' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
În 15 septembrie, prima zi de școală din comunism, fiecare clasă mirosea a gaz. Un miros înțepător, greu, care se amesteca cu parfumul de petrosin din podelele proaspăt frecate. Aproape toți copiii miroseau a gaz. Gazul era soluția universală care trebuia să-i scape de păduchi sau ouă de păduchi .
Pregătirea școlii – muncă, nu festivism
Cu câteva zile înainte de 15 septembrie, elevii conștiincioși mergeau deja la școală. Nu pentru poze. Pentru spălat geamuri și frecat podele. Cum erau doar câteva doamne la curățenie în întreaga școală, copiii ajutau și ei. Sarcinile lor constau în frecatul podelelor cu petrosin. Nimeni nu purta măști de protecție, nimeni nu se temea că se va intoxica. Cel mult, aveau înfășurat în jurul nasului un fel de fular sau țineau batiste la nas, dacă mirosul era prea intens. Cel mai mare inconvenient? Mirosul care rămânea în clase zile întregi. „Lasă că miroase a curat!” ziceau toți.
Și geamurile erau spălate tot de către elevi, cu cârpe făcute din haine vechi aduse de acasă. După curățatul claselor, urma împodobirea pervazelor. Cu ghivece de flori aduse tot de acasă. „Vedeți și voi să aduceți flori mai bogate, nu mușcate!” era singura rugăminte a dirigintei care nu dădea înapoi și muncea cot la cot cu elevii.
Și tot cu câteva zile înainte de 15 septembrie, orașele rămase în letargie peste vară se animau. Librăriile și magazinele de haine erau pline. Toată lumea era în goană după uniforme, șosete albe, cravate de pionier.
Coada după flori
Și atunci, ca și acum, nu exista elev care să vină în prima zi de școală fără flori. Chiar și cei proveniți din familii mai defavorizate. În orașele mari, părinții se împrietineau cu vânzătoarele de la „Florăriile Codlea”, ca să prindă ceva mai bun. Cei fără noroc sau cu bani mai puțini luau flori din curți, de la țară. Cei mai ghinioniști ajungeau cu Creasta Cocoșului, floarea rușinii, floarea „n-am găsit altceva”..
Ritualul frizeriilor – tunsul obligatoriu
După 10 septembrie, începea nebunia. Frizeriile se umpleau de băieței triști și părinți grăbiți. Băieții erau tunși scurt, că altfel erau trași de perciuni. Plus că părinții erau pe atunci pragmatici. „Oricum îți crește părul, nu mai dau alți bani peste o lună. Te mai tund la iarnă!” Fetele aveau codițe egale, cu panglici albe, tari, care miroseau a apret și a emoție. Dacă nu aveau „bentița” albă pe cap erau admonestate în fața clasei.
Unele fetițe aveau niște pampoane maaari, cât capul lor. Toate purtau sarafane (in gimnaziu) sau uniforme cu șorțuleț (clasele primare). Băieții erau tunși scuuurt, tunsoare făcută pe repede înainte în frizeriile de cartier. Mulți urau părul prea scurt tăiat și încercau să-l ascundă sub șapca uniformei. Toți purtau costume de uniformă și cămăși pepit (în clasele primare) și bleu (în gimnaziu. Fiecare elev era obligat să poarte ecusonul matricol specific unității de învățământ. Așa, erau ușor identificați, indiferent unde se aflau, întrucât fiecare ecuson avea și numărul „arondat” fiecărui școlar.
Dimineața de 15 septembrie – România în mișcare
În dimineața începerii școlii, orașele erau un du-te-vino. Copii mici, emoționați, cu ghiozdane rigide și uniforme apretate. Părinți și mai emoționați, cu flori în mână și cu nod în gât. Liceeni relaxați, cu aer de superioritate. Bunici fericiți că au scăpat de nepoți. Bunici triști că au scăpat de nepoți. Bunici nevoiți să-și ducă ei nepoții la școală sau la grădiniță fiindcă părinții erau la lucru. Fiindcă 15 septembrie era un început și pentru prichindeii prea mici pentru școală. Aceștia mergeau la căminele de copii cu program scurt sau prelungit, funcție de posibilitățile și necesitățile părinților.
Școlile aveau careu, discursuri scurte ale profesoarelor și directorului. Fără primari, fără preoți, fără politicieni. Doar copii, părinți și cadre didactice. Apoi, intrai în clasă unde te lovea mirosul de petrosin. Îl simțeai în bănci, în haine, în ghiozdan. Mai ales în ghiozdanul care se umplea cu manualele primite la început de an. Era mirosul începutului. Nu era mai bine. Nu era mai frumos. Era doar altfel. Urma, inevitabil, imnul național care se cânta în fiecare dimineață.
O lume în care începutul școlii nu era despre fotografii perfecte, ci despre copii reali, cu gaz în păr, cu genunchii juliți, cu flori strânse în mână și cu emoții.
Inventar, asadar: nimeni nu mai miroase a gaz: miroase a Covid. Nu mai sunt uniforme: e concurs Miss Monde Vanity Fair. Nu mai sunt nici parinti, nici bunici, da’ e preotu’ si e si primaru’. Fara manuale scolare si programe, ca nici ele nu mai sunt.
Minunata a fost scoala din acele vremuri! Invatam ce este respectul, ajutorul, aveam profesori exceptionali, adevarati educatori ai acelei generatii! Sunt fericita ca am prins acele vremuri! Cei ce nu au prins scoala de atunci, au pierdut enorm, chiar daca au fost indoctrinati sa creada ca a fost rau totul!
Cat facui eu numai scpala comunista, n-am vazut macar un singur caz in care sa fie depistat un elev cu paduchi in par sau sa ne trezim cu plosnite in clase, cum se intampla azi in spitalele astea necomuniste moderne.
Da, uneori ne chemau sa ajutam la curatenie, dar era de fapt o joaca si plecam apoi acasa foarte satisfacuti.
Sunt convins ca mesajul meu nu va trece de cenzura din cauza ca nu denigrez invatamantul comunist.
Ma bucur sa aud comutristi cum plang. Totul se plateste in viata ! Asta v-a scapat la socoteala. Lasati, „clasa muncitoare se duce-n paradis”, prevesteau neo-realistii cineasti italieni !
De ce nu vă lăsați de scris ? Sa faceti ceva ce va pricepeti !
Tanti draga, nu exagera că ìți creste nasul ! Nu generaliza ! Din ce cătun vii dumneata, de spui așa ceva ? Că ati umplut capitala si ati adus si obiceiurile mai puțin ortodoxe ! Dumneata nu vezi ciltura de azi ? Dar politicienii nu-i vezi ? Dar educația precara si execrabila a romanilor nu o vezi ? Si educatia diasporenilor care invadeaza țara vara, nu o vezi ?
Nu mai mințiți poporul. Oricum , in zilele noastre , totul este,,sub orice critică față de atunci ! Deja a venit vremea cand suntem datori vanduti. Ar trebui arestati cei ce au facut rahatul de ,,revolutie”. Ceausescu murea in cativa ani si cu niste ministri tineri , eram ca si China azi ! Romanii azi au luat locul caonilor comunitari
Nu țin minte mirosurile alea,dar stiu ca ajutam la ordine si curațenie prin clase,dar era respect,ordine,si se vede ce a facut prea multa libertate,școlile sunt pline de droguri,copii beți la școală,lipsa de respect fața de profesori…..
Și eu am făcut „școala comunistă”și nu-mi amintesc să fi avut păduchi și să miros a gaz! Subscriu și sunt de aceeași părere.
Am făcut școală și în vremea aceea. Nu țin minte să fi început vreun școlar sub impresia olfactivă a gazului, a petrosinului etc.Țin minte doar că școala era școală, nu un simulacru ca azi.
Unora le place să brodeze pe teme politically correct!
Mister A.. Braila: subscriu la cele scrise de dumitale. Lucrurile erau intr-un anume fel rânduite.
,, Frizeriile se umpleau de băieței triști ,, . Acum , sunt veseli nevoie mare … . Tot acum , România se află pe primul loc în Uniunea Europeană la părăsirea timpurie a sistemului de învățământ, cu o rată considerabil peste media europeană . De atîta veselie … și bunăstare .
Păi ăștia sunt veseli dupa ce trag pe nas ceva !
Generatia care a avut posibilitatea sa traiasca aceste timpuri ,se poate numii o generatie norocoasa ,comparativ cu balamucul si dezordinea actuala !
Pana prin anul 1983 a fost cea mai frumoasa/fericita zi din viata noastra, a parintilor si a Romaniei. Dupa aceea a inceput dementa saraciei, a cozilor interminabile, a lipsurilor, frigului in case si intunericului, etc. Iar unicul vinovat a fost si va ramane Nicolae Ceausescu. Pacat de rezultatele economice incontestabile si de progresul urias urias, intelectual, educativ, personal si colectiv, al Romaniei si al poporului roman.
Bravo !
Știi ce s-a întâmplat în ’83? România împrumutase 12 miliarde USD pentru industrializarea țǎrii de la FMI. Iar în ’83, când a încercat sǎ refinanțeze împrumutul, finanțatorul
a condiționat asta de cedarea resurselor de petrol ale României. Ceaușescu a refuzat înstrǎinarea avuției naționale, s-a dat ordin ca nicio bancǎ sǎ nu ne refinanțeze și a început acea perioadǎ nenorocitǎ, cu sacrificii enorme pe populație, ca industria sǎ funcționeze și sǎ poatǎ fi plǎtite datoriile. Asta se numește „asasinat economic” iar „partenerul strategic” e expert în așa ceva.
Asta ți-a zis-o Tik Tok-ul sau ți-a venit spontan? Când ai citit ultima dată o carte de istorie adevărată? Industrializarea comunistă a fost făcută fără cap, s-au băgat miliarde în fabrici care ulterior s-a dovedit că produceau mult și prost, adică produse nevandabile (dacă te depășește termenul, vezi pe tik tok dex). Iar după ce ne-au împrumutat pentru asta, comuniștii, mai exact Ceaușeșcu, când a văzut că băncile nu mai vor să ne păsuiască/să ne ofere noi împrumuturi pentru rostogolirea celor vechi, s-a ambiționat să plătească tot, exportând tot, tot, tot, ceea ce a însemnat degradarea teribilă a nivelului de trai a românilor. Și nici nu era nevoie să le plătească pe toate odată, Polonia era de cel puțin 4 ori mai îndatorată ca RO, dar au știut să programeze plățile astfel încât să nu sărăcească poporul… Asta a fost o mică lecție de istorie, cu plăcere! Dacă vrei, îți explic și pe partea financiară cum e cu datoriile!