Din nou jale mare: Croaţia-România 28-27 (15-18)

Aşa cum (din păcate) am anticipat, echipa feminină de handbal a României nu a putut trece nici de Croaţia, un adversar totuşi accesibil. Am jucat relativ bine în prima repriză şi catastrofal în repriza a doua. În cel mai clasic stil românesc, am pierdut după ce aveam 4 goluri avans şi croatele erau năuce. Sunt necesare demisii, prima a lui Radu Voina.

În prima repriză am fost un pic…FC Barcelona

Meciul a început cum nu se poate mai prost pentru noi: în minutul 1,15, tabela de marcaj arăta 2-0 pentru adversare. Cum tricolorele erau FC Barcelona (chiar dacă nici Croaţia nu avea nimic în comun cu Real Madrid), era clar că urmează o cursă de urmărire a fetelor noastre cu şanse mici de răsturnare a rezultatului. Şi aşa şi a fost. 1-3, 2-4, 3-5, 4-6, 5-7…şi o şi vedeam pe managera Narcisa Lecuşanu luând un taxi pentru a prinde bilete pentru cursa Lufthansa de mâine spre Bucureşti. Şi totuşi. Pe la mijlocul reprizei, am retrăit momente similare celor de pe Santiago Bernabeu. Chiar dacă nu am excelat, am egalat la 8 şi am preluat conducerea, ajungând la un moment dat să conducem cu 3 goluri, 15-12, şi am intrat la pauză cu 18-15. Scorul putea fi mai mare, dar în ultimele minute ale reprizei am pierdut – poveste veche – două atacuri în superioritate numerică.   

Degringoladă totală după pauză şi…gata

Repriza a doua am început-o cu un gol (s-a făcut 19-15), dar bucuria ne-a fost temperată de cinci !!! atacuri ratate şi de două eliminări succesive. Pe fondul acestei degingolade croatele s-au apropiat la un singur gol (19-18), iar în minutul 49 am fost egalate: 19-19. S-a ajuns la 19-20, şi abia în acest moment, după ce am luat 5 goluri fără să înscriem, a catadixit şi catastrofalul antrenor Radu Voinea să ceară un time-out. Am reînceput cursa de urmărire, iar la 20-21, în minutul 42, s-a defectat instalaţia de iluminare, jocul fiind întrerupt foarte multe minute. În cele 12 minute de la reluare, am revenit la stilul de joc păgubos din grupă, adică am încercat să punctăm cât mai mult prin aruncări de la 9 metri, deşi nu mai avem tunare în echipă ca acum 2-3 ani. De altfel, cu puţine excepţii, în tot acest campionat mondial, majoritatea echipelor a mizat pe acţiuni la semicerc şi pe pătrunderi pe extremă. Printre aceste excepţii s-a numărat şi România. După remedierea defecţinii am avut o mică revenire şi în minutul 47 s-a ajuns la 22-22. Am condus cu 23-22, după care am ratat două atacuri, am avut şi o inferioritate numerică şi s-a ajuns la 23-23. Cu 8 minute înainte de final am mai reuşit să pierdem neforţat două atacuri, şi croatele au ajuns din nou în avantaj 24-25. În minutul 54, am revenit, 27-25 şi din nou speranţe, dar cu 3 minute înainte de final, din nou egalitate, 27 la 27 şi Oana Chirilă scapă minge în atac, atacă Croaţia, obţine 7 metri şi eliminare Oana Manea. Croaţia preia conducerea 28-27 în minutul 58 şi încercăm imposibilul, dar experimentata Carmen Amariei face paşi şi totul este terminat. Avem atac cu 50 de secunde înainte de final, dar Croaţia nu este România şi a ştie să gestioneze finalul.

Să ne rugăm să câştige Russia mondialele

Prin pierderea meciului cu Croaţia, am ratat nu doar intrarea în clubul (relativ) select al primelor 8 echipe din lume, ci ne-am îngreunat situaţia în ceea ce priveşte participarea la turneul de calificare la Jocurile Olimpice de la Londra din 2012. Trebuie să ne rugăm la Dumnezeu ca Rusia să devină campioană mondială,  pe locurile 2-4 (nu contează ordinea) să se claseze Norvegia, Brazilia (ţări deja calificate la Olimpiadă) şi Danemarca, iar Suedia/Franţa să se claseze pe locurile 7 sau 8. În această situaţie s-ar putea ca la turneul de calificare pentru Olimpiadă (îl vom juca pe terenul naţionalei care ocupă locul 5) să avem sigur o adversară foarte puternică, una relativ puternică şi una de valoare medie. Se califică primele două clasate, şi, dacă ne revenim, putem spera că vom ajunge la Londra.

Dacă pe primele 4 locuri nu vor ajunge cel puţin trei din echipele enumerate mai sus, atunci vom avea viaţă mult mai grea în calificări, iar dacă Russia (cea mai în formă echipă a momentului) se clasează pe locul pe locul 2 şi Danemarca pe 1, atunci vom avea o misiune aproape imposibilă.

Celelalte rezultate din optimile de finală

În celălalt meci disputat la aceiaşi oră, Franţa a învins Suedia cu 26-23, după ce la pauză suedezele aveau 15-12. Luni seara s-au mai calificat în sferturile de finală Russia (30-19 cu Islanda), Angola (30-29 cu Koreea de Sud), Norvegia (34-22 cu Olanda) şi Spania (23-19 cu Muntenegru).

Ce nu vedeţi la televizor, aflaţi din Cotidianul

Cea mai „bătrână” jucătoare – o româncă

Cea mai vârstnică jucătoare de la turneul final are 38 de ani şi este românca Mihaela Ciobanu. Pe ea nu o să o găsiţi însă în lotul României, ci în cel al Spaniei, unde a strâns, până la această oră 50 de selecţii. Mihaela Ciobanu este portăriţa echipei spaniole Alcobendas şi totodată antrenoare cu portarii a echipei masculine din Liga Asobal (prima ligă din Spania –n.a.) Ciudat Encantada. Mihaela joacă în Spania din 1998 şi de câţiva ani a primit şi cetăţenia spaniolă, şi, implicit dreptul de a juca în naţionala ibericelor. Ea a jucat şi 79 de meciuri în naţionala României. Mihaela Ciobanu declara în urmă cu trei ani că a ales să apere poarta Spaniei pentru că antrenorii naţionalei României au ignorat-o constant preferând apărătoare ale buturilor de la echipele de club pe care le antrenau.  

73 – 72 „scorul” veterane – „junioare”

În loturile aflate în Brazilia, în afara Mihaelei Ciobanu mai sunt 72 de „veterane”. 4 handbaliste au 35 de ani, 3 au 34, 9 – 33 ani, 20 – 32 ani, 17 – 31 ani şi 19 – 30 de ani. La polul opus, contingentul jucătoarelor foarte tinere este aproape egal:71 de handbaliste au între 18 şi 21 de ani, vârstă care le-ar permite să evolueze şi la selecţionatele de tineret. 9 jucătoare au 18 ani, 12 – 19 ani, 10 – 20 de ani şi 40 – 21 de ani. 231 de handbaliste au vârstele cuprinse între 22 şi 29 de ani.

Primul 7 al echipei veteranelor

Mihaela Ciobanu (38 ani) – portar – Spania – Alcombendas

Likane Toualz (35 ani) – centru – Tunisia – Club Africain

Lyudmila Bodnieva (33 ani) – pivot –  Russia – Krim Mekator

Stefanie Melbeck (34 ani) – extremă – Germania – Buxtehuder SV

Annika Freden (33 ani) – extremă – Suedia – BK Heid

Maja Savic (35 ani) – inter – Muntenegru – Buducnost T-Mobile

Hrafnhildur Skuladottir (34 ani) – inter – Islanda – Valur Reikjavik

Franţa şi Germania au „venit” două echipe

Ţinând cont de echipele de club care au dat jucătoare celor 24 de naţionale prezente la startul mondialelor, se poate spune că Franţa şi Germania au avut şi a doua echipă în competiţie. Astfel, naţionala Coastei de Fildeş a avut în lot nu mai puţin de 11 jucătoare care evoluează în ligile din Franţa. De menţionat că africancele au avut o singură jucătoare din campionatul intern. Naţionala Olandei a venit în Brazilia cu 10 jucătoare din campionatul german, şi doar cu 3 din propriul campionat. Mai este de menţionat că Suedia este o echipă 50% suedeză şi 50% daneză, având în lot 7 jucătoare din campionatul Danemarcei, iar Brazilia a avut 7 jucătoare care evoluează la Hypo Niederosterreich în Austria.

Doar şase naţionale: Angola, China, Cuba, Danemarca, Japonia şi Uruguay au venit cu loturi de jucătoare numai din campionatele lor interne. Campionatele din Franţa şi Danemarca au „dat” 24, respectiv 22 de handbaliste pentru naţionalele altor ţări.

Buducnost T-Mobile are toate jucătoarele în Brazilia

Cele mai bine reprezentate echipe de club la aceste mondiale sunt în general echipele care evoluează de ani de zile în Liga Campionilor din Europa. Buducnost T-Mobile, campioana din Muntenegru este cea care a avut aproape tot lotul -14 handbaliste – aliniate la startul campionatelor mondiale, 12 în propria naţională şi 2 „straniere”. Oltchim Rm.Vâlcea a avut 11 handbaliste, 10 fiind sub tricolor. Campioana Spaniei, Itxaco SD a venit cu 11 competitoare, 7 din ele în naţionala ibericelor. Fosta campioană a Danemarcei, Viborg este reprezentată de 9 handbaliste, dar numai 3 sunt daneze. Campioana Croaţiei Podravka are în componenţă 8 croate, iar Lada Togliati din Rusia, din 8 jucătoare are 7 în lotul naţional al Rusiei. Urmează un grup de 4 echipe de club care a dat naţionalelor prezente la Sao Paolo câte 7 jucătoare, detaşându-se Hypo Niederosterreich din Austria, toate cele 7 echipiere fiind din naţionala Braziliei. Menţionăm, Austria nu este calificată la acest campionat mondial.

Legat de echipele de club de pe mapamond care dau jucătoare loturilor naţionale venite la mondiale, avem şi o ciudăţenie: naţionala Tunisiei are 7 jucătoare din campionatul intern, dar niciuna de la cea mai titrată echipă: Club Africain. Totuşi această echipă are 4 reprezentante la mondiale, toate fiind din naţionala Coastei de Fildeş.

Trei românce în top 10 istoric al marcatoarelor

Dintre jucătoarele aflate în loturile prezente în Brazilia, 14 au depăşit „graniţa” înscrierii a 500 de goluri. Patru românce se află în acest club select, una dintre ele chiar pe locul 1. Este vorba de golurile înscrise înainte de începerea competiţiei. Vă prezentăm care sunt handbalistele care au venit în Brazilia cu cele mai multe goluri înscrise şi, în paranteze, câte goluri au înscris în faza grupelor – 5 meciuri –  la Sao Paolo.

1. Carmen Amariei (România) – 843 goluri; (7 goluri)
2. Raja Toumi (Tunisia) – 802 goluri; (28 goluri)
3. Mouna Chebbah (Tunisia) – 774 goluri; (27 goluri)
4. Marta Mangue (Spania) – 732 goluri; (21 goluri)
5. Nadine Krause (Germania) – 723 goluri; (10 goluri)
6. Valentina Elisei (România) – 701 goluri; (20 goluri)
7. Kristin Riegelhuth (Norvegia) – 696 goluri; (17 goluri)
8. Ramona Farcău (România) – 656 goluri; (7 goluri)
9. Haifa Abdelhak (Tunisia) – 626 goluri; (6 goluri)
10. Diane Lamein (Olanda) – 597 goluri; (10 goluri)
11. Hrafnhildur Skuladottir (Islanda) – 559 goluri; (14 goluri)
12. Lyudmila Postnova (Russia) – 553 goluri; (20 goluri)
13. Pearl van der Wissel (Olanda) – 523 goluri; (18 goluri)
14. Aurelia Brădeanu (România) – 514 goluri; (12 goluri)

Top 5 golgetere la zi

1. Linn Sulland (Norvegia)  – 39 de goluri (18 din 7 metri) – 6 jocuri
2. Shio Fuji (Japonia) – 38 de goluri (14 din 7 metri) – 5 jocuri
3. Jeong Im Choi (Koreea de Sud) – 36 de goluri (15 din 7 metri) – 5 jocuri
4. Marcelina Kiala (Angola) – 35 de goluri (8 din 7 metri) – 6 jocuri
5. Hernandez Gomez (Cuba) – 33 de goluri (8 din 7 metri) – 6 jocuri

După jocurile din grupă, România nu avea nicio handbalistă în primele 40 de marcatoare la aceste campionate mondiale. Valentina Elisei a înscris 20 de goluri (2 din 7 metri) în primele 5 meciuri, din 32 de aruncări la poartă, iar Oana Chirilă a marcat 18 goluri (6 din 7 metri) din 34 de aruncări.

Top 5 portari

1. Karin Mortensen (Danemarca) – a apărat 50% din mingile trimise pe spaţiul porţii
2. Sandra Toft (Danemarca) – 50%
3. Silvia Navarro (Spania) – 49%
4. Maria Sidorova (Russia) – 46%
5. Anna Sedoykina (Russia) – 45%

După jocurile din grupă, România nu are nici una dintre cele două portăriţe în top 20. În cele 5 jocuri din grupă, atât Talida Tolnai, cât şi Tereza Pâslaru au avut câte 28% procentajul de mingi apărate.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.