Europa apărării – fanteziile leviatanilor de hârtie

Marile state europene și-au neglijat forțele armate în ultimele decenii și au ajuns în situația în care nu numai că nu pot să le întărească, ci sunt chiar incapabile să asigure cheltuielile curente, atrage atenția un articol publicat de The Spectator.

Apărarea Europei depinde în mare măsură de trei state: Marea Britanie, Germania și Franța. Aceste trei țări alocă 70% din totalul investițiilor europene în apărare și 90% din investițiile în cercetare și tehnologie militară.

În 2021, Ministerul francez al Apărării a stabilit prioritățile pentru următorul deceniu, până în 2030. Regimul Macron a subliniat că prioritatea Franței va fi descurajarea nucleară. Totodată, Parisul a făcut apel ca Europa să-și asume o mai mare ”autonomie strategică” față de America. Însă Franța investește mai puțin în Apărare decât Marea Britanie și va atinge nivelul britanic al cheltuielilor abia în 2027.

O problemă a Franței și Marii Britanii ține de cheltuielile pentru forțele nucleare. Franța alocă 2% din PIB pentru apărare. Din cele 57 miliarde de euro cât au revenit apărării in 2024, 6,6 miliarde s-au dus către forțele nucleare. Pentru forțele convenționale, Parisului i-au mai rămas doar 1,4% din PIB. Marea Britanie alocă forțelor convenționale doar 1,5% din PIB, iar generalii britanici i-au transmis premierului Keir Sarmer că, în aceste condiții, majorarea bugetului apărării la 2,5% din PIB va fi departe de a acoperi nevoile.

În Germania, situația este și mai proastă decât a armatelor franceză și britanică. În 2023, generalul Alfons Mais, șeful Bundeswehr, a declarat că armata are doar 60% din echipamentele și muniția de care are nevoie și că din arsenal lipsesc 2000 de produse cruciale.

Dintre țările europene relevante la nivel militar, doar Polonia a anunțat că dorește să atingă pragul de 5% din PIB pentru apărare stabilit de noua administrație SUA. În 2025, Varșovia va încerca să aloce 4,7% din PIB. În cifre absolute, aceasta este relativ puțin – circa 31 de miliarde de dolari, mult sub jumătate din bugetul de 80 de miliarde al Marii Britanii, socotit insuficient de generalii britanici.

Premierul Marii Britanii a fost singurul lider european care, la summitul de urgență organizat de președintele Franței imediat după șocul Conferinței de Securitate de la Munchen, a declarat că este gata să participe cu trupe în Ucraina, pentru menținerea păcii. The Spectator scrie că aceasta este o fantezie a premierului Starmer. ”În primul rând, care trupe? Forțele britanice sunt atât de secătuite, după ani și ani de subfinanțare, încât nu au resursele și personalul necesare pentru un asemenea rol. Pentru menținerea păcii, NATO ar trebuie să-și mute aproape toate forțele în Ucraina, lăsând statele baltice și regiunea Mării Negre descoperite.

Este limpede că vechiul model al NATO, în care America apără Europa, iar europenii se prefăceau că apără Europa, s-a încheiat. La summitul NATO de la Haga, din iunie anul acesta, americanii vor face, cel mai probabil, următoarele idei. În primul rând, vor spune că este necesar să cheltuim 5% din PIB pentru apărare. Vor impune majorări progresive, între 3% și 5% din PIB pentru următorii cinci ani. În al doilea rând, americanii vor încerca să-și impună propria definiție a cheltuielilor militare, pentru că actuala definiție a cheltuielilor NATO include si cheltuieli ne-militare, precum pensiile militarilor. Apoi, Casa Albă, va oferi scutiri de tarife acelor țări care se angajează să majoreze imediat bugetele apărării la 3-5% din PIB. Scutirile de tarife vor depinde și de cât de multe arme americane va cumpără fiecare aliat european, cu un acces mult mai mare al companiilor militare americane pe piața europeană. SUA îi vor forța pe europeni să cumpere arme americane și prin presiuni pentru achiziția rapidă de arme, știind ca industria militara europeană este incapabilă să producă mult în timp scurt.

Pentru Franța și Marea Britanie, țările nucleare ale Europei, tristul adevăr este că, la actualul nivel de finanțare, au de ales între descurajarea nucleară sau descurajarea convențională; nu-și permit susținerea ambelor componente în același timp.

Marea Britanie va trebui să decidă repede în ce privește apărarea. Vreme de decenii, America a fost scutul Europei, însă nu va mai finanța acest rol de acum încolo. Europenii nu se mai pot baza pe cuvinte goale și soft power. Epoca Leviatanilor de carton s-a încheiat”, scrie de The Spectator.