Fiind cam multe au început să bată la ochi! Și când au început să le și numere s-au luat cu mâinile de păr. Cruci sunt peste tot prin țară, pe marginea drumului, unde te uiți dai de câte una.
Ajunse obiect de anchetă jurnalistică, crucile sunt întoarse pe toate fețele, ba că sunt uriașe, ba că două sunt identice, că există colo și dincolo, ba că au atâția metri s.a..
Un lucru e cert. Fenomenul a luat amploare, înțelegem, de la începutul anului. Până la începutul anului erau doar ”relativ dese”.
Un individ, aflăm, bolnav fiind, nu știm de ce era bolnav, știm că era bolnav de o boală cumplită, scapă de boală. Apoi, fără vreo explicație, începe a ”săvârși în mod voluntar” aceste fapte. Vigilentă, presa le investighează acum. Le cântărește, le evaluează. Și, la final, întrebă și dacă sunt legal amplasate.
Jurnaliști cu experiență, sau nu, Patriarhia trebuia întrebată. Nu? Și Patriarhia le-a răspuns cum că nefiind montate-realizate pe un teren al bisericii ”autorul omenesc rămâne idendificabil”. Identificabil da, însă neidentificabil în curtea Patriarhiei. Ca să fie clar! Pentru că iese din discuție, de vreme ce Patriarhia nu oferă aprobări pentru ridicarea unor monumente din eparhiile care sunt autonome administrativ. Prin urmare, să răspundă autoritățile locale, bisericești sau nu.
Punctul de vedere al Arhiepiscopiei Râmnicului ne relevă însă un alt aspect. Ne aflăm într-o situație/caz de libertatea religioasă. Art. 29 Constituție. Confirmă că într-adevăr autorul crucilor e din Satu-Mare, că a trecut prin boală grea, dar s-a făcut bine, drept care omul, recunoscător, își manifestă credința… pe banii lui, desigur. Manifestarea unei asemenea credințe, mai spune Arhiepiscopia Râmnicului, nu poate fi îngrădită atât timp cât sunt respectate dispozițiile legale. Pe cine interesează dispozițiile legale? Două cruci erau identice. Am spus…
Nu știm să zicem cât a reușit ancheta jurnalistică să pună în discuție legalitatea și cât să scoată din discuție credința, ce știm e că, legal sau ilegal, ajunsă acum într-o altă ogradă e numa` bună de jumulit.
Și cum trebuia să poarte și un un titlu i-au încropit unul: ”Drumuri împânzite de cruci și troițe, pericol, pentru toți șoferii”.
Bunicul meu spunea asa: la fiecare intersecție sa fie pusa o cruce ca bunul Dumnezeu sa ne lumineze calea, sa nu rătăcim cărarea.
PS. De la rătăciți nu poți avea asteptari. Rătăciții prin viata vor ajunge sa fie rătăciți și prin moarte. Totul este o consecinta fireasca a morții premature a sufletelor unora care au convingerea ca dacă sunt în trend cu ideile progresiste sunt în trend și cu inteligenta. Vise, vise fraților. Crucea e nemuritoare, spre deosebire de voi, amărâte slugi ale Satanei.