Drona din Galați – eșecul programului SAFE?

Încă din august 2025, am început să scriu despre dronele ucrainene! Nu despre cele care atacă teritoriul Federației Ruse din ce în ce mai îndrăzneț, făcându-l chiar pe Putin să se teamă atât de tare încât să anuleze, anul acesta, multe dintre momentele festive pe care le organiza cu ocazia paradei militare din 9 mai!

Pe mine mă preocupă dronele ucrainene pe care nu le fabricăm pe teritoriul României! Astfel, în august anul trecut scriam despre vizita la Kiev, efectuată de Ionuț Moșteanu (ministrul Apărării la acea dată), unde s-a întâlnit cu Denis Șmîhal (ministrul Apărării din Ucraina la acea dată)! Cu acest prilej, Denis Șmîhal sugera că Ucraina şi România ar putea colabora în domeniul fabricării de drone respectiv pentru utilizarea mecanismului european SAFE pentru „lansarea producţiei ucrainene în România”. În ceea ce-l privește, Ionuț Moșteanu a vorbit la modul general despre susținerea Ucrainei, fără să facă referire la acest subiect!

De atunci m-am uitat cu îngrijorare la fiecare dronă care viola spațiul aerian al României sperând să nu facă victime omenești, dar și cu perseverență la fiecare ocazie pe care autoritățile române au avut-o pentru a ne anunța că a început construcția fabricii de drone ucrainene în România!

Am așteptat cu nerăbdare să văd “lista de cumpărături” de tehnică militară prin programul SAFE sperând să văd menționată construirea acestei fabrici de drone! Ori nu știu eu să descifrez tainele înzestrării militare ori construirea unei fabrici de drone ucrainene nu este trecută pe această listă (cel puțin pe lista dată publicității de ministrul Miruță). Cu o zi înainte ca o dronă să rănească români la Galați am aflat, de la Radu Miruță, că am început să facem cumpărături din banii SAFE, printre care și 34 de drone (binențeles nu din Ucraina!) care vor fi livrate doar în 2027!

În martie, am aflat că semnăm un parteneriat strategic cu Ucraina, speranța mea fiind că va fi ocazia perfectă de a anunța construirea fabricii de drone! În mai, cu ocazia summit-ului B9 de la București, am nutrit aceiași speranță dar am aflat de la Volodimir Zelenski doar că un acord în acest scop va fi semnat “în cel mai scurt timp”! Surpriza mea a fost însă declarația lui Zelenski, făcută la București, cum că va trimite experți în Letonia pentru a ajuta la apărarea antiaeriană! M-am gândit atunci că putea și Nicușor Dan să ceară niscaiva experți și pentru România!

Și uite că s-a întâmplat! De la uite drona nu e drona de pe vremea lui Iohannis, la drona care s-a plimbat vreo patru ore prin România (ajungând pe la Focșani), la drona care a lovit Galațiul acum o lună, acum avem doi români răniți de drona care a lovit un bloc tot din Galați!

Vineri dimineața m-am întrebat ce vor mai spune de data aceasta autoritățile? O să vină Miruță să ne spună că ne va apăra de drone prin programul SAFE? Că nu vor mai cădea drone până în 2027, când vor veni primele 34 de drone comandate dintr-un stat UE care nu se luptă cu roiuri de drone rusești în fiecare noapte, la fel ca Ucraina?

Tăcere  totală din partea lui Radu Miruță! A lăsat militarii să iasă în fața populației pentru a se confrunta cu valul de îngrijorare și indignare! Ce au făcut militarii? Ce știu mai bine! Au stat drepți în fața celor pe care trebuie să-i apere explicând clar și răspicat faptele!

Astfel, Generalul de brigadă Gheorghe Maxim a explicat că drona nu a fost doborâtă din mai multe motive: “avem este o limitare legală, respectiv faptul că nu putem să executăm foc, astfel încât proiectilul să violeze spațiul aerian al unei țări vecine (a se citi Ucraina); pentru a angaja o țintă aeriană este nevoie de un anumit timp … timpul la dispoziție pe care l-am avut – patru minute – a fost extrem de scurt; nu putem să amplasăm sisteme militare în orice loc de pe teritoriul național, trebuie să avem acordul proprietarilor terenurilor, ale autorităților; ai nevoie de mult mai multe sisteme ca să poți să acoperi întreaga suprafață”.

Ce a făcut Armata Română? Ce i-a stat în putință! A detectat drona și a ridicat rapid de la sol două avioane F16! De ce nu au tras să doboare drona? Conform lui Gheorghe Maxim: „o eventuală angajare asupra unei zone urbane prezintă riscuri semnificative pentru siguranța populației și a infrastructurii. În multe situații, resturile rezultate în urma angajării unui obiect aerian pot produce efecte comparabile sau chiar mai grave decât impactul dronei în sine”.

Nu mai cred că are rost să vă spun că Radu Miruță a “binevoit” să iasă în fața populației doar vineri seara târziu, ca să ne spună… nimic pentru siguranța zilei de mâine: “avem nevoie de mai multe sisteme de apărare antiaeriană de la sol, pe care nu le avem pentru că, de la începutul războiului din Ucraina, cine a avut decizia asta nu a luat-o (n.r: deci nici colegul său Ionuț Moșteanu!). De 5 luni, de când sunt ministru, înzestrarea Armatei este prioritatea mea numărul 1 şi faţă de situaţia de dinainte acum avem pentru prima oară în SAFE 8 sisteme de apărare antidronă”! Cum spune Miruță, a comandat niscaiva sisteme anti-dronă pentru anul 2027! Ce dacă mai rănește vreo dronă și alți români până atunci! Evident, sistemele anti-dronă comandate de Miruța nu vor fi fabricate în România împreună  cu ucrainenii, că doar aceștia nu prea știu cum este cu doborârea dronelor!

Revenind la cele spuse de către Generalul de brigadă Gheorghe Maxim, comparativ cu ce aș fi dorit să aud vineri de la decidenții politici, pot spune că m-a pătruns un sentiment de solidaritate cu Armata Română!

Dacă pilotul F-16 ar fi doborât drona deasupra orașului Galați și acest lucru s-ar fi soldat cu victime omenești atunci pilotulului i s-ar fi deschis dosar penal pentru omor din culpă (nu mai aduc în discuție ce-ar fi simțit pilotul știind că și-a ucis un semen). Timpul de reacție și decizie a fost de doar 4 minute! Se putea lungi acest timp, dată fiind distanța de doar 11 km dintre Reni și Galați? Polonezii au reușit acest lucru, încă din iulie 2024, când au semnat un acord de securitate cu Ucraina pentru a putea dobori drone care se indreaptă spre teritoriul lor inclusiv deasupra teritoriului ucrainean. Poate Armata Română se semneze un astfel de acord de securitate sau decidenții politici?

Armata Română ne spune că nu poate să amplaseze sisteme militare în orice loc de pe teritoriul național pentru că trebuie să aibă acordul proprietarilor terenurilor și autorităților. Poate Armata Română să dea o lege care să oblige proprietarii (evident contracost) să le permită acest lucru? Sau ar trebui decidenții politici să dea o lege în acest sens?

Armata Română ne spune că are nevoie de mult mai multe sisteme ca să acopere cât mai mult teritoriu. Poate Armata Română să-și aloce singură bani pentru a achiziționa echipamente sau decidentul politic trebuie să facă acest lucru?

Și nu, domnule Miruță, nu trebuie să stăm cu mâna întinsă spre NATO, să cerșim echipamente până cumpără domnia voastră prin SAFE! Dacă NATO trebuie să prioritizeze apărarea antidronă a flancului estic de ce ar trebui să fie favorizată România în detrimentul Poloniei, Estoniei, Lituaniei, Letoniei, Finlandei… iar lista poate continua?

Închei aici, întrebându-mă cât de greu le este decidenților politici să înțeleagă că Armata Română ne poate apăra doar dacă ei vor face ce este obligația lor să facă! Pentru că nu am auzit nimic despre ce vor face politicienii pentru a fi mai bine apărați, începând din 29 mai 2026 și nu doar din 2027!