Cazul unui părinte în vârstă care nu mai poate locui singur, prezentat pe Facebook, a deschis o discuție despre cât sacrificiu le datorează copiii adulți celor care i-au crescut, potrivit adevarul.ro.
Comentatorii au împărtășit experiențe și convingeri foarte diferite, de la ani de îngrijire acasă până la alegerea unui centru specializat.
O situație fără soluție simplă
Într-o postare a fost adusă în atenție situația unui vârstnic care nu se mai descurcă fără ajutor și al cărui copil are deja propria familie și un loc de muncă, relatează adevarul.ro. În locuința acestuia din urmă nu ar mai fi loc pentru încă o persoană. Acest lucru a ridicat mai multe întrebări, despre responsabilitatea față de părinți, despre presiunea pusă pe umerii copiilor adulți și despre momentul în care grija pentru o rudă ajunge să afecteze traiul familiei.
Povara celor care îngrijesc
Reacțiile au fost puternice, iar unele au venit de la persoane care trecuseră ele însele prin îngrijirea unui părinte bolnav, arată sursa citată. Dincolo de acuzațiile de nerecunoștință, s-a vorbit despre epuizarea îngrijitorilor, despre lipsa banilor și despre copiii adulți care nu își pot permite să renunțe la serviciu pentru a fi permanent alături de părinte.
Un deceniu de sacrificiu și o promisiune cerută familiei
Una dintre utilizatoare a povestit, potrivit adevarul.ro, cum soacra ei și-a lăsat serviciul pentru a-și îngriji mama bolnavă timp de zece ani: „Nu a putut să lucreze, așa că au depins în totalitate de venitul soțului în toți acei ani.
Nu și-a văzut niciunul din cei trei copii la ceremonia de absolvire a facultății, nu și-a văzut prima nepoțică până la vârsta de trei ani. Pe scurt, nu a avut viață, concediu, zi liberă, nu și-a permis să o doară ceva, să nu poată să fie acolo timp de zece ani!”
La împlinirea a 80 de ani, femeia și-a strâns familia și le-a cerut celor apropiați să nu repete ce trăise ea.
Bunica rămasă acasă, nepoții criticați de rude
O altă poveste a venit de la o femeie ai cărei părinți au murit, astfel că îngrijirea bunicii bolnave de demență a ajuns în sarcina celor patru nepoți. Aceștia trăiesc în țări diferite sau au propriile obligații de familie și de bani, așa că au angajat pe cineva care să se ocupe de bunică, potrivit sursei citate. Rudele le-au reproșat totuși că nu se întorc acasă.
Prețul unei îngrijiri profesioniste
„Mulți tineri nu își permit să plătească mii de lei pe lună pentru un centru sau o îngrijitoare, iar statul nu oferă soluții reale. Când intervine neputința financiară, problema devine cu adevărat o dramă pentru ambele generații”, a scris pe Facebook altcineva.
Cei care au ales îngrijirea în familie
Alții au susținut că datoria față de părinți nu poate fi cântărită doar după greutățile materiale. O femeie care și-a îngrijit mama acasă vreme de 15 ani, timp în care a crescut cinci copii și a lucrat, a lansat un îndemn: „Prețuiți-vă părinții până îi aveți. Lipsa lor doare tare, chiar dacă sunt bătrâni și de multe ori năzuroși, dar sunt ai voștri”, a scris ea.
O altă utilizatoare a povestit că ea și sora ei le-au construit părinților o casă în apropiere. Mai bine de zece ani, întreaga familie s-a ocupat de ei, de la cumpărăturile zilnice și drumurile la medic până la mesele luate împreună.
„Eu cred că au fost fericiți, pentru că eu, sora și nepoții lor am fost foarte fericiți având-i alături până în ultimul ceas”, a scris femeia.
Părinți care nu vor să le ceară copiilor sacrificii
Au fost și părinți care au spus că nu vor să le pretindă copiilor un asemenea sacrificiu. „Nu am adus copii pe lume ca să-mi fie servitori și să-i chinui!”, a comentat o femeie, iar o alta, de peste 70 de ani, a relatat că ea și soțul au decis să se mute într-un centru de îngrijire când nu se vor mai descurca singuri.
„Știu din propria-mi experiență că, oricât ți-ai iubi părinții, este foarte greu să-i îngrijești când nu se mai pot mișca din pat. Și nu le poți oferi o îngrijire calificată”, a comentat femeia.
Un alt comentariu a adus în discuție obligația de a locui împreună pentru a-i asigura părintelui îngrijirea potrivită: „Cum pot să mă asigur că e în siguranță, îngrijit și respectat, fără să-mi distrug familia pe care tot părinții m-au învățat să o construiesc?”, întreabă ea.
Demnitate pentru ambele generații
Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, a declarat pentru adevarul.ro că „părinții noștri merită să fie îngrijiți cu demnitate, dar și noi merităm să trăim cu demnitate. Iubirea nu ar trebui să ne ceară să ne pierdem pe noi înșine pentru a dovedi că nu i-am uitat pe cei care ne-au crescut”.
Potrivit acesteia, inversarea rolurilor dintre părinți și copii aduce, pe lângă grija pentru sănătatea vârstnicilor, și o presiune emoțională greu de dus. O resimt mai ales adulții care au crescut cu impresia că liniștea părinților depinde de ei.
În unele familii, așteptările se moștenesc de la o generație la alta, iar sacrificiile făcute de părinți pentru creșterea copiilor sunt amintite exact atunci când aceștia încearcă să își stabilească limite, arată sursa citată.
Psihologul subliniază că a avea grijă de un părinte nu înseamnă obligatoriu a-l lua în casă. Sprijinul poate însemna și organizarea îngrijirii, contribuții financiare sau păstrarea unei legături apropiate, în limita posibilităților familiei.
Îngrijitorul sau centrul specializat, o decizie luată din timp
Discuția despre îngrijire ar trebui purtată, pe cât posibil, înainte ca părintele să nu se mai poată descurca singur, recomandă Gabriela Marc. Ea îi îndeamnă pe copii să-și întrebe părinții ce fel de ajutor ar accepta și ce temeri au legate de pierderea independenței.
„Un îngrijitor profesionist sau un centru specializat poate fi o soluție bună atunci când este ales cu atenție, în funcție de nevoile și dorințele părintelui. Este important să verificăm condițiile, să păstrăm contactul și să rămânem implicați”, a mai spus psihologul.