Insulele Kurile aparţin Federaţiei Ruse, fiind luate de la Japonia în urma celui de-al Doilea Război Mondial.
În luna noiembrie anul trecut, când preşedintele Medvedev a păşit pe una dintre cele patru insule, guvernul Japoniei a protestat, calificând vizita ca un „afront de neiertat”, iar prim-ministrul japonez Naoto Kan a declarat că va lupta pentru revenirea Kurilelor în trupul ţării „chiar dacă aceasta l-ar costa cariera politică”.
Să vedem cum va protesta Guvernul României în octombrie 2011, când patriarhul Rusiei Kiril (se scrie Kiril, şi nu Kurile) va vizita Basarabia, pe care el o califică cinic a face parte „din componența sfintei Rusii”.
După război, insulele Kurile au fost denumite de japonezi Teritoriile de Nord, instituind şi o zi națională a Teritoriilor Nordice, care e comemorată în fiecare an la 7 februarie. Spre neuitare.
Pe când şi în România o Zi Naţională a Basarabiei şi a Bucovinei de Nord?! Pe când în republica Moldova şi o Zi Naţională a Transnistriei?!
Federaţia Rusă a umplut după 1945 aceste patru insule japoneze cu baze militare „pentru a le proteja”, golindu-le de populaţia japoneză.
Basarabia şi Bucovina de Nord sunt insulele Kurile ale României.
Cu deosebire că românii basarabeni care populează Basarabia erau ceva mai mulţi, lucru care i-a împiedicat pe sovietici să-i deporteze pe toţi cu mic cu mare pe insulele Kurile sau în alt loc de lângă Oceanul Pacific sau Oceanul Îngheţat de Nord, aşa cum intenţionase „tătucul popoarelor”.
Când Stalin a propus ca şi moldovenii să fie strămutaţi, aşa precum au fost smulși şi duşi în Siberia cecenii, inguşii, karaceaievii, calmâcii, tătarii din Crimeea, turcii mashetinţi, cerchezii ş.a., din motiv că în prima parte a războiului au luptat de partea armatei române pentru eliberarea Basarabiei, Bucovinei de Nord, iar apoi și a Transnistriei, mareşalul Constantin Jucov i-a amintit călăului Stalin că basarabenii şi-au adus contribuția lor de sânge la cucerirea Königsbergului şi a Berlinului şi doar astfel Basarabia nu a împărtăşit destinul insulelor Kurile…
Dintr-o inerţie politica externă rusească vede republica Moldova, ţară constituită în 1991 pe o aşchie de pământ românesc, ca pe un teritoriu rusesc, „zonă de interes a Federaţiei Ruse”, cum afirmă Putin şi Medvedev sau – cum crede patriarhul Kiril, acest om care n-are nici un dumnezeu – „parte a sfintei Rusii”.
Alaltăieri mai-marele bisericii ruse a declarat că la 10-12 octombrie 2011 se va deplasa la Chişinău, ca într-un colț de Rusie, pentru a-şi binecuvânta posesiunile.
Între timp, lăcaşul moldovenesc Sfânta Vineri din Chişinău, cu hramul care poartă numele sfintei Parascheva de la Iași, ocrotitoarea Moldovei (biserica a fost construită pe pământurile mănăstirii Sfânta Vineri din Iaşi, cum zice o carte domnească a lui Vasile Lupu din 4 august 1641, ea semnificând rezistenţa basarabenilor contra ateismului şi deznaţionalizării între slujitorii ei numărându-se părintele Alexandru Baltaga, membru al Sfatului Ţării şi celebrul duhovnic Vasile Petrache), a fost sechestrat de patriarhia moscovită şi, după ce i-au fost răzăluite toate inscripţiile şi icoanele cu înscrisuri moldoveneşti, a fost transformat într-o biserică „cu adevărat rusească”. Acolo, în casa parohială ridicată de părintele Baltaga, împuşcat în 1940 de ruşi, se va opri pentru câteva zile patriarhul Rusiei!
Vizita de la toamnă a patriarhului rus la Chişinău va decurge paşnic, fără proteste la Bucureşti sau Chişinău.
Aflu din Enciclopedie că 40 din cei 100 de vulcani de pe insulele Kurile sunt activi.
Şi mă mai întreb: dacă în Basarabia s-ar fi aflat măcar un singur vulcan activ, ar mai fi avut ea oare atâţia oaspeţi nepoftiţi şi şi-ar mai fi trimis oare aceştia – ca zmeii din basme buzduganele – declaraţiile lor iresponsabile înainte de a sosi?!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.