SF Politic – Faraonul vine să discurseze în Parlament în pași de vals

Bă, ești prost sadea?! Faraoane! Oi fi liberal sadea, bă?! Sau socialist ești între socialiști, hai sifon! Pe treptele Parlamentului, prost făcut grămadă!? Așteptând să apară de după colț barosanul de prim ministru, bă?! Să puneți voi la cale o șmechereală de-a voastră, bă!? Împreună cu socialiștii, vezi bine, că altfel nu se poate, acolo, un ban juma’! Bă, ești prost? Hai mă leși! Cu drag! Cu drag îți zic, te prostești.

Păi cum îți trece prin bibilică prostia asta mai mare decât tine?! Ce înălțime ai, prostane? Aud? Pot să te măsor după prostiile pe care le debitezi cu emfază, emfatic, limfatic. Da, ești un prostan mare cât casa. Păi cum adică, viceversa?! Ești prostan rău de tot. Dacă tu crezi că eu țin morțiș la gloria literară ești de o mie de ori prost. Rău de gură, rău la mațe, prostan între prostani, ce s-o mai coclim, mori tu să mă umpli de invidie literară, ane-politică. Viceversa? Bă, e careva pe-aici care pute rău de tot a prostie?! Este. Ce s-o mai întoarcem, ce s-o mai răsucim. Lumea asta de astăzi, vai de ea, prostancă rău de tot. Uită-te la ea! Plină de inși prostani între prostani. Cu merțane, cu averi, cu ifose, lăbărțați, încondeiați.

Asta e, cu aplomb, prostanul, faraonic în vorbe. Auzi ce știe el, viceversa, inversa. N-am mai râs de mult așa, din vorbe să te fac, pricepi. El, viceversul, adăpat la ieslea prostiei, se sumețește viteazu’ lu’ pește prăjit, din vorbe otrăvite, maculând, spoind nimicul. Bă, ești prost? Tu nu vezi că mă doare la bască de gloria faraonic-literară, politic-politicianistică, forumială-forumistă, facebucistică, youtibică, livrescă, instagramică și wattsapică, lool. E OK, așa ziceți voi, prostanii epocii noastre, pe după gard, de după colț, de pe margine periferic, în curul cuvintelor pe care le sorbiți cu nesațiu, în anonimatul anonim coclit, împuțit, curvit, nesănătos, bengos, cerșind gloria comentului înalt, faraonic, despotic, autoritar, arogant și berbant.

Auzi ce parascovenie vorbistică îmi bagă el mie, viceversul, cu aplomb, înfuriat, strigător la cer, în prostia lui fără de margini, cerșind, obținând reacția, efectul, sudalma, sictirul, înjurătura literatului tembel, prost și el de dă prin gropi, da, să i-o tragi autorului de vorbe pieritoare în vânt, câtă vitejie viceversă, lool și iar lool și-un polmol adică pall-mall. Pe asta o știu puțini că e din vremuri apuse, s-au dus vremurile alea cu prostanii lor cu tot. Deci, vine Faraonul în Parlament să discurseze, frate, el, prostanul, tocmai el, privindu-mă de sus, din augustul lui cur căci da, oh da, prostanul zilelor noastre nu are cap, are doar cur, așa, învârtindu-se spasmodic în ritm de vals, valțetă, oho.

Și, deci, concluzivul deci, gramaticul deci, Faraonul vine în Parlamentul Vorbelor s-o frece la rece, august, tembel, prostan între prostani, jinduind după gloria politică faraonică de mult apusă. El, Faraonul Vorbelor Prostești vine în Parlamentul Vorbelor adică, la o adică, să se viceverseze, inverseze. Dar vezi, în ce eroare e băgat el, Faraonul Vorbelor, îi doare la bască pe parlamentari de vorbele lui, faraonic de prostești. Păi ia să vedem! Faraonul Liberal cu Faraonul Socialist cu Faraonul Literar, ăsta din urmă, viceversul, Onanistul Vicevers, mână-n mână cu Onanistul Grafoman, el, tocmai el, acela micu’ cu suzeta gloriei literare bine înfiptă-ntre buzele lui groase, băloase.

Ăștia doi, mână-n mână cu faraonii politici, toți grămadă la prosteală! În Parlamentul Vorbelor Leșinate, ce crezi?! Onanisul Grafoman suge din ficțiunile politice, prizează gloria literară a comentului efemer, efemeridă borțoasă, ofuscată, complexată, ah, ea, deșteapta lăuză literară, să vezi și să nu crezi! Se umple parlamentul de faraoni liberali și socialiști, democrați și filo-ruși și filo-americani și filo-naționali-patriotarzi! În pași de vals, oh da! Măgăreală de doi lei, koment bolnav, întrepătrundere piezișă cu ficțiunile politice, năimiți vezi bine, să tulbure apele turburate, pe deplin turbate. Parlamentul geme de bandiți, de cocalari, de biștari, de briganzi și de braconieri de suflet.

Și, să vezi, Onanistul Grafoman trage glorie la greu din komentul lui de doi lei, literatură de gang, comentatoare, oh, da, în anonimatul cel mai anonim, câtă rătăcire. Da, mare vedetă literară onanistă, neputincioasă, ridicolă și neimportantă. Bă, ești prost? Hai mă leși! Cu drag! Cu drag îți zic, te prostești. Păi cum îți trece prin bibilică prostia asta mai mare decât tine?! Ce înălțime ai, prostane? Aud? Pot să te măsor după prostiile pe care le debitezi cu emfază, emfatic, limfatic. Da, ești un prostan mare cât casa. Păi cum adică, viceversa?! Ești prostan rău de tot. Dacă tu crezi că eu țin morțiș la gloria literară ești de o mie de ori prost. Rău de gură, rău la mațe, prostan între prostani, ce s-o mai coclim, mori tu să mă umpli de invidie literară, ane-politică. Viceversa?

Hai sifon, vezi că parlamentarul liberal faraonic și cu parlamentarul faraonic socialist ți-o pun frate, ți-o trag meserie cu tot cu miliarde europene, cu rachete rusești, cu lovele grase, cu afișe bengoase, poporani treziți-vă! Boaf, uite, cade din cer un extraterestru, mai cade unul, plouă cu proști de extratereștri, ăștia naivi, săracii, plouă peste parlament cu extratereștri, rău de tot mai plouă! Bă, prostane, Onanist Grafoman, băgat în curul scriitorului autentic, sulemenit între poporanii care zbiară ca înecații, muiesățidămscriitorsefistoidalcareești! Auzi la ei, prostanii, cum se mai înghesuie ei în Parlament să-și tragă obolul, carmolul, bani gheață, averea, puterea!

O autostradă, niște petrol, lemn de pădure, dar și glorie stafidită-literutarnică… Shenghen, NIET! NIET, NO for-pentru afacerile voastre de rahat! Dar să vezi, acușica, cu voie de la mămica, Onanistul Gramofan, hopa-hop, trage din carnea scriitorului, el, parlamentar sadea, Onanistul Grafoman se boiește, se stâlcește în gloria lui efemeră, comentatorii se adună ciotcă să-l aduleze, cu toții anonimi, în anonimatul lor imund, sălciu, zbanghiu! Bă, ești prost?!