Haralambie Botescu și igiena publică a Bucureștilor

Haralambie Botescu s-a născut la 12 februarie 1874, la Pitești, unde a absolvit și liceul. Între 1891 și 1896, a urmat cursurile Facultății de Medicină din București, unde a susținut teza de doctorat cu titlul ,,Contribuțiuni la studiul anatomic al mușchiului extensor scurt dorsal al mâinii, mușchiul manios” (1900), obținând calificativul foarte bine.

A fost atras de domeniul balnear, efectuând călătorii de studii în mai multe stațiuni de profil din Franța, Austria și Germania. În același timp, a fost membru al Asociației generale a medicilor, unde a ocupat funcțiile de vicepreședinte (1910-1913) și președinte (1915), la propunerea profesorului Ion Cantacuzino.

Demersul nostru își propune să scoată în evidență măsurile luate de către Haralambie Botescu în ceea ce privește igiena alimentară și igiena școlară, atunci când a deținut funcția de viceprimar, respectiv în mandatul lui Vintilă I.C. Brătianu – fiul lui Ion C. Brătianu –, Primar General al Capitalei între 1907 și 1910. În această calitate, doctorul Haralambie Botescu a desfășurat o intensă activitate pusă în slujba sănătății locuitorilor orașului. În urma controalelor sanitare pe care le-a dispus, s-a constatat că multe ateliere și fabrici funcționau fără autorizație sanitară și că aproape 50% dintre locuințele din cartierul Dealul Spirii-Cotroceni aveau ,,deficiențe” în ceea ce privește evacuarea dejecțiilor. De asemenea, hanurile și locuințele închiriate negustorilor ambulanți au fost controlate în privința respectării normelor de igienă, iar Laboratorul municipal pentru controlul alimentelor și băuturilor a fost reorganizat.

În cartea sa intitulată ,,Bucureștii de altă dată”, Constantin Bacalbașa descrie, în capitolul numit ,,Raziile doctorului Botescu”, modul în care acesta din urmă verifica ,,birturile, bodegile, cârciumile și toate localurile de consumație ale Capitalei”, care, la capitolul igienă publică, nu respectau nicio normă, lucru explicabil având în vedere lejeritatea cu care primăria Capitalei trata acest aspect. De aceeea, în spațiile destinate preparării mâncării pentru clienți, ,,mișunau muștele și șobolanii, grătarul [pentru fripturi și mititei, n.n.] nu era curățat”, iar produsele din carne, brânză și pește ,,stăteau neacoperite și expuse muștelor”. Atunci când agenții sanitari nu își făceau datoria, fie din indolență, fie datorită bacșișului primit, dr. Haralambie Botescu ,,alerga din restaurant în restaurant, din cârciumă în cârciumă, din bodegă în bodegă, inspecta, controla și, după caz, avertiza, amenda, închidea temporar și, de multe ori, confisca uneltele de bucătărie găsite în mare necurățenie”. Se pare că Haralambie Botescu era atras cu predilecție de grătarele cârciumarilor din mahalalele orașului ,,care, după obiceiul vremurilor, ocupau trotuarul cu mesele pe care erau grătarele cu cărnuri și [care] îmbălsămau văzduhul cu mirosul cârnaților și fleicilor”. Dacă, în urma inspecției exigentului doctor se constata că grătarul era un pericol pentru sănătatea publică, acesta era confiscat pe loc. În scurt timp, în depozitul Primăriei Bucureștilor s-au strâns câteva mii de grătare, ceea ce spune multe despre atenția pe care locuitorii orașului, fie că ne referim la clienți sau la micii patroni, o acordau igienei. Doctorul nu s-a lăsat intimidat nici de protestele cârciumarilor, negustorilor, măcelarilor sau brutarilor și nici de discursurile și articolele adversarilor politici. Controalele sale nu aveau miză politică și vizau comercianții care nu respectau regulile de igienă, indiferent că susțineau partidul aflat la putere sau opoziția. Astfel se explică iritarea foarte mare existentă în rândul micilor afaceriști bucureșteni și numărul la fel de mare al persoanelor care protestau împotriva ,,ilegalităților” viceprimarului Haralambie Botescu.

În ceea ce privește igiena școlară, doctorul a înființat posturi de medici școlari, care urmau să întocmească atât fișe sanitare individuale pentru elevi, cât și așa-numitele ,,caziere sanitare” ale unităților de învățământ. Totodată, a dotat, în doi ani, 15 școli cu băi și dușuri. S-a preocupat de soarta copiilor orfani pe care i-a trimis în stațiuni balneare (650 de copii în 1909 și 1.000 în 1910).

Implicarea lui Haralambie Botescu în viața comunității nu s-a rezumat doar la aspectele menționate mai sus, ci a cuprins și înființarea a șase dispensare comunale (la Turturele, Tăbăcari, Uranus, General Cernat, Fierari, Bulevardul Independenței) și întemeierea ,,Azilului de noapte” pentru ,,dezmoșteniții sorții”. Iar prin Societatea ,,Pâinea zilnică”, a fondat ,,Ospătăria comunală”, unde săracii, vagabonzii și cerșetorii găseau adăpost și hrană, precum și unele posibilități de muncă.

Om cu simț al datoriei absolute, care și-a dedicat întreaga viață și activitate sănătății oamenilor, dr. Haralambie Botescu nu a ezitat să acorde ajutor soldaților români răniți în timpul primului război mondial, chiar dacă epidemia de tifos exantematic secerea nenumărate vieți, gest care, de altfel, avea să-i fie fatal. Acesta contactează boala și se stinge din viață la 5 aprilie 1917, la numai 43 de ani. A fost înmormântat la Iași, dar rămășițele sale pământești au fost aduse la București în anul 1927. În semn de omagiu pentru implicarea sa în viața sanitară și socială a Bucureștilor, în anul 1928, în Capitală, lângă piața ,,Matache”, i-a fost înălțat un bust.

Bibliografie:

C.I. Bercuș, Pagini din trecutul medicinii românești, Editura Medicală, București, 1981.

Bacalbașa, Constantin, Bucureștii de altă dată (1901-1910), vol. III, Ediția a II-a, Editura Ziarului ,,Universul” S.A., București, 1936.

Giurescu, Constantin C., Istoria Bucureștilor, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Sport-Turism, București, 1979.

Foto:

Bustul doctorului Haralambie Botescu, sursa – arhiva personală.

Articol scris de Drd. Gabriel-Stelian Constantin, muzeograf, Secția Istorie/Muzeul Municipiului Bucuresti

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.