Lenin îi numea idioți utili pe cei din categoria despre care e vorba în continuare.
Întrebarea nr. 1 de la referendum nu zicea nimic despre Constituție. De aceea era, ca întrebare, constituțională. Căci, în contextul acestei întrebări se putea presupune că aplicarea discriminării negative din întrebare urma să se facă prin lege, cu condiția ca legea să le dea judecătorilor un cadru clar pentru deciziile lor cu limitare temporară de drepturi fundamentale.
Cum au aflat alegătorii că întrebarea nr. 1 ar avea legătură cu Constituția? Prin acțiunile interpretative ale media. Prin jurnaliști și analiști politici. Care au tot repetat că numai prin modificarea Constituției ar putea fi interzise amnistia și grațierea. Ceea ce era neadevărat și era o crasă dezinformare cu efecte electorale majore.
Media noastră a jucat rolul idioților utili. Nu înțelegea (cu mici excepții) că nu ai voie să interzici drepturi fundamentale prin Constituție, ori prin revizuirea ei, dacă ești stat de drept.
Cei care au răspândit minciuna că ai avea voie (politicieni, jurnaliști, analiști politici) au participat la falsificarea referendumului din 26 mai 2019, care referendum – prin interpretarea lor falsă – a condus la manipularea alegerilor europarlamentare din aceeași zi.
Cazul ar fi grav dacă popularii europeni ar intenționa să respecte statul de drept. Dar nu au această intenție când interesele lor sunt servite prin jocuri de stat nedrept.
În 2012, Victor Ponta a schimbat legea de funcționare a CCR prin OUG. A ieșit mare, mare tărăboi la vârful UE.
În 2019, Klaus Johannis a mințit electoratul (prin idioți utili) că ar putea interzice amnistia și grațierea prin Constituție.
Electoratul s-a mobilizat aproape eroic să pedepsească partidul care dorea (așa se spunea – altă manipulare!) să dea OUG pentru amnistie.
Care dintre aceste două acțiuni în afara statului de drept să fie mai gravă?
Era o vorbă, cândva, la primăria orașului Viena: „Evreu e cine spun eu că e” (vorbea primarul).
Azi, la vârful UE, altă vorbă: „Stat de drept e când spunem noi că e” (așa vorbesc popularii).
@mariuta. iar o putere judiciară care nu este subordonată unei forme de supraveghere va scăpa, mai curând sau mai târziu, oricărui control, sau va fi distrusă…ca, de altfel, fiecare formă de putere…cine stabileşte separaţia puterilor în stat şi limitele lor de independenţă este, în mod sigur, un idiot util…cuiva, în funcţie de vremuri/circumstanţe…