SF Politic – Iohannis a recunoscut în mod public: el semnează cu pseudonimul MARIUS

Asta e, Klaus Iohannis a recunoscut în mod public! El semnează cu pseudonimul MARIUS, de șapte ani încoace, la secțiunea COMENTARII, în coada Proiectului Science Fiction Politic, care se vălurește-nebunește în Ziarul Național COTIDIANUL.

El a motivat această ipostază a lui, aproximativ anonimă, spunând jurnaliștilor prezenți la conferință că a fost de-a dreptul fascinat de ipostazele ficționale în care apare în acest proiect unic în lume, în istoria literaturii science fiction mondiale și așa mai departe, că ni s-au ușchit lăudătorii. Klaus Iohannis, alias MARIUS, postează de șapte ani încoace tot felul de texte-comentarii care îl au chiar pe el personaj principal la rubrica COMENTARII din coada Proiectului Science Fiction Politic. E un fel aparte al Președintelui României de a se dezmierda în public, așa, pe șest. Dar să vezi, povestea noastră de astăzi pare fără sare și piper. Uite-l! Subsecretar de stat. Mic de stat. Cu epoleți. Fost penelist de vază în orașul Bacău, actualmente prins într-o mafie transfrontalieră viticolă via Chișinău. Se privește în oglindă. În aceeași oglindă se privește Pandelovici, fost pesedesit, actualmente subsecretar de stat la Interne, actualmente prins într-o mafie transfrontalieră aluminică via Moscova. În aceeași oglindă se mai privesc vreo câțiva subsecretari de stat, foști prefecți și subprefecți, directori, directoare, manageri și managerițe. Se privesc, vezi bine, toți în oglindă. Toți ca unul. Unul zice, s-a cam subțiat pensia, trebuie să facem ceva. Impozitele sunt cam mici, spuse un altul. Păi să mărim taxele și impozitele, e de părere un fost pedelist, actualmente consilier al ministrului de finanțe, să le mărim ce să mai vorbim. Femeia de serviciu se face că n-aude povestea asta. Le cere câte un leu pentru hârtia igienică, ați folosit, n-ați folosit, trebuie să-mi dați un leu. Toți se conformează îngândurați. Mare scofală un leu, acolo, taxă la WC. Afară e soare, e un soare de decembrie, e black friday, e halloween, e frumos, viața e frumoasă. Mafia din administrația publică râde la soare, acum că s-a ușurat. E veselă nevoie mare. Opelurile, mercedesurile, nissanurile încep să duduite, sclipicioase în bătaia soarelui. Băieții de la SRI se uită în altă parte, au alte comandamente astăzi, o gașcă de extratereștri are de gând să se dedea la furtișaguri la Bucur Obor, niște amăriți de venusieni specializați în furtul de poșete și de portofele, vai de capul lor. Agamemnon Aristidiade, fost prefect de Argeș, vorbește la mobil cu vărul lui din Pipera care e acum pe Riviera. Sigur că o să-ți crească pensia, stai liniștit acolo, pe croazetă, băiete, am vorbit cu cine trebuie, mâine se dă anunțul oficial. Fetele de la Autoritatea Națională de Zbor se distrează ceva mai încolo, și cum să nu se distreze când mâine le așteaptă o mărire de salariu, mamă, mamă. E plăcut, e soare, e bine, pe Magheru cântă păsărele. În tot acest timp, să vezi și să nu crezi! Rușii stau cu ochii pe noi, se binoclează de pe un cuirasat, Potiomkin, pare-se. NATO își împinge bărcile către Bosfor dar turcii închid strâmtoarea, fiind cam supărați și ei dintr-o pricină geostrategică. Ungurii ne bat obrazul, dacă eram mai omenoși, aveau și ei ieșire la Marea Neagră, prin Sulina, aduceau și ei o barcoletă rămasă la muzeu de pe vremea lui Attila. Așa stând lucrurile, suntem cam singuri, singurei în fața ursului din Siberia care mormăie de mai mare dragul gata, gata să ne intre în bătătură. Bibescu are însă el cheia salvării noastre. Nu ne spune, vrea să ne pună pe jeratec, să ne țină la saramură. Pe Calea Victoriei trece Regele Carol I, părelnic și ne dojenește de zbânțuitori și buclucași ce suntem, fără de leac. Se înserează parcă, voi ce ziceți? Eminescu vine și el pe lac, la Constanța. Apare și Adrian Păunescu, foarte îngrijorat, Pacepa se jură că nu ne-a trădat, chiar lângă Cazino, acolo se jură, de se adună lumea ca la iarmaroc. Miroase a mici, berea curge în valuri, nu știu care rostogolește un butoi pântecos, plin cu rachiu, înspre Farul Genovez, marina militară trage o salvă, așa de florile mărului, un delfin ne face cu ochiul și o balenă, venită de pe croazetă, se ține în vorbe cu Mama Mare care a venit la mare. Pompierii din Sărindar coboară din garnitura de tren sosită acum un sfert de ceas din capitală, vin și niște sanitari din Galați și niște ciobani din Maramureș, să dea piept cu flotila rusească, vai, care vine, vine cu jdmeii de noduri pe oră, dinspre Odessa. Bibescu râde de toată tevatura, râde în hohote și oprește Dacia lui roșie pe dig. Sssst, liniște frate, nu vă mai agitați, linște, liniște. Cine e, cine coboară? E Tanța, chiar Tanța, campioana noastră mondială la înot, măi să vezi. Tanța se aruncă în valuri și se scufundă în adânc și prinde în brațele ei, muncite de atâta înotătură, toate torpilele rușilor și le dezamorsează cât ai clipi, prinde balena de coadă, se pupă cu delfinul și toată lumea cântă, râde și dansează.