EFECTUL P (47)

În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz Efectul P, apărută la Editura Eminescu în 1983 și republicată în 2010 la Eagle Publishing House

Într-o zi îl aşteptam la Institut, el întârziind, ca de obicei. În încăpere era doar un colaborator de-al său şi, vorbind ba de una, ba de alta, acesta mi-a sugerat pe un ton foarte serios că n-ar fi exclus ca Poolo să se afle în clipa aceea peste mări şi ţări. Era convins că se întâmpla des ca şeful să se deplaseze cu viteza gândului într-un punct sau altul de pe glob. Lucrul acesta mi l-au mai spus şi alte persoane şi n-aş putea zice că aş fi remarcat şi cea mai mică ironie în vorbele lor. Cineva mi-a relatat cu toată gravitatea că are dovezi indubitabile despre o asemenea călătorie de a lui Poolo, dar, văzându-mi zîmbetul batjocoritor, a refuzat categoric să se mai refere la acest subiect.

Prima voastră reacţie este să întrerupeţi totul, dar pentru asta ar trebui să ia unul dintre voi hotărârea şi fiecare îl lasă pe celălalt s-o facă, cu speranţa şi cu teama că se va decide… Dar nu se întâmplă nimic, nimic în acest sens şi nimic în niciun sens şi până la urmă vă feriţi unul de celălalt, teama de a vorbi se transformă într-o jenă generală şi vă închideţi, fiecare în sinea sa. (Sunt situaţii în care orice ai spune ţi se pare fals şi atunci − până ce nu treci peste acest prag − nu mai poţi comunica defel.)

Oare cum se poate constata epuizarea totală a unui operator de siguranţă? Sau a unei perechi? Şi cum se va face transferul cu următoarea pereche? Şi, mai ales, când? Pentru că amândoi aveţi ferma convingere că nimeni nu poate fi mai epuizat decât sunteţi voi şi nu puteţi pricepe cum de nu-i sare asta în ochi şi directorului adjunct. Nu discutaţi nici despre asta, dar fiecare dintre voi este gata să-i dea orice răspuns partenerului şi amândoi purtaţi discuţii interminabile. Rând pe rând sunteţi şi vorbitor şi conlocutor. Prea sunteţi siguri că la proxima întâlnire directorul adjunct vă va anunţa că misiunea voastră este pe punctul de a se sfârşi pentru a nu face tot felul de planuri pentru ziua în care veţi fi „liberi”. Liberi şi cu iluzia nemuririi. Chiar dacă voi ştiţi că nici măcar organizatorii experimentului nu se aşteaptă ca acesta să meargă la infinit. Gândurile pornesc de la clipa în care directorul adjunct vă va anunţa că veţi fi schimbaţi de la pupitrele de comandă; îi şi vedeţi pe ceilalţi doi, cei care vă vor lua locul, intrând în încăpere, vă înduioşaţi de ei pentru că îi cunoaşteţi prea bine şi vă simţiţi legaţi de ei, foştii voştri colegi de testări, fostul funcţionar şi unica femeie care a fost reţinută de severa comisie, şi ajungeţi la concluzia că dacă stai să te gândeşit bine, aţi avut mult noroc atunci când s-a hotărât ca voi doi să fiţi primii care să treacă în camera în care vă aflaţi, pentru că ceilalţi, în afara faptului că vor trebui să lucreze la rândul lor până când nu vor mai putea, mai sunt obligaţi să mai aştepte şi înlocuirea voastră.

Vă imaginaţi fiecare clipa în care veţi părăsi clădirea, momentul zilei în care se va petrece evenimentul, starea atmosferică a zilei care vă va întâmpina. Şi vă imaginaţi de zeci de ori primul drum pe care-l veţi face spre casă şi… Şi vă opriţi cam aici. Eventual vă imaginaţi şi întâlnirea cu lucrurile personale pe care le-aţi lăsat acasă. Punct. Mai departe nu ştiţi la ce ar mai trebui să visaţi. Practic, odată cu nesfârşitele teste aţi pierdut orice contact cu vechile cunoştinţe, acestea probabil că au înaintat pe drumul lor, probabil că au dezvoltat alte argouri între ele, probabil că v-ar primi cu bunăvoinţă, dar incapabile de a redeveni pentru voi ceea ce au fost înainte. Aşa că refaceţi din nou şi din nou prima zi de după ce veţi ieşi de aici şi vă opriţi la ea. Mai departe nu mai ştiţi Mai departe… Deci va veni directorul adjunct, vă va spune că a venit timpul să fiţi înlocuiţi, veţi ceda locul vechilor voştri prieteni, veţi ieşi într-o seară răcoroasă sau într-o dimineaţă caldă în stradă, veţi urca într-un autobuz, vă veţi lăsa amendaţi pentru că nu veţi avea bilet, veţi trece cu eroism peste momentul dificil în faţa unor oameni pe care doar voi ştiţi că i-aţi împiedicat atâta timp să moară, vă veţi înghesui prin nişte prăvălii fără intenţia expresă de a cumpăra ceva, dar veţi simţi totuşi voluptatea umplerii unor sacoşe noi, proaspăt cumpărate, cu tot felul de bunătăţi cu care să vă îndesaţi frigiderele când veţi ajunge acasă. (De câteva zile aţi început să pretindeţi să vi se aducă mâncarea în ambalajele de la prăvălie, să alegeţi astfel ce aveţi chef să mâncaţi şi abia pe urmă să fie ambalajele înlăturate şi preparată mâncarea. Este adevărat că aproape imediat după ce v-aţi ales în felul acesta meniul, uitaţi tot ce aţi dorit şi chiar aveţi de multe ori impresia că aţi fost traşi pe sfoară şi că prânzul a fost de mult gătit atunci când vi s-au adus cutiile frumos împachetate să le alegeţi. Dar jocul acesta vă mai dă iluzia că puteţi opta.)

Apoi… Acasă veţi pipăi pe îndelete fiecare dintre vechile voastre obiecte dragi. Apoi… Apoi…

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.