Din învăţăturile şi gândirea ministrului Cseke Attila către românii lui Emil Boc

Dacă ministrul Sănătăţii, dl Cseke Attila, din gură tăcea, filosof rămânea. Sau măcar putea fi coerent, logic şi sever, precum Gaspar Miklos Tamas când comenta atitudinea nu foarte cuşer a intelectualilor români. Dar asta ar fi altă mâncare de peşte. Sau gulaş, ca să fim în registru ardelenesc. Dar junele – încă – Cseke Atilla, udemerist din Marghita (la 30 de ani să fii declarat cetăţean de onoare al urbei natale – oare pentru ce merite, nici măcar un doctorat la Paris, ca T. Paleologu sau T. Baconschi – sigur că ţi se suie la cap repede), dă cu bâta-n baltă. Nu chiar inconştient, ci asumându-şi câteva porcării. Aşa cum se aude. Chiar pentru urechile poetice ale amicului nostru Marko Bela.

Este o porcărie să spui – cu atât mai vârtos când eşti ministrul Sănătăţii – că internarea în spital este un sport naţional în România. Sunt chiar în această postură de a fi internat şi operat. Nu este o porcărie la adresa celor care au nevoie de asistenţa şi profesionalismul medicilor să spui că suntem doar nişte sportivi care ne jucăm de-a boala? Iar internarea, un sport naţional? O ruşine pentru un ministru care ar trebui să fie cu gândul şi fapta la pacienţi, şi nu la soarta unui nefericit ajuns prim-ministru. Dl Cseke Attila face de ruşine o întreagă suită de politicieni ai UDMR. Care au lăsat mereu impresia de calm şi responsabilitate, cu morgă şi ştaif – Frunda, Borbely, Lakatos, Marko Bela etc. – când ies să facă afirmaţii/declaraţii publice. Nu l-am auzit pe nici unul spunând tâmpenii, dincolo de interesele minorităţii pe care o reprezintă şi dincoace de răspunderea pentru cele ieşite pe gură. Comunicatul prin care UDMR acordă sprijin politic acestui ministru neavenit este o eroare tactică. Poţi să sprijini politica unui guvern din care faci parte, dar nu idioţeniile exprimate şi asumate public de un ministru cu titlu de responsabilitate personală.

Să continuăm acuzele noastre. Este o porcărie să apari la o conferinţă de presă alături de un bezmetic şef de direcţie sanitară judeţeană şi să prezinţi fotografii cu escarele infectate ale unei nefericite şi rău tratate paciente. O ruşine fără seamă. Huo! Nu contează de unde era pacienta şi că spitalul se închide sau se deschide. Medicul acela de lângă ministrul Sănătăţii, care-i ridica mingea la fileul argumentelor – o lecţie de obedienţă şi linguşeală în direct -, se dezicea de orice răspundere medicală pentru starea (groaznică) a pacientei. O mare neruşinare au făcut cei doi prezentând acest caz nefericit. Şi transferând răspunderea doar pe un amărât de medic sau vreo asistentă medicală. Este o porcărie că ministrul Sănătăţii, un obscur funcţionar judeţean dintr-un capăt de ţară, ajuns ca Dandanache, prin grija partidului, şi nu neapărat prin merite excepţionale, mare mahăr în guvernul condus de Emil Boc, îşi permite să sfătuiască cetăţenii României să nu mai protesteze. Şi să se ducă să stea cuminţi acasă. Toate ieşirile publice ale ministrului Sănătăţii, dl Cseke Attila, au fost pline de ridicol şi grotesc. Reforma mult clamată în sănătate nu se face doar pentru a schimba nişte procente şi cifre – specialitatea acestui fanfaron plin de el prim-ministru numit Emil Boc -, ci de a oferi o şansă în plus bolnavilor din România de a beneficia de servicii medicale mai bune. Ne batem gura degeaba. ştim bine. Dar nimeni nu ne poate opri să-l considerăm pe dl Cseke Attila un infatuat găunos. Degeaba se îngraşă de la lună la lună. Atât.