Între artă și meșteșug. Activitatea sculptorului Karl Storck

Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, prin contact cu Occidentul, gustul artistic al claselor înalte începe să manifeste o schimbare a interesului. De la comenzi de sculptură decorativă, adesea folosită la decorarea exterioară a clădirilor publice sau locuințelor particulare, încep să fie din ce în ce mai frecvente comenzile de portrete și busturi, care să împodobească interioarele. La fel de răspândite devin și busturile funerare. Această preocupare a celor înstăriți dădea de lucru ipsosarilor, cioplitorilor în piatră, unii dintre ei fiind străini, așa cum a fost cazul sculptorului Karl Storck (1826-1887), originar din Hanau, oraș din Germania cunoscut pentru argintarii săi. Karl Storck a reușit să se impună în peisajul artistic autohton printr-o activitate constantă și prolifică, rămânând cunoscut drept un deschizător de drumuri în sculptura românească și întemeietorul unei „dinastii” artistice, care s-a întins pe o perioadă de peste un secol.

Stabilit în București în 1849, Karl Storck și-a început activitatea ca cizelator în metale prețioase în atelierul bijutierului Iosif Resch, apoi ca modelator de ornamente de ghips pentru decorarea clădirilor în atelierul de sculptură al lui Georg Fles. Perioada de ucenicie i-a pregătit drumul pentru „marea” artă a sculpturii monumentale, decorative și funerare, prin intermediul căreia a arătat interes pentru portretistică (reprezentată de figuri istorice sau personalități ale vremii), pentru creația alegorică sau de inspirație biblică.

La Karl Storck regăsim cultul atelierului, care a implicat atât formare artistică și profesională, cât și o căutare de înnoire a tehnicilor artistice. Anii 1860 au adus un plus activității sale, atât prin sporirea comenzilor, cât și prin asocierea cu meșteri veniți de peste hotare, dovedind un spirit întreprinzător. Este perioada în care primește comanda realizării Frontonului Universității din București de la arhitectul Alexandru Orăscu, devine primul profesor de sculptură și perspectivă la Școala de Belle-Arte din București, primește comanda realizării machetei Bisericii Episcopale din Curtea de Argeș pentru Pavilionul României la Expoziția Universală de la Paris. Ajuns la noi în țară, reprezentant al unei cariere de marmură, sculptorul italian Ippolito Lepri începe o colaborare cu Karl Storck, care consta în a-i trimite blocuri de marmură de Carrara. Această nouă obligație profesională a condus la transformarea unui nou atelier în depozit de marmură, pe care o prelucrează și o taie după nevoile comanditarilor. Tot cu ajutorul lui Ippolito Lepri transpune în marmură de Carrara monumentul dedicat spătarului Mihail Cantacuzino – ctitorul Spitalului Colțea –, unul dintre primele monumente din București.

În 1868 au venit la noi în țară niște meșteri austrieci, care se ocupau cu realizarea sobelor de teracotă și a plăcilor de faianță colorată pentru decorarea locuințelor. Până la momentul respectiv plăcile de stuc și ghips erau cele mai folosite, însă noile plăci ornamentale introduse de meșterii austrieci s-au dovedit a fi mai ușor de întreținut și mai durabile, devenind la modă printre bucureșteni. Astfel, datorită colaborării acestor ceramiști cu sculptorul Storck a fost fondat un atelier – sau, după unii, fabrică – de teracotă decorativă, primul de acest fel de la noi. Neputând să se ocupe personal și de această activitate, Karl Storck a vândut atelierul în 1872, însă primirea favorabilă pe care a avut-o acesta a condus la înființarea mai multora de același fel. Etapa profesională a anilor 1860 rămâne o dovadă a activităților diverse, marcate prin îmbunătățiri sau chiar inovații, pe care le-a practicat Karl Storck în domeniul sculpturii.

Karl Storck, Macheta Bisericii Episcopale din Curtea de Argeș, lemn de tei și mesteacăn, 1867, expusă în atelierul de sculptură al Muzeului Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck

Frederic Storck, sculptorul Karl Storck, ronde-bosse în marmură, 1918, Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck

Articol scris de Ana Arsinca, muzeograf Secția Artă/Muzeul Municipiului Bucuresti