INTERVIU Siegfried Mureșan: Grindeanu continuă ce a învățat de la Dragnea. Același limbaj duplicitar la Bruxelles

Siegfried Mureșan a vorbit în interviul pentru Cotidianul, realizat la Bruxelles, atât despre temele de interes la nivelul Parlamentului European, cum sunt Cadrul Financiar Multianual, dar și efectele comportamentului pe care le are atitudinea PSD. Nu în ultimul rând, Mureșan a vorbit de relația UE-SUA și problematica renunțării dreptului de veto al statelor pe anumite chestiuni.

Cotidianul: PNRR a devenit în momentul de față coșmar, deși era văzut ca sursă de bună stare. Care sunt șansele prelungirii după august 2026?

Cred că șansele prelungirii sunt extrem de mici. Situația este următoarea. La începutul pandemiei generate de coronavirus, statele-membre ale Uniunii Europene au decis pentru prima dată să dea Comisiei Europene permisiunea de a se împrumuta de pe piețele internaționale. De a împrumuta 700 de miliarde de euro pentru a le pune la dispoziția oamenilor, întreprinderilor și statelor afectate de pandemia generată de coronavirus.

Acest instrument a fost gândit de la început ca un instrument unic, care să răspundă unei crize unice, care risca să blocheze economia și care risca să aibă consecințe economice și sociale extrem de severe. A fost mereu clar că instrumentul este unic, este limitat în timp, nu va deveni permanent. El se încheie la 31 august 2026.

Noi, Parlamentul European, am propus Comisiei Europene, într-un raport oficial adoptat în urmă cu un an de zile, ca proiectele mature, eligibile, acceptate de Comisia Europeană, care sunt deja în desfășurare, să primească o perioadă de grație pentru a putea fi finalizate. Comisia Europeană nu a inițiat niciun demers pentru prelungirea acestui termen până în momentul de față. Ca atare, răspunsul sincer și relevant pentru toți beneficiarii de fonduri din PNRR este următorul: instrumentul se va încheia la 31 august 2026. Toate lucrările trebuie finalizate până la 31 august pentru a putea fi decontate după aceea și toate reformele la care ne-am angajat noi ca Guvern al României trebuie finalizate până la 31 august 2026, dacă dorim să primim toți banii. În momentul de față nu există o garanție a prelungirii acestui instrument și a presupune că el va fi prelungit ar fi o greșeală.

Ne aflăm la Bruxelles pentru că sunt mai ales discuțiile pe următorul Cadru Financiar Multianual.  Spuneți-mi, România rămâne cu 60,2 miliarde de euro sau se poate schimba această sumă? Și cu cât este mai mare sau mai mică față de precedentul Cadru Financiar Multianual?

Am început munca un an negocierile pentru bugetul Uniunii Europene următorii șapte ani. O temă evident extrem de importantă pentru România. Nu există în momentul de față o sumă decisă. Comisia Europeană a venit cu un prim proiect de buget în luna iulie a anului trecut care ar fi prevăzut pentru România din Politica Agricolă comună și Politica de Coeziune o alocare de aproximativ 60 miliarde de euro.

Însă, e clar că vom avea în următorii ani fondurile structurale și de coeziune, dar vor exista și noi fonduri pentru securitate, apărare, competitivitate care nu vor fi alocate pe anvelope naționale, ci vor fi alocate de la nivel european pe cele mai relevante proiecte, pe proiectele competitive.

Citește și: Corespondență. Siegfried Mureșan: Șansele prelungirii PNRR sunt extrem de mici

Ca atare ce încerc să spun este următorul lucru: vom avea alocată o sumă special destinată României pentru agricultură și politica de coeziune unde va ține doar de noi să reușim să absorbim toate aceste fonduri care ne vor fi alocate special nouă, dar vom mai putea concura cu alte state membre pentru multe fonduri pentru competitivitate, digitalizare, inteligență artificială și mai ales pentru proiecte de apărare, unde nu putem știe în avans cât de multe dintre proiectele noastre vor avea succes.

Ca tare această sumă de 60 de miliarde este în momentul de față nu decisă încă. Este doar o propunere a Comisiei Europene, dar nu include tot bugetul încât că putem absorbi în noile domenii încă sume adiționale. În plus, noi, Parlamentul European, propunem o creștere a sumelor și pentru agricultură și politica de coeziune. În raportul pe care îl coordonez ca negociator șef al Parlamentului European vom propune o creștere de 10% pentru Politica Agricolă Comună și Politica de Coeziune.

De pe urma acestei creșteri pe care am propus-o și am impus-o în Parlamentul European va beneficia, evident, și România.

Ceea ce am putea traduce că s-ar duce spre o sumă de 66-65 de miliarde de euro?

Repet, momentul de față discuțiile sunt la început. Poziția pe care noi, Parlamentul European, o vom adopta în plenul Parlamentului la finalul lunii aprilie iar ea va constitui poziția oficială a Parlamentului European și mandatul de negociere pentru noi cei doi co-raportori pentru discuțiile și negocierile cu Comisia și Consiliu va propune o creștere a bugetului Uniunii Europene cu 10% față de propunerea Comisiei Europene.

Considerăm că provocările adiționale cu care ne confruntăm justifică o creștere moderată a bugetului Uniunii Europene după care urmează negocierile cu Comisia și Consiliul. Dar una dintre prioritățile mele în Parlamentul European este să avem o alocare separată și predictibilă pentru Poliția Agricolă Comună, una separată și predictibilă pentru Poliția de Coeziune și acestea să fie mai mari decât propunerea Comisiei Europene de anul trecut.

Două elemente referitoare la separare. Parlamentul propune separarea Politicii Agricole Comune de Politica de Coeziune, ceea ce Comisia vrea să fie un tot. Va reuși Parlamentul sau Parlamentul a rediscutat și despre acea parte problematică fostul Pilon 2 din PAC, pentru că știm prea bine că era o mare problemă privind parte de investiți în agricultură?

Aceasta este, până în momentul de față, una dintre cele mai mari reușite ale Parlamentului în cadrul negocierilor pentru buget.

Situația este următoarea. Comisia a propus în proiectul de buget de anul trecut comasarea Poliției Agricole Comune și a Poliției de Coeziune și eliminarea completa a pilonului 2 al Politicii Agricole Comune – banii pentru dezvoltarea rurală. În trecut, Politica Agricolă Comună avea doi piloni.

Primul pilon: subvențiile, plățile directe pentru fermieri. Și cel de-a doilea pilon, banii pentru dezvoltarea rurală. Comisia Europeană a propus comasarea acestor politici și eliminarea completă a Pilonului 2. Noi, Parlamentul European, am spus că nu acceptăm slăbirea acestor politici prin comasare și eliminarea Pilonului 2. În munca pe care am efectuat-o anul trecut, am reușit ca raportor al Parlamentului European să aliniez cele patru grupuri politice proeuropene- Grupul PPE, socialiștii, Grupul Renew și Grupul Verzilor. Am acționat comun în relația cu Comisia Europeană și Comisia Europeană și-a reconsiderat propunerea și a propus reinstaurarea Pilonului 2 și alocarea unei sume de 48 de miliarde de euro pentru pilonul 2 pentru dezvoltarea rurală ca urmarea presiunii Parlamentului European.

Acest succes al Parlamentului este fără precedent. Niciodată în trecut Comisia Europeană nu și-a revizuit propunerea chiar înainte de începerea negocierilor ca urmare a presiunii Parlamentului European. Deci da, am reușit să revenim la Pilonul 2, bani pentru dezvoltarea rurală și să avem deja garantată o alocare acolo de 48 de miliarde de euro pentru toată Uniunea Europeană, pentru Pilonul 2.

Europarlamentarul Sigfried Mureșan, care este și vicepreședinte PPE, este sau nu pentru renunțarea la dreptul de veto al statelor? Pentru că știm prea bine această discuție, mai ales în ceea ce privește jocul Ungariei.

Sunt pentru o Uniune Europeană funcțională care se poate lua decizie rapid, să poate acționa rapid. Punctul meu de vedere privind dreptul de veto e următorul: Uniunea Europeană a început ca o organizație de șase state membre. Este ușor să te înțelegi unanim în șase. S-a extins, suntem 27 de state membre. Este imposibil să iei în viața de zi cu zi, între 27 de state membre, decizii cu unanimitate. Chiar la întrebări banale, apă minerală sau apă plată, ceai sau cafea, e puțin probabil ca 27 de persoane să ofere mereu același răspuns.

De aceea, poziția mea este următoarea: pentru chestiuni fundamentale ale Uniunii Europene e firesc ca principiul unanimității să existe. Dar nu e firesc ca el să influențeze viața de zi cu zi a Uniunii Europene. În viața de zi cu zi, toate deciziile curente ordinare trebuie luate cu majoritate calificată. Și vedem în momentul de față. Avem un pion al Federației Rusele guvernând un stat membru al Uniunii Europene, Ungaria.

Citește și: ALEGERI în UNGARIA Iuda lui Viktor Orban. Cum îl poate trage patul înapoi pe Peter Magyar – PORTRET

Și vedem cum încearcă să țină toată Uniunea Europeană pe loc, punând în aplicare planul Federației Ruse de a slăbi Uniunea Europeană și utilizând în scopul său și al Federației Ruse acest drept de veto al Uniunii Europene. Trebuie să putem lua decizii cu majoritate calificată în viața de zi cu zi, astfel încât dacă cineva dorește să rămână pe loc, să rămână singur pe loc, să nu ne poate ține pe toți pe loc.

E firesc ca decizii fundamentale să fie luate cu unanimitate. De exemplu, decizia privind extinderea Uniunii Europene să fie luată cu unanimitate. Însă e nefiresc ca în cadrul procesului de extindere a Uniunii Europene în fiecare etapă de deschidere a unor capitole de negociere, de închidere și așa mai departe să fie nevoie în viața de zi cu zi de unanimitate. E nefiresc acest lucru și cred că în viața de zi cu zi trebuie luate decizii cu majoritate pentru a asigura funcționalitatea Uniunii cu totul, 27 de state membri, și pentru a nu putea fi toți ținuți captivi de către un stat membru care dorește să rămână pe loc.

Cum caracterizați de aici, de la Bruxelles, relațiile între Uniunea Europeană și Donald Trump, mai ales în urma recentelor evoluții și mai ales a războiului care are loc în Iran?

Sigur, Statele Unite ale Americii au fost și continuă să fie un partener esențial pentru Uniunea Europeană. Uniunea Europeană nu ar fi fost astăzi liberă dacă Statele Unite nu s-ar fi angajat în Uniunea Europeană după 1945 și Uniunea Europeană nu ar fi fost astăzi unită dacă Statele Unite nu ar fi sfârșit procesul de unificare a continentului nostru în anii 80 și la începutul anilor 90.

Deci, rolul Statelor Unite într-o Europa democratică este esențial și, de altfel, și NATO a devenit cea mai puternică alianță militară din lume tocmai fiindcă a fost clădită pe niște valori și pe niște principii comune împărtășite mult timp atât de Statele Unite ale Americii cât și de ceilalți membri ai alianței. Pentru ca parteneriatul nostru să fie de succes și în viitor, e clar că trebuie să fie și în viitor bazat pe reguli, bazat pe legi, bazat pe valori comune și trebuie să rămână un parteneriat predictibil.

Noi, Europa, nu vom întoarce niciodată spatele Statelor Unite ale Americii. Sperăm că nu vor face nici Statele Unite ale Americii acest lucru, dar consider că am greși față de propriile noastre popoare dacă am fi naivi și dacă nu am vedea schimbările de optică ale administrației americane. Deci, ce încerc să spun este că oamenii politici europeni și oamenii politici din România au obligația de a lua decizii astfel încât cetățenii români și europeni să fie siguri și în viitor, să garantăm siguranță și prosperitate.

Repet, dorim un parteneriat strâns în continuare cu Statele Unite ale Americii, dar avem obligația să apărăm legi, să apărăm reguli, să apărăm valori, să asigurăm comerț cu cât mai multe regiuni ale lumii și să investim noi înșine cât mai mult în securitate și în apărare pentru a putea garanta siguranța cetățenilor noștri.

De curând, Sorin Grindeanu, șeful PSD și președintele Camerei Deputaților, a fost la Bruxelles. În discuția cu președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a pârât PNL că ar vrea o guvernare cu AUR. Pe de altă parte, doamna Metsola am văzut că a vorbit despre necesitatea unui guvern stabil. Spuneți-mi, ce v-a spus dumneavoastră doamna Metsola, pentru că este și colegă în PPE, chiar la nivel de conducere a PPE?

Nu am participat la aceea discuție și nu obișnuiesc să relatez din discuții personale, însă un lucru este evident. Sorin Grindeanu continuă ceea ce a învățat de la Liviu Dragnea, când în perioada 2017-2019 făceau una țară și încercau să explice partenerilor europeni că totul este în regulă.

Există și astăzi oameni politici în Partidul Social Democrat care pretind că în perioada 2017-2019 nu acționau împotriva valorilor europene, împotriva regulilor europene. Deci PSD continuă același limbaj duplicitar, care nu a avut succes în trecut, nu poate avea succes nici acum. Când soliciți întâlniri la nivel european, partenerii tăi de dialog sunt întotdeauna extrem de bine informați privind acțiunile tale politice, nu doar privind declarațiile tale.

Că atare este imposibil într-o lume în care informația circulă liber, în anul 2026. E imposibil să mergi într-o întâlnire, să susți contrariul a ceea ce faci și să te aștepți ca cineva la nivel european să te creadă.

Din perspectiva dumneavoastră, cum îi este mai bine PNL-ului? La guvernare sub asaltul continu al PSD sau liniștit în opoziție, să poată să construiască pentru viitor?

Opinia mea este următoarea. Nu avem voie să gândim tactic, ci situația este următoarea. Am văzut la alegerile prezidențiale în 2025 că o majoritate a românilor au votat un candidat care a propus o Românie europeană și o minoritate au votat un candidat care a propus o Românie slabă, izolată, antieuropeană. De altfel, la toate alegerile prezidențiale din anul 2004 în coace, oamenii au votat candidatul care a propus integrare europeană, justiție, dezvoltare, modernizare, stat de drept.

Și acel candidat a venit mereu din 2004 în coace, de pe partea dreaptă a eșichierului politic. Nu au votat un candidat care a propus să țină România pe loc, care a propus mai puține reforme și care e obișnuit să vină mereu din Partidul Social-Democrat. Acum, alegerile prezidențiale în anul 2025, la o primă vedere, au părut diferite față de alegerile prezidențiale în trecut.

Citește și: „Un premier bun cu pregătire economică”. Un greu PSD dă semnalul de la Bruxelles

Dar, în realitate, candidații care s-au confruntat în turul 2 au fost similari cu candidații care s-au confruntat în turul 2 de la alegerile din 2004 până în 2019. Adică, câștigătorul a fost candidatul care a propus modernizarea României și a pierdut candidatul care a vrut să țină România pe loc. George Simeon nu este decât un continuator al lui Adrian Năstase, Victor Ponta și Viorica Dăncilă.

Și, ca atare, cred că rolul PNL este de a se adresa electoratului din România care dorește modernizarea și reformarea țării. Consider că acest electorat este un electorat majoritar în țară. Este un electorat care așteaptă bună guvernare și este evident că PSD se înghesuie, împreună cu AUR și cu alte partide mici eurosceptice, pe electoratul care dorește să țină România pe loc.

Ca atare, cred că principala grijă a PNL în perioada următoare trebuie să fie o agenda de modernizare și reformare a țării care nu poate fi implementată decât la guvernare și care este exact ceea ce Ilie Bolojan încearcă și, până la urmă, reușește să implementeze în momentul de față. Reforme, în ciuda opoziției, în ciuda opoziției din coaliție câteodată, în ciuda opoziției unor mici grupuri de interese, cum am văzut și cu reforma sistemului de pensii al magistraților. Deci, cred că PNL trebuie să fie, dar în mod real, nu doar declarativ, partidul modernizării României și cred că acesta trebuie să fie obiectivul nostru strategic, fundamental.