Enervant (1)

În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz – sau Cum s-a descurcat maestrul doctor Gustav R. Propp în scorbură şi ce s-a întâmplat, până la urmă, cu el adică Vocalize în Si Bemol Minor apărută la Editura Junimea Iași în 2020

Cuv. însoţitor de Ioan Holban

Ioan HOLBAN

Romanul ca metaforă a fiinţei interioare

Enervant. Vocalize în Si bemol minor” (Editura Juni-mea, 2020), unde se povesteşte „cum s-a descurcat Maes-trul Doctor Gustav R. Propp în scorbură şi ce s-a întâmplat, până la urmă, cu el”, reprezintă a şaptea carte dintr-o serie de „vocalize”, tipărite de Gheorghe Schwartz la editura ie-şeană, începând cu anul 2014; după ce va fi exersat game-le în Do major, Re minor, Mi minor, Fa major, Sol major, La major, autorul explorează, în cel mai recent volum de „Vo-calize”, gama Si bemol minor, „prea puțin” optimistă”, cum spune: gama în nota cea mai înaltă e a ţipătului, a neliniștii şi nervilor, iar bemolul marchează starea de spirit a perso-najului, care „coboară mereu, încet dar sigur, cu câte un semiton” până la „tragica prăbuşire” în atmosfera marşului funebru „bineînţeles în Si bemol minor” din „Sonata numărul doi” de Chopin. Dar, în fond, ce sunt vocalizele? O spune explicit autorul într-o „Justificare”, mereu repetată pe prima pagină a fiecărui volum: „La fel ca un instrumentist obligat la sute de ore de game spre a putea rămâne în formă, la fel ca un sportiv obligat la sute de ore de antrenament pentru a putea spera la un randament adecvat în competiţie, la fel şi scriitorul depune ore multe de exerciţii înainte de a plonja în marele roman. La fel şi scriitorul ar trebui să depună ore multe de exerciţii înainte de a plonja în marele roman… La fel şi scriitorul ar trebui să facă «vocalize»”.

Scrise în cheie parodică, ironică, asumând serii de imagini suprarealiste, cu nume de „experiment” ale persona-jelor, în fond, marionete prin care prozatorul exersează pro-filuri epice supuse celor mai excentrice experienţe, ilustrând frici, distopii, maladii ale secolului, cele şase „caiete” cu vo-calize pregătesc, iată, „plonjarea” în roman; „Enervant. Vo-calize în Si bemol minor” nu mai constituie un experiment, iar autorul opreşte exerciţiile pentru a construi un text roma-nesc, ieşind de sub mantia lui Urmuz şi a jocului marione-telor în scene ale teatrului absurd. Mai întâi, personajul cen-tral, Maestrul Doctor Gustav R. Propp, un avocat vestit, a cărui viaţă se desfăşoară în stare de veghe și, deopotrivă, în coşmar, în textura relaţiilor sociale şi de familie, dar şi în labirintul subconştientului, al visului letal. Gustav R. Propp e un personaj memorabil; în jurul său se ţese intriga, „acţiu-nea” textului, foarte dinamică, turând la maximum motorul lecturii. Deşi cu o existenţă, aparent, prăbuşită în rutină, în „adevărata ordine” din biroul unde nu are acces nimeni, „bârlogul căptuşit cu neruşinat de multe obiecte de patrimo-niu”, după cum spune unul dintre numeroasele zvonuri crea-te în jurul faimosului avocat de neînvins, dominând orice instanţă de judecată, protagonistul romanului lui Gheorghe Schwartz are o viaţă trepidantă, plină de felurite întâmplări pe care le creează gândurile, gesturile, stările şi, mai ales, suspiciunile, analiza posibilităţilor, frica şi nervii; închis sub carapacea tabieturilor de tot felul, în temniţa „singurei ordini adevărate”, aflat într-un evident deficit de existenţă, perso-najul trăieşte intens, construind întâmplări în frică, supoziţii, suspiciuni, panică indusă, la limita paranoiei: în linişte şi în starea de bine se află provocările, întâmplările rele, prăpă-dul („ştie că întotdeauna când e bine urmează în mod sigur ceva neplăcut: cu cât e mai bine în prezent, cu atât urmea-ză un prăpăd mai mare în viitor”; „Liniştea compactă nu-i bună, ştie Gustav, fiindcă ea ascunde tot felul de provocări, provocări dintre cele pe care nu ai cum să le preîntâmpini”), dacă Doamna Propp e plecată de acasă cu maşina e de rău pentru că „e cumplit câte accidente se întâmplă, tot mai multe, şi maşini sunt tot mai multe şi şoferii sunt tot mai indisciplinaţi”, iar accidentele, chiar şi cele uşoare, „vin cu cheltuieli de bani şi de timp”, telefonul care sună în liniştea singurei ordini adevărate din birou îl aruncă în nelinişte, nervi şi spaima unui avertisment al destinului, orice e nesi-gur devine terorizant: acesta e mecanismul care macină via-ţa lui Gustav-în-stare-de-veghe, creând materia epică a romanului.

O intrigă specifică tramei romanului de tip policier se ţese în jurul „speţei ADAM”, al cazului „SABOLA, instrumen-tat de Maestrul Doctor Gustav R. Propp; urmând înzestra-rea detectivistă pe care o remarca, la șah, încă bunicul său (care „a afirmat că are un talent ieşit din comun de a preve-dea cu multe mişcări înainte ce va face adversarul”) şi veci-nii care urmăresc jocul de-a v-aţi ascunselea al copiilor („«Tu sigur vei fi un detectiv mai mare chiar decât Sherlock Holmes!», a spus tatăl lui Bruno, după ce a asistat profund uimit, de la fereastră, la modul cum descoperea Gustav pe copiii ascunşi”), avocatul-detectiv Propp intră în miezul unei escrocherii cu ramificaţii internaţionale, cu intermediari mis-terioşi şi intervenţia interesată a Ministerului Afacerilor Ex-terne, cu o organizaţie de tip mafiot, în ficţiune, fireşte, după reţeta tabloidelor, talk-show-urilor şi programelor de ştiri, BREAKING NEWS; de altfel, mass media reprezintă, ca şi în „Vocalizele” precedente, unul dintre personajele centrale ale romanului „Enervant. Vocalize în Si bemol minor”, cu tehnicile manipulării şi mistificării prin fake news: în vreme ce doarme în biroul său de acasă, Propp este „filmat” pe când conduce, noaptea, nişte oaspeţi misterioşi şi, mai mult, pe când e asaltat la biroul de la Tribunal de o armată de re-porteri, avocatul e protagonistul unei ştiri televizate „în di-rect”, care îl înfăţişează pe aeroport, urcându-se într-un avi-on, spre o destinaţie necunoscută: „Gustav încearcă să se concentreze, dar, de data asta, rotiţele din creierul său o iau razna. Întotdeauna un aşa-numit fake news este comentat, dat drept o ştire reală sau combătută drept o minciună. Acum ne aflăm în acelaşi timp în două realităţi paralele: pe de-o parte, cu ajutorul calmantelor, am dormit toată noaptea şi am fost filmat primind şi conducând misterioşii oaspeţi, pe de altă parte, stau aici de peste o oră şi sunt filmat pe aero-port, înconjurat de armata de reporteri. Ciudăţenia este că, deşi au acces la transmisiunile de pe micul ecran, tot în acelaşi timp o gloată de jurnalişti mă pândeşte şi aici! Or, o ştire difuzată este răspândită peste tot în timp real. Și, to-tuşi, întotdeauna atât de bine informata mass-media se ig-noră pe ea însăşi”. Propp (ne) învaţă că minciuna (de pe You Tube ori Instagram), cu cât este mai gogonată, cu atât devine mai credibilă, iar jurnaliştilor nu trebuie să le spui ni-mic pentru că „meseria lor este să folosească fiecare cuvânt aşa cum vor – sau, mă rog, aşa cum li se cere de către stăpânii lor”.

Primejdiile dovedite sau închipuite creează materia epică a unui real, adesea, miraculos, care organizează pri-mul plan al cărţii, acela al romanului realist, avându-l drept protagonist pe „Gustav-în-stare-de-veghe”. Dar romanul lui Gheorghe Schwartz se citeşte (şi) pe coordonatele care unesc scena de început cu aceea de la final, profilându-l pe „Gustav-din-coşmar”, personaj care adună în tenebrele unei existențe paralele, în vis şi coşmar, fantasticul şi fantasma-goricul, psihanaliza şi filosofia. Mai întâi, micul „Gusti”, ieşit la plimbare cu bunicii în parcul municipal, trăieşte prima sa aventură periculoasă: „Acolo, în parcul municipal, micul Gusti a vrut să prindă o pasăre – uneori o numeşte porum-bel, altădată vrăbiuţă – dar înaripata nu l-a lăsat să pună mâna pe ea, şi-a luat zborul şi s-a aşezat pe ramurile unui tufiş. Gustav îşi aduce aminte «de parcă ar fi fost ieri» cum porumbelul – sau vrăbiuţa? – îl privea provocator, aşa că s-a luat după ea. Dar vrăbiuţa – sau porumbelul? – a mai executat un salt şi a aterizat pe un alt tufiş, un tufiş aflat ce-va mai departe de aleea unde bunicii şi-au găsit interlocutori la fel de pasionaţi ca ei de campania alegerilor locale antici-pate, întrucât primarul tocmai murise într-un accident rutier. Cele două perechi de bătrâni – alegători cu multă experien-ţă – nereuşind să cadă de acord în privinţa niciunui candidat cât de cât drept onorabil, l-au pierdut din ochi pe nepoţelul plecat tot mai departe pe urmele porumbelului – sau ale vrăbiuţei? În amintirea aceea, micul Gusti a fost încredinţat că a nimerit în mijlocul unui codru des, o pădure tropicală, despre care atunci încă n-avea habar, dar mai târziu, gân-dindu-se la acea primă experienţă, îşi imagina că ar fi fost exact în miezul unei păduri nesfârşite pe care a văzut-o (în-grozit) pe micul ecran, într-un documentar despre vegetaţia Amazoanelor (pe micul ecran, fiind de la sine înţeles că, du-pă traumele adânci ale acelei experienţe timpurii, Gustav R. Propp a refuzat cu hotărâre să calce pe terenuri împăduri-te). Spaima aceea a fost atât de crâncenă, încât copilul a în-ceput să se bâlbâie. Și bâlbâitul i se reinstala prompt ori de câte ori îi revenea în minte şi prima sa amintire”. La celălalt capăt al vieţii, la cincizeci de ani, faimosul avocat Gustav R. Propp se prăbuşeşte într-un coşmar care continuă, în fond, experienţa rătăcirii în parc, din prima copilărie, născând pe „Gustav din subconştient”: „Se făcea că Domnul Doctor s-a pomenit în mijlocul codrului şi nu se vedea nicio cărare, nicio potecă de jur împrejur, nici măcar iarba bătătorită de proprii paşi, care l-au adus în acel loc întunecat, de data aceea a luat-o la întâmplare către un copac înalt. Probabil cu gândul de a se căţăra pe el spre a vedea de la înălţime împrejurimile. «Probabil», fiindcă lucrurile nu-i erau limpezi în starea de panică în care se găsea ori de câte ori somnul îl azvârlea într-un asemenea loc nenorocit. Fapt este că, în loc să încerce să urce pe crengile acelui copac – ce de jos părea mai înalt decât arborii din jur – Gustav dădu într-o parte a trunchiului de o scorbură uriaşă. Şi intră în ea! De ce? De ce a intrat în spaţiul acela, care s-a dovedit o cap-cană sinistră, n-ar putea spune decât domnul psihanalist, nu şi Gustav însuşi. Fapt este că în coşmarul din noaptea de 2 spre 3 iunie, bietul om a simţit un imbold irezistibil de a îna-inta în cavitatea tot mai îngustă, însă mai adâncă decât a dat impresia că ar fi putut fi, văzând arborele doar de afară. Şi ceea ce era mai rău, mai cumplit de rău, era că Domnul Doctor şi-a dat seama că n-are loc să se întoarcă, putând doar să se strecoare înainte”.

În dimensiunea psihanalitică, după rătăcirea între ar-borii şi tufişurile parcului, micul Gusti se alege cu un bâlbâit şi o frică atavică de orice aminteşte de pădure, în vreme ce intrarea fără întoarcere în scorbura copacului îl aruncă în coşmar, în viaţa fără viaţă a celuilalt Gustav: (mult)prevăză-torul din stare de veghe e imprudentul din vis, Gustav-de-afară e, din ce în ce mai evident, o replică a lui Gustav-din-scorbură, între rătăcirea în parc a micului Gusti, complexul său „forestier” (nu mai suportă nici o propoziţie care să cu-prindă cuvinte precum „copaci”, „pădure”, „tufişuri”, „parc”) şi scufundarea Maestrului Gustav R. Propp în scorbura unui copac, fără ieşire sau întoarcere, se scrie un roman ca o metaforă a fiinţei interioare. Deşi scorbura este din ce în ce mai îngustă, până la sufocare, Propp este împins înainte (de diavol? de destin?, se întreabă); complexul creat în epi-sodul copilăriei caută a fi tratat, zadarnic, la psiholog, înain-tarea fatală, ireversibilă, în scorbură e a psihanalistului: abordarea psihologică şi aceea psihanalitică se unesc într-o viziune filosofică pentru că, iată, parcul şi scorbura reprezin-tă, în fapt, labirintul vieţii înseşi, la capătul căruia aşteaptă întunericul deplin şi bemolul minor al marşului funebru din „Sonata” lui Chopin.

Cu „Enervant. Vocalize în Si bemol minor”, Gheorghe Schwartz regăseşte atmosfera şi arhitectura marilor sale ro-mane din „ciclul lugojan” („Pietrele”, „A treia zi”, „Spitalul”, „Efectul P”, „Castelul albastru”, „Om şi lege”) şi „Cei o sută”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.