, unii spre Sua, Canada, alții spre UE. Cu toate că românii, moldovenii, mexicanii şi nicaraguenii au învățat la şcoală când erau mici ce bine şi frumos este să fi naționalist. Media şi presa internațională urmează instinctiv şi intuitiv doleanțele săracilor plictisiți de naționalism şi nu pe cele ale gânditorilor îndestulați de prin birouri comfortabile, cu mobilă de mahon, capaci exotici defrişați de săracii din țările exotice (bogate) dar sărace care umblă din țară în țară pt un trai decent.
Inflația propagandistică încețoșează mințile. Ideologia le organizează pe direcții controlate. Foarte bine punctate cele două fenomene din media, dar și din viață. Este timpul clarificării. Prin gîndire liberă. Sunt multe libertăți, dar lipsește gîndirea liberă. Excelentă analiză!
MassMedia = manufacturarea consensului
Citat de acum o suta de ani:
„Presa de astăzi este o armată cu arme atent organizate, jurnaliştii ofiţerii ei, cititorii soldaţii. Cititorul nici nu știe și nici nu trebuie să cunoască scopurile pentru care este folosit și rolul pe care trebuie să-l joace.”
― Oswald Spengler, Declinul Occidentului