Guatemala a fost considerată una dintre ţările cu cele mai multe cazuri de adopţii ilegale, dar în 2007 şi-a înăsprit legislaţia.
Răpiţi de funcţionari, într-un cartier defavorizat din Ciudad de Guatemala, pentru presupus abandon, Osmin Tobar Ramirez şi fratele său J.R., pe atunci în vârstă de 7 şi 2 ani, au fost despărţiţi de mama lor în ianuarie 1997.
În 2018, Curtea Interamericană a Drepturilor Omului a pronunţat o hotărâre împotriva Guatemalei pentru adopţia neregulamentară a celor doi fraţi.
Preşedintele Guatemalei, Bernardo Arevalo, şi-a cerut vineri scuze, în numele statului, unei familii ai cărei copii au fost răpiţi în 1997, înainte de a fi adoptaţi ilegal de cupluri americane, scrie AFP.
„În calitate de preşedinte al republicii şi în numele statului pe care îl reprezint, cer scuze publice pentru acţiunile ale căror victime au fost”, a declarat Bernardo Arevalo în cursul unei ceremonii în capitala ţării.
„Aceste scuze sunt mai mult decât simbolice, recunosc durerea suferita de persoanele afectate şi va deschide calea vindecării”, a spus Osmin Tobar, acum în vârstă 34 de ani, vorbind cu dificultate spaniola.
În prezent căsătorit şi tată al unui băiat, el a povestit că pierderea identităţii l-a condus spre dependenţa de droguri şi alcoolism.
„Este ceva foarte dureros (…) pentru că ne-au răpit identitatea, a mea şi a fiului meu”, a declarat mama lui, Flor Ramirez.
Înainte de 2007, aproximativ 5.000 de copii au fost plasaţi pentru adopţie în fiecare an, 95% dintre ei în cupluri americane, în operaţiuni care aduceau aproximativ 250 de milioane de dolari pe an pentru membrii reţelei, potrivit grupurilor pentru apărarea drepturilor omului.
Organizaţiile pentru drepturile omului estimează că cuplurile americane au plătit în jur de 50.000 de dolari pentru o adopţie.
Alt presedinte, care a vandut chiar el copii, nu o sa isi ceara niciodata scuze.
mai ieri un comentator care semneza parere… se plangea ca Romania nu faciliteaza adoptiile internationale rapide fara conditii…avem spor negativ si unii se gandesc sa mai ia si din putinul ramas…
unii nu reusesc sa inteleaga ca-i dificil sa se adapteze un copil chiar si in acelasi areal romanesc…unii spun ca pt binele copilului este ”alungat” din tara, nu e sactionata dezumanizarea asistentilor maternali si a asa zisei asistente sociale…saracia sufleteasca este mai grava decat cea materiala. Am intilnit o familie care a adoptat un copil si vede rautatea copiiilor si implicit al familiilor lor incapabile sa inteleaga ca-i un suflet si el si ca nu-i firesc sa-l privesti cu dispret sa-l agresezi verbal sau/si fizic…Societatea a devenit o haita de lupi, am avut colegi de clasa 8 ani de la Casa copilului, nimeni nu a vorbit rau cu ei eram toti colegi invatam, ne jucam este drept ca le-a fost viata mai usoara la doi frati pt ca s-au incurajat sa invete si au reusit la liceu.
Eu credeam cǎ Johannus a fost președintele care și-a cerut scuze, pt cǎ și el cu nevasta lui, au fost activi în branșa adopțiilor de copii de ceva canadieni. Dar m-am speriat degeaba, președintele nostru nu și-a cerut scuze niciodată.
@care drepturi:
E grav daca ai înțeles așa! De fapt, fiecare înțelege cum și ce vrea! M-am referit strict la ingreunarea adopțiilor de către cetățenii străini, ceea ce e foarte bine și nu la regrete! Oricum, s-au găsit alte soluții prin acaparare forțat de copii români când sunt născuți sau trăiesc în străinătate, cazuri concrete în ultimii ani. A rămas doar Burkina Faso tara unica care mai lucrează pe adopții pentru cetățeni străini, acolo fiind lovituri de stat permanent și nu pot fi scoși legal copii minori din tara.
Apropo, ce face guvernul român pentru minorii din țară care au acte și născuți în străinătate cărora li se amână prin protocoale drepturile inclusiv la acte? Nimic când e vorba de drepturi legale că cetățean român!
P.s. daca nu știți, nu aveți informații clare și corecte, nu va mai treziți in scris cu aberații, da?
Părere, dacă nu știi, îți spun eu care e filiera.Copilul abandonat ajunge la „un asistent maternal profesionist” printr-o schema ce implică niste tovarăse de la asistența socială ce-și fac unghiile și bârfesc toată ziulica.Dupa ce a ajuns la vârsta de doi ani, cu atașamentul format, e luat în adopție de un cuplu de cetățeni români care pleacă de sau nu, în străinătate.Familiile de români nu pot lua copilul din faza de nou născut decât cu mai greutăți pentru că există acești intermediari „profesioniști”.Ca să știi și tu ce scrii.Psihologii spun despre copiii de la zero la doi ani”make it or brake it” referindu-se exact la atașament.Mai târziu, pot dezvolta strategii de coping pentru suprimarea traumei îngropată în subconștient, cum ar varii depandențe sau aberații comportamentale, disforii.
Va mai amintiti de fetita luata cu japca de la asistentii maternali care voiau sa o adopte si predata unor americani? Procuroarea aia, care a tarat copilul e bine mersi, iar de fetita nu s-a mai stiut nimic.
Pe vremuri, când se plătea tribut turcilor, nu se dădeau și copii ? Se …