România este ţara gloriilor de-o singură zi, dar şi a conturilor de-o viaţă. După stingerea succesului, recunoscut de altfel, a doua zi totul cade în uitare. Şi apoi grabnic într-o puturoasă nepăsare. Reuşita literară confirmată de o lansare de excepţie este anulată de anonimatul zilelor care vin. Tot aşa, reuşita diplomatică recent obţinută la Haga a fost anulată de scandalul concesionărilor anticipate. Proverbul cu vânzarea blănii ursului din pădure este cât se poate de clar şi fără echivoc.
Dincolo de spectacolul grotesc al acestui proverb aplicat cu atâta acribie se află flagranta încălcare a legii, tot cu anticipare. Dacă s-a ajuns aici, la blana ursului din pădure, oare ce a mai rămas de vândut&concesionat din teritoriul patriei? Oare nu suntem şi noi deja vânduţi cu suflet cu tot, concesionaţi pe câteva decenii, fără să o ştim? Ce să mai spunem atunci de eventualele clauze secrete, de înţelegerile făcute peste capetele noastre plecate?
Ca rezultat există gloria de o zi a intelectualului onest şi conturile de o viaţă ale mafiotului analfabet. Aceasta este singura ambivalenţă a României contemporane. Deoarece omul civilizat şi cultivat nu are nici un rol social. El este victima perpetuă a blocajului insesizabil, manevrat din umbră, de obedienţii şantajabili. Este ucis cu fiecare ceas şi de regresul mentalităţilor în mijlocul cărora trebuie să respire, să convingă de luciditatea lui benefică. Aceasta se întâmplă pentru că a fost eliminată ierarhia reală bazată pe meritocraţie în favoarea unei ierarhii inversate oferite omului viclean şi mafiot, care-şi construieşte gloria doar prin afaceri ilicite.
Cum nivelul său de educaţie şi orizonturile lui de aşteptare nu au valenţe culturale şi spirituale, mafiotul are doar continua preocupare faţă de interesul personal iar apoi, la schimbul de ştafetă, pune în aplicare sintagma istorică: „După noi potopul”. Cum este dovedită această sintagmă în România prezentului? Foarte simplu. După fiecare ciclu electoral, cei care pleacă nu răspund în faţa celor care vin de uriaşele devalizări: bănci, ministere, agenţii guvernamentale, fonduri europene, afaceri ilicite cu bani publici etc. Nimeni nu răspunde. Iar cei care vin îi acoperă.
Mecanismul interşantajabilului funcţioneză coerent până la ultimul atom social al mecanismului statal. În ultima vreme s-a făcut public faptul că au dispărut sume foarte mari din bugetul public. Şi ce dacă lipsesc? Se vorbeşte de aceste lipsuri de parcă banii s-ar fi volatilizat, evaporat şi nu s-ar fi furat pe rupte şi cu nonşalanţă. Cine sunt personajele fizice implicate în astfel de devalizări?
Şi România de odinioară a ridicat pentru elita ei cultivată „problema identităţii ei şi a destinului pe care urma să şi-l dea. Cine este ţara aceasta care se naşte dintr-odată, prinsă între un trecut patriarhal şi folcloric, pe de o parte, şi imperativele cu care se confrunta în intrarea în modernitate, pe de alta? Ţara aceasta care nu se simte în largul ei nici geografic, nici istoric, nici politic şi care îşi pune dintr-odată problema rostului ei pe lume în contextul unei Europe moderne?”(Emil Cioran).
Realitate descrisă magistral şi de Petru Dumitriu în romanul „Cronică de familie” „(…) Fugi, Şerbănică, nu fi idiot. Nu ştii că franţuzii şi englezii n-au idee ce e aia România? Ce să mai vorbim de americani. Si jeune et deja moldovalaque? Eşti prea moldovalah, domnule. Ţară mică, probleme mici, interese limitate. Nimic de făcut. Whisky, şi pe urmă cavoul familiei”.
Apariţia „României profunde” prin votul universal a degradat viaţa politică românească. Populismul, autoritarismul, demagogia l-au determinat pe Octavian Goga să afirme către 1927 că „viaţa politică a României în vremea din urmă a ieşit cu totul din limitele raţiunii”.
La rândul său, Nicolae Iorga se simţea în mijlocul unor „vremi de ambiţii nebune unde se răstoarnă scara normală (…), unde se admiră, ca la un circ sau la o reprezentaţie de sport cutezător, îndrăzneala cu care se aruncă ambiţiosul către culmile cele mai înalte”.
Era politica lui „scoală tu să şed eu, şi pentru ca să ajung la scopul meu nu mă dau în lături de la nimic.”1 În România interbelică, democraţia şi sistemul parlamentar serveau la „camuflarea egocentrismului ordinar şi a setei de putere a partidelor şi indivizilor al căror scop aproape invariabil era acela de a se îmbogăţi rapid, pe cheltuiala statului. (…) o competiţie purtată fără scrupule cu armele demagogiei şi ale promisiunilor pompoase” (Nagy-Talavera).
Se accentuase principiul politicii de dragul politicii, „pentru avantaje tactice pe termen scurt”, care înlocuiseră înaltele principii paşoptiste (Keith Hitchins).
Revenind la timpurile de azi, prin noile reglementări interbancare secretul bancar va dispărea, iar deponenţi care au datorii la alte bănci riscă să-şi piardă economiile fiindcă reţinerile lor se fac fără a mai fi anunţate. Consecinţa va fi că foarte mulţi deponenţi vor prefera să-şi păstreze economiile în cash şi să primească şi salariul în cash pentru a evita un astfel de abuz.
O altă anomalie interesantă şi neanunţată cum ar fi trebuit este următoarea: salariilor de vară ale cadrelor didactice au fost diminuate cu 32% lunile iulie-august, în loc de 25% cum trâmbiţa guvernul Boc!! Deşi Curtea Constituţională a hotărât să nu fie diminuate pensiile, unii pensionari primesc deja pensia mai mică cu 25%! Dacă o decizie a Curţii Constituţionale este încălcată, atunci ce altă lege ar putea rămâne inviolabilă?
1 Declaraţiile D-lui General Al.Averescu asupra situaţiei politice, Turnu Severin, Tip.L.I.Niculescu şi Ion N.Bojneagu, 1925, p.12
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.