Acum e clar: DNA a fost un cancer social. Neprofesioniști și corupți, procurorii de acolo au lucrat după metode mafiote. Ce-i mâna pe ei în luptă? UE le cerea performanțe. Altfel decât prin metode mafiote, nu le puteau obține în ritmul cerut de liderii UE.
Cazuri de mare corupție n-au putut găsi nici prin metodele acestea. Atunci au cerut legiferarea unei infracțiuni conexe faptelor de corupție și astfel a apărut abuzul în serviciu, definit în așa fel, încât aproape orice faptă să poată intra în definiție.
Mii de dosare de abuz în serviciu au fost, apoi, instrumentate ușor: procurorii stabileau prejudicii din burtă, care nu mai puteau fi contraexpertizate, căci contraexpertiza era la bunul plac al judecătorilor tocmiți de SRI.
De câteva luni, judecătorii achită pe bandă rulantă pe cei acuzați de DNA. Mai multe achitări decât condamnări. În vremea metastazării DNA, erau mai multe condamnări decât achitări. Cancerul fusese indus prin intermediul SRI, principalul instrument folosit pentru a produce percepția că marea corupția din România este pedepsită de Justiție.
În realitate, marea corupție din România n-a fost deloc urmărită penal. Chiar și miniștrii acuzați de DNA erau acuzați pe baza unor denunțuri obținute prin șantaj, ori în baza unor fapte mărunte, cărora nici procurorii cei mai corupți nu le puteau pune în cârcă prejudicii mari.
Metoda „să ne facem că lucrăm” a DNA a căpătat forme absolut abominabile sub șefia Codruței Kovesi. Avalanșa de dezvăluiri despre corupția din DNA pune, azi, problema desființării acestei instituții. Nu o simplă restructurare. Și desființarea și, apoi, reînființarea ei pe baze solide, incoruptibile.
Tu, moșulică, te prefaci că scrii articole, în realitate, furi di ce s-a scris defavorabil cu privire la DNA și lipești cu scuipat tăieturi din ziare,că, altmintrelea, e greu să așterni pe hârtie niște fraze îneligibile!