Geopolitica vaccinării

De la jumătatea anului 2020, de când au început să apară estimările legate de data apariției vaccinului anti-Covid-19, au apărut și întrebările legate de obligativitatea vaccinării, de accesibilitatea vaccinării și de așa-zisele ”pașapoarte de imunizare”.

Acum, vedem cum cancelariile lumii evită întrebările legate de obligativitatea vaccinării, în timp ce marile companii, începând cu cele aeriene, încep să invite populația (inclusiv prin campanii promoționale) să se vaccineze, lăsând să se înțeleagă că doar astfel un individ va mai putea beneficia de dreptul la liberă circulație. Guvernele preferă să lase ca inițiativa în aceasta chestiune delicată să fie luată de marile companii.

Și mai recent, a apărut disputa legată de care anume vaccin, de la care producător, din ce țară este cel mai eficient și mai sigur. Pe de o parte, intrăm într-o logică nu numai sanitară, ci și geopolitică a vaccinării. Pe de altă parte, observăm cum întrebarea nu mai este dacă vaccinarea este sau nu obligatorie, ci care vaccin este cel pe care oamenii ar trebui să-l facă.

Situația din Brazilia este cât se poate de relevantă. Aici, vaccinarea și vaccinurile au devenit un adevărat meci de fotbal politic. Președintele Jair Bolsonaro, un „negaționist” al Covid-19 în primele faze ale pandemiei (a demis rând pe rând miniștri ai Sănătății, a intrat în conflict cu guvernatori ai statelor braziliene care-i fuseseră anterior aliați, a avut mari dispute cu justiția), a ajuns acum să susțină vaccinarea, însă nu cu orice vaccin. Apropiat de linia președintelui Donald Trump, Bolsonaro și-a exprimat de multe ori îndoiala în privința eficatității vaccinului chinez produs de Sinovac și, implicit, a susținut vaccinul americano-german Pfizer/BioNTech și vaccinul american produs de Moderna. Pe de altă parte, guvernatorul din Sao Paulo, Joao Doria, a făcut din statul sau unul dintre cele mai mari poligoane de testare ale vaccinului chinezesc.

Specialiștii de la institutul brazilian Butantan au amânat însă anunțarea rezultatelor testelor făcute cu vaccinul Sinovac pe 13.000 de brazilieni, dar a afirmat că eficacitatea este de peste 50%. Procentul acesta redus și amânarea anunțării rezultatelor sunt o lovitură pentru producătorul chinez și pentru „diplomația vaccinului” lansată recent de China, după ”diplomația măștilor”, din primăvara anului trecut. Presa braziliană se întreabă în ce măsură amânarea anunțării rezultatelor este o mișcare politică în care este implicat președintele Bolsonaro. Brazilia este a doua țară din lume după SUA ca număr de cazuri și o piață uriașă pentru vaccinurile anti-Covid-19.

O piață uriașă este și India (guvernul vrea să vaccineze 300 de milioane de oameni în prima faza a campaniei). Guvernul indian a optat pentru vaccinul anglo-suedez Oxford/AstraZeneca (India este a doua țară din lume după Marea Britanie care aprobă acest vaccin), însă și pentru vaccinul autohton Covaxin, produs de Bharat Biotech. Ambele vaccinuri se vor produce în India, însă diferă licențele, prețurile și temperaturile de stocare. Vaccinul indian este mai ieftin și poate fi stocat la temperaturi de 2-8 grade Celsius, în timp ce vaccinul AstraZeneca, ca și cel al Pfizer, are nevoie de temperaturi extrem de coborâte. Și în India au apărut dispute cu politice – vaccinul autohton a început să fie criticat de oameni de știință și ONG-uri. Motivul principal este că nu s-a încheiat a treia faza a testării.

Ajungem și în alt stat grav lovit de pandemie și cu o piață mare pentru vaccinuri – Rusia. Guvernul de la Moscova a fost primul care a anunțat intrarea în campania de vaccinare cu un vaccin autohton – Sputnik V. A fost o miză politică în acest anunț timpuriu, o încercare de a promova o ”diplomație a vaccinului” a la russe (inclusiv prin denumirea dată vaccinlui, care să amintească despre marea victorie sovietică în fața Vestului în lupta pentru cucerirea spațiului). Ca și vaccinul indian, Sputnik V a intrat în campania de vaccinare fără a încheia fazele de testare. Acest lucru nu a atras atenția Vestului decât în momentul în care Ungaria premierului Viktor Orban a primit spre testare acest vaccin rusesc, devenind singura țară UE care ar fi urmat să pună pe piață un vaccin neoccidental. La început de 2021, Viktor Orban a sugerat că nu va opta pentru vaccinul din Rusia, optând sa invoce în mod diplomatic argumentul capacității insuficiente de producție. Orban a vorbit însă despre rezultatele ”promițătoare” ale vaccinului chinezesc.

Când marile întrebări legate de ”pașapoartele de imunizare” se întâlnesc cu cele despre eficiența vaccinurilor, procente și geopolitică, apare o nouă Cortină de Fier.

Pașapoartele și vizele sunt o măsură a puterii unui stat în vecinătatea sa sau în întreaga lume, câtă vreme marii afaceriști, ONG-iști ai unei națiuni pot călători aproape oriunde își doresc, în timp ce propria lor țară este protejată de intrarea pe teritoriul ei a potențialilor „influenceri” din alte state.

Prin extensie, și ”pașapoartele de imunizare” vor tinde să reflecte această forță a unor state. Ce se va întâmpla cu brazilienii care se vor vaccina cu vaccinul chinezesc, nu cu cel american? Vor avea aceeași libertate de mișcare. Ce se va întâmpla cu indienii care vor opta pentru vaccinul autohton, cu rușii și cetățenii din statele ex-sovietice ale Uniunii Economice Eurasiatice ce vor opta pentru Sputnik V? Ce se va întâmpla cu libertatea de mișcare în China a vesticilor care vor opta pentru vaccinurile Pfizer, Moderna, AstraZeneca?

Sunt întrebări la care vor răspunde știința, testele, statisticile eficacității vaccinurilor, dar și influența marilor puteri. În 2021, anul vaccinării, întrebarea nu va mai fi ”dacă” este obligatorie vaccinarea, ci ”ce anume vaccin” este cel mai indicat. Va fi anul în care întrebarea majoră nu va mai fi ”când” se va încheia pandemia, ci ”cum” se va încheia ea, și nu doar sub aspectul bilanțului deceselor, ci al unei noi cortine de fier, al prăbușirilor economice și al disputelor geopolitice.