O femeie curajoasă: Un ocean de nume, da, da un ocean de necuprins, imens, atât de imens! Parcă voi nu v-ați născut din ocean, cândva. Sigur că, îmbulzindu-vă la metrou, la Gara de Nord, nu vă simțiți ca un banc de pești strălucitori care țopăie părin valurile oceanului dar, vai, chiar așa sunteți, văluriți și văluritori, ce s-o mai ocolim?! Tot nu mă credeți? Eh, uite, tu, de colo, parcă mi-ai da dreptate. Sigur că îmi dai dreptate, viața ta e ca un roman. Oh, nu un roman ieftin, comercial, cine a zis asta?! Nu. Viața ta e o înșiruire de evenimente serioase, sigur că da. Îmi aduc bine aminte, când mătușa Elvira i-a tuflit o înghețată primarului Bonifaciu drept în nas, uite-așa, îndată după mitingul de 1 Mai.
O opinie îndrăzneață: Vatmanul Gore, ieri, pe la prânz, mi-a zis verde-n față că Guvernul e plin de scamatori, de golani, de perverși, de lunateci, de manglitori. Cum adică, ieri pe la prânz, ce-am zis, păi da! Ieri la prânz eram în București, prin Colentina, astăzi sunt pe țărmul oceanului, peste cinci minute s-ar putea să fiu pe Lună, zi și tu ce mai viață. Viața? Ce e viața? Un ocean de povești, asta e viața, un ocean. Te pierzi așa, în largul oceanului, printre sute, printre mii de povești. Nici nu mai știi care sunt adevărate și care nu, parcă mai are vreo importanță? Uite, eu, să vă zic, eu am pățit-o, Pitoșkin s-a luat de viața mea, uite-așa s-a luat.
O confuzie haioasă: În Piața Chibrit, vălurindu-mă, mă ciocnesc de profesorul Moisil, bună ziua, bună ziua stimate domn, ce spui de spațiul curb, eu mă fâstâcesc, domnule profesor, nu sunt eu, mă confundați, nu sunt eu Atanasiade de la minister, nu ești tu, ce bine semănați, trece un taxi galben, trece o paradă, trec niște fete de la școala normală de fete, uite-l și pe Von Makensen, uite-l și pe Einstein și Enrico Fermi. Von Makensen? Da, lucrurile iau o întorsătură colosală, sigur că trebuie să luăm seama la frecvența universală care ne joacă feste, Pitoșkin zice bine, ce zice. Suntem în Paris acum, chiar acum, ne plimbăm pe malul Senei, Pitoșkin perorează, pe un ton declamator, îmi vorbește despre Degas, despre Brâncuși, pe Cioran îl are la degetul mic, ce să mai zic de Eliade, soarele cade peste clădiri, se prelinge fantomatic, vălurit.
O atenție mărită, păzea: O furtună electrică, poate. Furtuna mătură Piața Universității, se duce spre Unirea, lasă furtuna. Pitoșkin? Mi-a trimis un email elogios pe Gmail. L-am crezut pe cuvânt, i-am sorbit cuvintele, m-au încântat. Cuvintele lui entuziaste îmi gâdilau orgoliul, ah, orgoliul meu nemăsurat, gata, gata să mă piardă în neantul lumesc. Da, eram chemat să salvez lumea, ce știi tu, să-i arăt calea, să-i schimb ideile. Da, eram alesul, ce să mai vorbim, eram pe deplin convins, fascinat sadea, halucinat. Dar, păzea! Atenție la defetiști, la potlogari, la închipuiți. Atenție la îmbârligătorii de profesie. Atenție cu cine vă faceți prieteni pe Facebook. Atenție la hecări. Atenție la pirați, la pirații din Caraibe, vezi bine! Atenție la spioni. Atenție la răufăcători! Atenție la șmanglitori.
Tot felul de politicianisme: Din larg venea Pitoșkin. Dar ce e largul? Un hău? O gaură în curul cosmosului? Nu roși de rușine! Largul e acolo unde se pierd toate tiribombele omenirii, torpilele, bancurile, crucișătoarele, trupeții și netrupeții, iluzioniștii, șefii de state, macaronarii, bonjuriștii, malagambiștii, maneliștii, fanii de toate culorile, microbiștii, bicicliștii. De dincolo de Leningrad venea Pitoșkin, poate din Marea Baltică, din oceanul Pacific, via Hawai, din Siberia, de dincolo de Cercul Polar, acolo unde oceanul este brăzdat de balenele vorbitoare din Lima. Venea din Washington. Văr bun cu Elvis. Așa zicea, îl avea pe Elvis la degetul mic. A luat masa cu tipii de la Supertramp. Și-a băut cafeaua cu filozofii de la Princeton. El i-a făcut cunoștință lui Trump cu Putin. El l-a ajutat pe Papă să stea de vorbă cu venusienii care au aterizat lângă Cairo, pe înserate. Era cineva, Pitoșkin! Da, da, stătea așa la cafea cu tot felul de politicieni sus-puși, din întreaga lume, și aeronavele de război, burtoase, se duceau buluc spre Vietnam, spre Iraq, spre Siria. Cerul se făcea maroniu. Stelele erau portocalii, comisarul Bravissimo patrula, el patrula, bla, bla, bla, domnișoara Margareta ne făcea bezele de pe Mediterana, Fernandel, și el, ne făcea cu ochiul, Birlic, și el, și Tudor Argezi și Jules Verne. Iar Pitoșkin? Ah, Pitoșkin!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.