Decizia grupurilor parlamentare USL de a înfiinţa o comisie specială care să se ocupe de retrocedările frauduloase ale unor terenuri din Transilvania precum şi de implicarea unor instituţii ale statului în afacerile imobiliaro-agricole ale lui Traian Băsescu pică exact ca o ploaie pe secetă. Chiar traversam o secetă cruntă de decizii care să răspundă la cererile populaţiei. Am avut un an de zile în care, în afară de refacerea pensiilor (cântecul acesta îmi vine în minte cu ochii închişi), USL-ul a făcut toate trăsnăile posibile. Numai ce a promis nu. Şi nici n-a reacţionat ferm la semnalele populaţiei. Şi totuşi, în trei zile am avut parte de două decizii care ne arată că resursele democratice ale USL-ului nu s-au epuizat. Respingerea proiectului de lege pentru Roşia Montană şi înfiinţarea unei comisii de anchetă ne arată că Victor Ponta, aşa vanitos cum este, în faţa presiunii publice se îndoaie. Nu repede, nu uşor, nu cu scuze publice. Dar se s-a îndoit. Şi-a călcat pe suflet şi pe vanitate (nu ştiu dacă a renunţat sau nu la promisiunile făcute americanilor şi canadienilor!), dar a găsit o soluţie să trântească proiectul de lege trimis Parlamentului şi a reacţionat destul de repede la campania de presă legată de restituirile frauduloase din Transilvania. Serialul lansat de cotidianul.ro şi dezbaterile organizate de Realitatea TV au mişcat lumea politică până în Parlament. E drept că USL-ul s-a trezit că reconstituirile de terenuri de la Nana (jud. Călăraşi) îi cad ca o mănuşă pentru a pune câteva întrebări şi lui Traian Băsescu. Şi numai bine că a cuplat povestea de la Nana cu situaţia dramatică din Transilvania şi a anunţat o comisie parlamentară care este de fapt răspunsul USL-ului la două dosare enervante (afacerile cu terenuri din Transilvania şi din Călăraşi au un numitor comun – reconstituirile frauduloase de proprietăţi). Nu ştiu în ce măsură comisia parlamentară de anchetă va lua urma celor 297 de hectare cumpărate de la italianul partener de afaceri al preşedintelui Băsescu. Nu de alta, dar s-ar putea ajunge la lucruri cu adevărat spectaculoase. Dar asta este treaba comisiei parlamentare, căci a SRI şi a DNA nu este oricum. Achiziţionarea terenului de la Nana este o poveste destul de lungă pe care o ştie destul de multă lume. Şi care lume toată s-a limitat la privitul avioanelor pe cer.
Oricum, reacţia corectă a USL-ului în două cazuri flagrante mi se pare de bun augur. Crin Antonescu şi Victor Ponta nu par a fi dintre cei care să înfrunte populaţia până la absurd. E drept că nici nu trebuie lăsaţi să încerce. În cazul Roşia Montană şi al retrocedărilor frauduloase din Transilvania, vocea populaţiei s-a auzit până departe în străinătate, dar şi până în destul de antifonatele birouri ale USL.
Ultimele două reacţii în faţa a doi cartofi fierbinţi ne demonstrează că nimic nu este imposibil. Nici ei nu sunt surzi şi nici noi paralizaţi!
