Iluzia de egalitate (I)

Egalitatea, în sens juridic, este unul dintre fundamentele statului de drept democratic, și se traduce ca egalitate în fața legii, egalitate de șanse, non-distriminare și competiție onestă. Egalitatea este însă, din nefericire, un drept din ce în ce mai iluzoriu

Iluzia de egalitate (I)

Egalitatea, în sens juridic, este unul dintre fundamentele statului de drept democratic, și se traduce ca egalitate în fața legii, egalitate de șanse, non-distriminare și competiție onestă. Egalitatea este însă, din nefericire, un drept din ce în ce mai iluzoriu

Suntem condiționați fizic, cultural și istoric, să nu fim egali. Avem dreptul la diversitate, avem dreptul de a nu fi nivelați prin remodelare, de a nu deveni oameni fără însușiri – iar acest drept este un bun scut contra planurilor progresiste de dărâmare și reconstrucție a lumii pentru a o face „mai bună” (build back better) și a mașinațiunilor transhumaniste care țintesc „îmbunătâțirea” omului.

Egalitatea este un concept juridic, o realitate imaginativă pe care o contrapunem realității faptice că omul, ca individ cu identitate proprie, cu însușiri fizice și psihice, cu atribute și caracteristici culturale, istorice și epigenetice, este diferit de alți oameni, chiar dacă repetă trăsăturile generice ale lui homo sapiens. Față de alte ființe, simțitoare sau nu, suntem la fel, dar în interiorul speciei noastre suntem diferiți, din fericire.

Faptul că este o realitate imaginativă nu înseamnă, nici pe departe, că egalitatea ar fi ireală sau mai puțin important decât o realitate materială. Mare parte din fundamentul lumii noastre se constituie din realități imaginative – statul, religia, națiunea, banii, persoanele juridice (inclusiv corporațiile), brandurile, internetul, paginile de socializare etc. O realitate imaginativă nu este o minciună, este ceva cât se poate de concret pentru cei ce cred în ea. O realitate imaginativă poate deforma realitatea faptică, poate muta munții din loc, poate schimba lumea, pentru că face lumea să coopereze.

Egalitatea este un principiu fundamental al dreptului natural, unul dintre drepturile fundamentale ale omului, pe care s-au construit toate sistemele de drept moderne, cel puțin în ultimii 250 de ani.

Egalitatea, în sens juridic, este unul dintre fundamentele statului de drept democratic, și se traduce ca egalitate în fața legii, egalitate de șanse, non-distriminare și competiție onestă. Egalitatea este însă, din nefericire, un drept din ce în ce mai iluzoriu, dată fiind continua sa degradare. Egalitatea în fața legii, egalitatea de șanse, lupta contra privilegiilor și imunităților (care fac oamenii să fie inegali din punct de vedere ecomic, social și juridic) și contra discriminărilor (care impart oamenii în categorii de persoane cu sau fără drepturi și libertăți) sunt iluzorii în lumea de azi, și asta în ciuda întregului cortegiu de suferințe și nenorociri ale sec. XX, cauzate de inegalitate, discriminare și rasism.

În concepția lui Friedrich Hayeck, un gânditor austriac din perioada interbelică, egalitatea formală în fața legii provine „natural” din domnia legii – dacă toți se supun legii, toți sunt virtual egali. Supremația dreptului previne privilegiile și garantează tuturor șanse ”obiectiv” egale. În acest scop, legea trebuie să fie previzibilă (enunțată din timp și consolidată prin aplicare fără excepții) pentru a permite conformarea voluntară și pentru a bara transformarea inegalităților în reguli. Previzibilitatea privește și modul în care autoritățile își folosesc puterea coercitivă – pentru ca guvernații să se conformeze, să se supună conștient legii și să își planifice în mod liber propriul comportament, în propriul interes, guvernanții trebuie să aibă un comportament administrativ previzibil. Statul de drept (identificat, în prezent, prin sintagma rule of law) are ca finalitate și restrângerea forței coercitive samavolnice a statului.

Viziunea lui Hayeck (foarte la modă în cancelariile europene și în rândurile simpatizanților săi neo-liberali sau libertarieni), este incompletă, anacronică și oarecum ipocrită.

În primul rând, dreptul pozitiv, legea aflată în vigoare la un moment dat și pe un anumit teritoriu geografic, este diversificată, efemeră și schimbătoare, este deseori ilegitimă, neconformă cu principiile dreptului natural sau cu drepturile fundamentale ale omului și libertățile cetățenești (caz în care este înlăturată de la aplicare, cu consecința că nu i se mai supun toți) sau poate ajunge să fie neconformă cu voința și aspirațiile poporului. Dacă ar fi în totalitate și mereu corectă, concepția lui Hayeck ar interzice, de plano, orice revoluție și orice lege nouă, care să țină cont de nevoile unei comunități naționale sau locale, la un moment dat în istorie.

În al doilea rând, în spatele oricărei legi care face parte din dreptul pozitiv se găsesc o ideologie politică și un interes colectiv, de grup sau chiar individual. Agenții și scenariștii economici sau sociali presează permanent actorii politici (prin sponsorizări, lobby, schimb permanent privat – public – privat de „specialiști”, prin sistemul revolving door) pentru a emite legi care conțin sau fac posibile privilegii, rente, monopoluri, exonerări de răspundere. Agenții și scenariștii respectivi sunt permanent în priză și suficient de puternici pentru a bara legi necesare protecției publicului larg contra abuzului lor de putere economică sau, după caz, pentru a promova și accelra intrarea în vigoare a unor legi care să le urmeze interesele pecuniare și de putere. În aceste condiții, nu se mai poate vorbi de domnia legii (rule of law), ci de domnia prin lege (rule by law), care este o formă de tiranie de sorginte feudal – legea este obligatorie doar pentru iobagi, nu și pentru stăpânii (neo)feudali. Domnia legii este înlocuită cu domnia cu biciul legii. Mai mult chiar, corporațiile globale au ajuns atât de mari și constrângătoare încât au rupt barierele legilor naționale, pătrunzând în „teritoriul” a-național, ca niște corsari moderni ai mării libere (virtuale), unde își impugn propriile „valori ale comunității” și propria termeni ori propriile condiții, care nu mai țin cont de legi, ci de propriile interese pecuniare, toți co-contractanții lor fiind obligați să pre-semneze aceste condiții și să accepte în prealabil, fără obiecții, aceste „valori”. Pe temelia uriașei puteri economice pe care o dețin (uriașă în raport de simpli particulari cu care se angajează în contracte), comercianții, dar mai ales băncile, asigurătorii, super-magazinele, producătorii de medicamente, furnizorii de utilități și transportatorii își impun interesele pre-fomulate, sub forma contracte de adeziune (voința consumatorului este limitată la a semna sau nu contractual pre-formulat) sau a unor contracte forțate (voința consumatorului este irelevantă). În special în cazurile – tot mai frecvente în lumea contemporană – în care aceste contracte au caracter a-național, ele se impugn particularilor ca și legea, fiind la fel de constrângătoare ca și legea. Domnia cu biciul legii este însoțită de domnia cu ciomagul contractului. Iar noi, simpli particulari, tot iobagi suntem.

Este grav și deranjant în plan intelectual că această concepție interbelică, incompletă, anacronică și în parte ipocrită, se constituie într-un adevărat filon comun politicilor economice și legislative din ultimii 30 de ani și teoriilor economice neo-liberale sau libertariene, abonate la premiile Nobel pentru economie.

Distribuie articolul pe:

12 comentarii

  1. Se observa ca majoritatea cititorilor nu au inteles nimic din intortocheata pledoarie antidemocratica care pornind de la pseudodemocratia securista romaneasca PALPABILA, astfel inarmata generalizeaza, punand la indoiala valorile democratice
    autentice, inscriindu-se in TRENDUL RESETARII MARXIST/BOLSEVICE… Dar nu e numai acest aspect, ni se repeta obsesiv, ca sa ne intre in cap ca nu suntem egali, noi romanii obisnuiti, cu favorizatii si privilegiatii ideologici ai sortii, adica
    cu stabimea securista, doar nu-i asa, astia sunt muschiulosi, le explodeaza neuronii, sunt frumosi precum statuile antice
    grecesti…Daca pledoaria ar fi fost corecta atunci elitele nu puteau fi compuse din sfertodocti, oportunisti, teroristi ideologici, ci din genii departajate prin valoarea personala…Repet, faptul ca suntem diferiti nu poate insemna ca nu
    putem sau nu avem dreptul sa fim egali in fata legii si in societate in general; egalitate de sanse in educatie asigurata de stat si retribuire egala la munca egala, renuntarea la sistemul ipocrit de venituri exorbitante slujbasilor statului
    care i-ar obliga, vezi Doamne, sa respecte legile, sa nu faca discriminari si sa nu fie supusi tentatiilor…
    si

  2. Domnule Piperea,

    Demersul dumneavoastră este unul admirabil. Cu o singură mențiune. Titlul corect este „Minciuna egalității”.

    Domeniul unde aflăm cel mai bine că nu suntem egali este cel al justiției.

    Egalitatea și justiția sunt cele mai mari minciuni de spălat creierele maselor. Pentru a avea puterea să se trezească dimineața, să își bea cafeaua și să mărșăluiască la munci, pentru a putea plăti rate băncilor și a consuma – sclavii trebuie să fie convinși că nu sunt sclavi.

  3. Un articol excelent ! Legea ar trebui sa fie egala pentru toti , numai ca in Romania unii sunt mai egali in fata legii decat altii ! Unii fac puscaria acasa , sub control judiciar , sau in arest la domiciliu , in timp ce un amarat , care de foame , a furat o gaina , este codamnat la puscarie efectiva , adevarata ; unii scapa de puscarie , scriind tratate stiintifice (sanchi!), pe care nu le citeste nimeni ! Ce vreau sa spun ? Vreau sa spun ca legeea trebuie sa fie , cu ADEVARAT , egala pentru toti ! Legea nu ar trebui sa fie , nici blanda nici aspra , ci doar lege si atat ! Multumesc pentru articol , domnule Piperea!

  4. Nu credeam ca se poate ajunge cu subliminalul pana aici incat sa consideri entitatile civilizatiei umane…”iluzii”, mai precis „realitati imaginative” prin contrapunerea diversitatii oamenilor care e un concept specific democratiei, din postura
    marxistului care tocmai tinde sa niveleze…Egalitatea nu e o iluzie in democratie cu conditia ca democratia sa nu fie virusata marxist/bolsevic.De fapt asistam la un atac dur si nedrept la democratie fapt care nu poate servi decat virusului
    antidemocratic! Daca si democratia e o iluzie, o „realitate imaginativa”, o constructie subiectiv-artificiala atunci in ce
    sa ne mai punem sperantele?

  5. ‘Egalitate’, concept zâmilslit și clamat de unii pentru ‘aburirea’ mulțimilor, atunci și acum.

  6. Pai ce egalitate in fata legii? Fiecare este cu legea lui si in cadrul acelei legi poate e vorba de egalitate. Vedeti legeile pensiilor!
    In mod normal ar trebui sa fie un singur mod de calcul a pensiei, cel aplicabil azi cetateniilor neesentiali de mana a 3-a (sa folosesc formularea de la vaccinare). Dar uite ca pe langa acela mai sunt pensiile speciale, pensiile de serviciu (si ele speciale)… etc. care nu au la baza strict contributivitatea ca in cazul fraierilor. Si atunci cum sunt egali in fata legii pensionabilii cand unora li se aplica alte prevederi legale care le ofera pensie PESTE ce au contribuit?!

  7. nu securimea nu este agala in fata legii cu romanii. ei sunt deasupra legii de 31 de ani. vad multe alte distopii mentale. unii oameni fie n-au trait in dictatura fie, daca au trait si erau fericiti ar fi trebuit sa isi gaseasca o tara totalitariana care i-ar fi primit cu bratele deschise. noi, cei care am trait dictura „legii” ceusiste unde oamenii erau pedepsiti in mare parte NEVINOVATI, pentru ca gandeau si aveau curajul sa vorbeasca impotriva sistemului, nu vrem sa ne intoarcem acolo. NICIODATA. democratia prost inteleasa de securitatea infiltrata la putoare de 31 de ani…. democratia a ajuns in mintile unora totalitarism indulcit. iar legea in mintile lor ar trebui aplicata ad literam, eventual dreptul la aparare eradicat.

  8. Chiar utopic, fiecare trebuie sa lupte cu toate puterile pentru egalitate. Ca se fac greseli colective prin alegeri gen sorosisti cu emanatia Barna ce vrea sa-si faca lege pentru a salva vicierea votului in sectorul 1 (un exemplul nici Dragnea nu era altcumva), ca sunt momente cand cei care voteaza pe Blibie – pentru propasirea tari si poporului, isi dau mana cu monopolurile, clanurile si crima organizata pentru castiguri individuale de moment, …, sunt momente si indivizi care trebuie corectate (corectati) prin orice mijloace, bineinteles ca mijloacele sunt mai la indemana celor se infrupta si slujesc staul, insa nici marea muta nu trebuie neglijata (cu cat va tacea mai mult cu atat forta acesteia va fi mai imprevizibila si chiar mai distructiva – iar acele momentele din istorie trebui luate aminte).

  9. Stam la intersectie la stop.
    Toti suntem egali in fata legii.
    Cel care trece pe roshu va fi lovit de masinile care trec pe verde.
    Daca revenim la legea gravitatiei tot ce ne cade din mana va ajunge in mod egal pe sol.
    Daca legile ar fi bine facute fara a lasa dreptul judecatorului sa stabileasca pedeapsa atunci am fi egali.
    Dar daca se spune intre 1 an si 12 ani e liber la coruptie.
    Legile trebuiesc modificate.
    Ai furat un salariu iei 1 an.
    Ai furat o masina iei 10 ani.
    Ai furat o casa sau fabrica iei 25 ani.
    Ai furat o tara iei 99 ani.

  10. SOLVE ET COAGULA ! mULTUMESC PENTRU ARTICOL! INTRE TIMP MISCAREA BLM ESTE NOMINALIZATA LA PREMIUL NOBEL PENTRU PACE !! TRAIM DISTOPIA ZILELOR NOASTRE !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.