Etnicii germani din România și Germania Nazistă

Adeziunea Volksdeutscheiilor români (în germană, Grupul Etnic German era denumit „Deutsche Volksgruppe“ – n.r.) la S.S. este un alt subiect „dificil“, mai ales ţinând cont că s-a împământenit opinia că România nu a avut cetăţeni înrolaţi voluntar în infamele unităţi ale S.S.

Un fapt deosebit, menit a ne arăta seriozitatea cu care a fost privită participarea etnicilor germani din România la Holocaust, este includerea lor în categoria naziştilor expulzaţi de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Astfel, acei membri ai G.E.G. care au activat în Waffen-SS şi care la terminarea războiului au încercat să se refugieze în Statele Unite au făcut obiectul unor serii de procese celebre între anii 1970 și1980, prin care procurorii americani cereau retragerea cetăţeniei şi expulzarea acestora.

Conform datelor oferite de cartea „The Search for Nazi Collaborators in the United States“, scrisă de Christoph Schiessl, a datelor disponibile online ale Departamentului de Justiţie al Statelor Unite (Departament of Justice) şi a datelor online ale Indexului deceselor din Statele Unite (United State Social Security Death Index), ar rezulta un număr de nouă Volksdeutscher din România care au fost implicaţi în aceste procese.

• Schiffer Nikolaus (1919–2007) a fost voluntar în S.S. „Cap de Mort“, gardian la Sachsenhausen, Hersbruck, Majdanek şi Trawniki, extrădat în România în 2002, unde a şi murit, în 2007.

Cazul lui Schiffer, pe lângă faptul că a obţinut notorietate în opinia publică din ţara noastră, fiind prima dată când un fost membru al unităţilor Waffen-SS a fost extrădat în România, mai are şi particularitatea că Nikolaus Schiffer se născuse, de fapt, în Statele Unite. Schiffer Nikolaus s-a născut în Philadelphia, Pennsylvania, într-o familie de etnici germani proveniţi din Moraviţa, România. Familia sa a revenit în România pe când Schiffer era copil; conform autorităţilor americane, acesta şi-ar fi pierdut cetăţenia în 1943, când s-a înrolat în Waffen-SS. Ulterior, în 1953, Schiffer a reintrat ca emigrant în U.S., a trăit în Ivyland, Pennsylvania, iar în 1958 i-a fost acordată cetăţenia americană.

Nikolaus Schiffer a fost mai întâi înrolat în armata română; la 21 de ani participă la bătălia de la Stalingrad, unde este împuşcat în piept. Este lăsat la vatră, iar în 1943, în urma acordului dintre România şi Germania cu privire la înrolarea voluntară a etnicilor germani din România în armata germană, Schiffer se înscrie şi el ca voluntar în armata germană. El va ajunge în trupele SS „Cap de Mort“ şi va fi gardian în mai multe lagăre naziste. Ca gardian, conform procurorilor, şi-a efectuat stagiul în lagărele de concentrare Sachsenhausen şi Hersbruck, în Germania, după aceea la lagărele Trawniki şi Majdanek din Polonia ocupată. De asemenea, a participat la două „marşuri ale morţii“, către Auschwitz şi Dachau. În final, după 11 ani de procese, lui Schiffer îi este retrasă cetăţenia americană şi este expulzat în România, unde se va stabili la Timişoara, în casa unui pastor protestant.

• Schmidt Michael (1923–2008), membru al batalionului „Cap de Mort“, gardian la lagărul Sachsenhausen, naturalizat în Statele Unite, în 1968, denaturalizat în 1990, s-a stabilit în Germania, unde a locuit până la moarte.
• Habich Jakob (Jacob) (1913–1995), membru al batalionului „Cap de Mort“, gardian la Lublin şi Auschwitz, naturalizat în 1962, denaturalizat în 1990, nu a mai fost deportat din cauza problemelor de sănătate.
• Lindert George (1923), înrolat în SS „Cap de Mort“, gardian la lagărul Mauthausen-Gusen, naturalizat în 1962. În 1995 acţiunea de denaturalizare a fost respinsă.
• Leprich Joseph (1926/’27–2013), înrolat voluntar în SS „Cap de Mort“, naturalizat în 1958, denaturalizat în 1987, propus pentru extrădare în Canada, a rămas în Statele Unite deoarece nicio ţară nu l-a primit.

• Bartesch Martin (1927–1989), membru al unităţilor SS „Cap de Mort“, gardian la Mauthausen-Gusen, naturalizat în 1966, denaturalizat în 1987. După denaturalizare s-a stabilit în Australia.
• Hartmann Martin (n. 1919 – ?), membru SS „Cap de Mort“, gardian la lagărul de la Sachsenhausen, naturalizat în 1961, denaturalizat în 2007, înapoiat în Germania în 2007.
• Denuel Mathias (1922-2000), înrolat în SS „Cap de Mort“, gardian la Mauthausen-Gusen, refugiat în US, extrădat în 1994.
• Friedrich Adam (1921–2006) a fost gardian la Gross-Rosen, Dyhernfurth şi Flossenbürg, a aparținut unităţilor SS „Cap de Mort“. El a fost naturalizat în Statele Unite în 1962 şi denaturalizat în 2004, în urma unui proces ce viza denaturalizarea şi expulzarea foştilor nazişti. A murit înainte ca procedurile de deportare să fie finalizate.

Friedrich Adam a fost etnic german din România născut în Hatzfeld, în 1921. Pentru a evita să facă armata în România, trece în 1941 graniţa, ilegal, în Iugoslavia. Este mai întâi angajat în agricultură; nemulţumit de condiţii, încearcă să se înroleze în Wehrmacht, dar este refuzat, pe motiv că nu era cetăţean german. În octombrie se înrolează ca voluntar în Waffen-SS, aici va activa ca gardian al lagărelor naziste.

În timpul procesului din Statele Unite, judecătorul Jackson a arătat că aproximativ 1.500 de prizonieri au murit în lagărul Gross-Rosen, în perioada când Friedrich a fost gardian acolo. În 1943 este transferat la Dyhernfurth, un lagăr mai mic ce aparținea de Gross-Rosen. În 1945, odată cu apropierea sovieticilor, Friedrich participa la transferul a 1.000 de prizonieri care sunt obligaţi să mărşăluiască pe timp de iarnă de la Dyhernfurth la Gross-Rosen. Conform mărturiilor ulterioare, câțiva prizonieri au murit în timpul acestui transfer. La scurt timp, Friedrich participă la un alt transfer de prizonieri, de această dată cu trenul, de la lagărul Gross-Rosen la cel din Flossenbürg, situat în sudul Germaniei, transfer considerat a se fi desfăşurat în condiţii inumane. După război, trăieşte șapte ani în Austria, emigrează în 1955 în Statele Unite şi în 1962 obţine cetăţenia, ascunzând trecutul său de gardian SS.

Etnici germani care au ocupat poziţii de responsabilitate în Reich

Printre paraşutiştii care au participat la misiunea de răpire a lui Mussolini, de la Gran Sasso, întâlnim un Kraus din Codlea, judeţul Braşov. Secretara particulară a ministrului de Externe al Germaniei, Joachim von Ribbentrop, era o anume Hilda Zimmermann, fiica fostului senator Adolf de Sighişoara, iar un profesor secundar din Mediaş, pe nume Gollener, a devenit unul dintre membrii marcanţi ai unei comisii diplomatice a Reichului în guvernul de la Vicky (Franța). Dintre acești etnici germani din România, Arthur Phleps este cel mai cunoscut pentru activitatea sa, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Născut în Biertan, 1881, lângă Sibiu, a fost mai întâi ofiţer în armata imperială ungară, mai târziu ocupând o serie de poziţii de mare responsabilitate în armata română. În armata română a servit 21 de ani, a fost profesor la Şcoala Superioară de Război, şef de stat major la Corpul Vânătorilor de Munte, ofiţer în M.St.M., comandant de regiment, brigadă, divizie şi chiar comandant al trupelor de munte. Se înrolează în Wehrmacht, în 1941, unde va activa, pentru început, cu gradul de colonel, sub numele de familie al mamei sale (Martin Stolz), ulterior fiind transferat la SS, unde va activa ca ofiţer în SS Division „Wiking“. În 1942 va fi numit general-major al SS, însărcinat cu formarea unei divizii de etnici germani în Iugoslavia. Divizia se va numi Prinz Eugen, la propunerea lui Arthur Phleps, care alesese acest nume în onoarea prinţului Eugen de Savoia, eliberatorul Transilvaniei (1691) şi Belgradului de sub dominaţia otomană. Această divizie va atrage un mare număr de etnici germani din Banat. Pentru serviciile sale drept comandant al acestei divizii, este decorat în iunie 1943 cu Crucea de Fier în grad de Cavaler, iar la 21 iunie este promovat ca SS-Obergruppenführer und General der Waffen-SS. Va sfârşi împuşcat de ruşi, care l-au capturat şi executat fără să îşi dea seama cine este. Au existat şi cazuri de etnici germani din România condamnaţi pentru participare directă la Holocaust, precum Dr. F. Klein, medicul lagărului de concentrare de la Bergen-Belsen, care a fost condamnat la moarte, sau farmacistul de la Auschwitz, V. Capesius, condamnat la închisoare pe viaţă pentru pregătirea gazărilor cu ciclon.

Istoria unei organizații naziste interzise (VI)

Istoria unei organizații naziste interzise (V)

Istoria unei organizații naziste interzise (IV)

Grupul Etnic German și proprietățile sale (III)

Grupul Etnic German și proprietățile sale (II)

Grupul Etnic German și proprietățile sale (I)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.