Pe 24 ianuarie, revista Foreign Policy scria: ”America plănuiește retragerea din Siria – să creeze un dezastru”. ”Patru surse de la Pentagon și Departamentul de Stat spun că administrația nu se mai implică în susținerea unei misiuni pe care nu o mai consideră necesară. Au loc discuții interne pentru a stabili cum și când ar putea avea loc retragerea”. Autorul articolului, un susținător al jihadiștilor care au luptat împotriva regimului Al-Assad în primele faze ale războiului din Siria, arată că retragerea SUA ”ar avea un efect catastrofal asupra SUA și a influenței aliaților în criza nerezolvată și foarte volatilă din Siria”. ”Ar fi un cadou și pentru Iran”, mai scria Foreign Policy.
”Guvernele irakian și american vor începe discuții despre prezența militară americană în țară”, titra CNN, pe 25 ianuarie, amintind de ostilitatea populară tot mai mare față de prezenta militarilor SUA in Irak. CNN relatează și despre solicitările guvernului de la Bagdad și moțiunea parlamentului ales democratic pentru ca SUA să-și retragă militarii din Irak, dar și despre faptul că organizația teroristă Stat Islamic ”(ISIS) este redusă acum la o umbră față de ceea ce era”. ”Sunt dezorganizați, sunt suprimați… ISIS nu mai este capabil să lanseze decât atacuri mici în Irak și Siria”, spunea un oficial militar american, citat de CNN.
Imediat după apariția acestor informații a început brusc să curgă sânge american în Orientul Mijlociu. Au trebuit să se întâmple circa 150 de atacuri asupra bazelor militare americane executate de milițiile din Siria și Irak susținute de Iran pentru ca oficialii administrației Biden să aibă o revelație, reprodusă, pe 21 ianuarie, de The New York Times: ”Președintele Biden și consilierii săi se tem că moartea unor militari americani în Orientul Mijlociu este doar o chestiune de timp”.
Duminică, 28 ianuarie, baza americană Tower 22 (poate pentru că nu doresc să afecteze neutralitatea țării, autoritățile iordaniene nu recunosc public că această bază se află pe teritoriul lor) este lovită de o dronă lansată de Rezistența Islamică din Irak, o coaliție eterogena de miliții ce primesc sprijin iranian. Organizația a arătat că atacul este o ripostă la atacurile Israelului în Fâșia Gaza. Sistemul antiaerian automat al bazei militare nu a funcționat. Pentagonul a explicat sincopa arătând că una dintre dronele militare americane se întorcea la bază simultan cu apropierea dronei inamice. Au murit trei militari americani, iar mulți alții au fost răniți. ”Loviți Iranul acum. Și loviți-l puternic”, a tunat imediat senatorul neoconservator Lindsey Graham.
Brusc, intră în scena și ISIS. Da, exact acea organizație pe care oficialii militari implicați în așa-zisele negocieri pentru retragerea trupelor SUA o considerau decimată. La finalul săptămânii trecute a avut loc un atac revendicate de ISIS la o biserică catolică din Istanbul, atac soldat cu un mort și mai mulți răniți. Atacul a avut loc în timp ce numărul doi din cadrul Departamentului de Stat, Victoria Nuland, se afla în vizită în Turcia. Ea a făcut următoarea declarație: ”Înainte de toate, să clarific un lucru. SUA nu se retrag din Siria. Transmit condoleanțe celor care și-au pierdut viața în atentatul tragic asupra bisericii din Istanbul. ISIS este activ încă în multe locuri și noi am fost parteneri în lupta împotriva terorismului timp de decenii. A fost parteneri puternici în lupta împotriva ISIS, oriunde se află. Acest lucru trebuie să continue, fie că este în Irak sau Siria”.
Așadar, în decurs de câteva ore, discuțiile despre retragerea trupelor SUA din Sira și Irak au fost încheiate. Victoria Nuland a spus-o limpede: SUA nu își vor retrage trupele, pentru că ISIS este foarte activ în Siria și Irak, iar trupele americane se află în aceste state sub un mandat împotriva terorismului, împotriva ISIS.
Poate că cineva i-a spus președintelui Joe Biden că 2024 este un an electoral și că alegătorii americani ar putea începe să se întrebe ce caută militarii americani în Irak și in Siria, cu ce autorizație sunt ei acolo, sub tirul rachetelor milițiilor pro-iraniene și ale unor grupări jihadiste. Alegatorii americani ar putea să afle că Republica Islamica Iran este un dușman declarat al jihadiștilor sunniți din cadrul ISIS, că Iranul a fost victima unui atentat de proporții comis de ISIS la începutul acestui an și că Teheranul, dar și regimul sirian al lui Bashar al-Assad, are propriul sau război împotriva terorismului ISIS. De ce ar mai fi nevoie de punerea în primejdie a vieții a mii de miliari americani în Siria și Irak? Trupele americane din Siria de la Al Tanf (la o aruncătură de băț de baza Tower 22 din Iordania) sunt acolo pentru a împiedica aprovizionare cu arme a milițiilor pro-iraniene, este poziția oficială a administrației Biden. Însă forța tot mai mare a milițiilor șiite din Siria arata ca Iranul nu folosește această rută. O rută inexistentă nu poate fi un motiv pentru menținerea unor militari expuși la lovituri cu drone și rachete.
Un motiv mult mai realist este că aceste baze americane au rolul de a șicana Iranul, de a acționa ca niște capcane întinse Teheranului, de a amenința mereu cu crearea unui casus belli între SUA și Iran. Senatorul Graham a spus direct acest lucru: ”Loviți Iranul acum. Și loviți-l puternic”. Însă Biden și Nuland nu pot spune acest lucru într-un an electoral. Nu pot spune că în Siria si Irak sunt mii de militari americani pe post de ținte statice pentru milițiile pro-iraniene de multe ori lipsite de o conducere centralizata și care pot lansa atacuri fără știința serviciilor secrete de la Teheran și cu atât mai puțin a celor din SUA. În 2019, administrația Trump a decis asasinarea generalului Iranian Qasem Soleimani, ca răspuns la uciderea unui contractor american într-o bază din Irak. Riposta iraniană a fost o lovitură cu rachetă balistică asupra unei baze militare americane din Irak. Au fost o sută de militari răniți, însă puteau fi și zeci de morți – a fost un noroc și asta a împiedicat un război între SUA și Iran.
Pentru a explica alegătorilor din SUA necesitatea prezenței acestor ținte umane fixe în Orientul Mijlociu este nevoie de altceva, ceva mult mai neclar, ubicuu și nevăzut – teroriștii ISIS.
În 2015, presa americană a publicat informații declasificate ale spionajului militar al SUA care arătau că administrația Obama fusese informată încă din 2012 că în estul Siriei ar putea apărea un ”principat salafist declarat sau nedeclarat, iar asta este exact ceea ce își doresc puterile care sprijină opoziția, pentru a izola regimul sirian, care este considerat o prelungire strategică a expansiunii șiite”. Dar cine sa fi fost ”puterile care sprijineau opoziția” din Siria? Un răspuns ar putea fi o fotografie din 2013 (la doi ani de la izbucnirea războiului civil din Siria) a senatorului John McCain cu mai mulți lideri ai opoziției siriene, printre care si comandantul Armatei Siriene Libere, din care făceau parte elemente jihadiste din Frontul Al-Nusra și al-Qaeda, organizație din care s-a desprins Statul Islamic.
Paul Craig Roberts: Un război în care Rusia și China nu ar sta deoparte
Paul Craig Roberts, fost adjunct al secretarului Trezoreriei SUA în timpul administrației Ronald Reagan (președinte care a luat decizia retragerii trupelor, nu a atacării Iranului, după ce o lovitură iraniană a ucis 300 de miliari americani și francezi în Beirut, în 1883), consideră că administrația Biden este foarte aproape de lansarea unui război împotriva Iranului.
”Conflictul dintre Israel și Hamas s-a extins deja la un conflict între Israel și Hezbollah și la unul între SUA, Marea Britanie și gruparea Houthi din Yemen. Iar cum avem atacul asupra bazei militare americane din Iordania și perspectiva unui atac american asupra Iranului sau a unor oficiali iranieni. A fi foarte norocoși să scăpăm de un atac american asupra Iranului. Israelul, care are o influență extraordinară asupra politicii americane în Orientul Mijlociu, face presiuni de mai mulți ani pentru ca SUA să atace Iranul. Un asemenea atac este sprijinit de majoritatea congresmenilor și este dorit mult de aliații neoconservatori ai Israelului, precum Victoria Nuland, care a avut și are poziții puternice în guvernul SUA. Ar trebui să se întâmple un miracol pentru ca un atac american asupra Iranului să nu ducă la un mare război, unul în care China și Rusia nu ar putea rămâne deoparte.
Concluzia mea este că sunt necesare măsuri pentru a împiedica un atac asupra Iranului și iscarea unui război. Un tratat de apărare între Rusia, China și Iran ar împiedica un atac asupra Iranului. SUA, Israelul și NATO nu au capacitatea de a lupta împotriva acestor trei țări puternice. Fără o asemenea alianță, hotărârea neoconservatorilor de la Washington de împiedica sprijinul iranian pentru Hezbollah și hutiți ar putea duce la o lovitură împotriva Iranului. Toată lumea de la Washington dorește asta, cu excepția armatei, dar decizia nu va fi luată de armată”.
Cine-și închipuie că SUA poate ataca militar Iran-ul este naiv.