Jó napot kívánok, ciuma verde!

La solicitarea președintelui Iohannis ca UDMR să dea explicații după declarațiile de la Tușnad ale premierului ungar Viktor Orbán, conducerea UDMR a răspuns cu un clișeu: „cuvintele lui Orbán Viktor au fost scoase din context”.

Dar care era contextul în care, reintroduse, cuvintele lui Orbán ar fi căpătat un alt sens? Oare n-ar fi fost mai bine ca știutorii de maghiară din UDMR să arate traducerea și interpretarea exactă, tocmai ca nenumiții care au scos cuvintele din context să se rușineze și să tacă? Și cum adică „nu e cazul ca noi să dăm explicații”, din moment ce președintele Iohannis a remarcat corect că reprezentanții UDMR au ascultat discursul la fața locului și l-au aplaudat pe premierul Orbán, un semn evident că au priceput și au apreciat mesajul lui?

Dacă însă liderii UDMR au dat asemenea răspuns ca să împiedice coaliția PNL-PDS să-i transforme în sacul ei de box și să-i acuze că fac propagandă pentru ideile lui Orbán, adică ale Rusiei, atunci are sens să se abțină de la alte comentarii, dincolo de ce a declarat până acum Kelemen Hunor („Poţi să critici anumite decizii luate de colegii tăi la nivel de Uniune Europeană. Şi România poate critica, şi Ungaria poate critica, şi Franţa şi toţi cei care sunt în Uniune, fiindcă nici în tratatele europene, nici în tratatele de aderare nu scrie nicăieri că libertatea de exprimare şi libertatea de a avea o opinie nuanţată, diferită sunt interzise”). Hunor a intuit corect că PNL și PSD au ieșit de ceva vreme din logica respectului forțat pe care îl practicau mereu față de UDMR, când invitau pe rând formațiunea maghiară la guvernare din rațiuni de aritmetică parlamentară, ca să combată mai bine opoziția, și ca să arate Vestului ce mult ne prețuim noi minoritățile.

Acum e altă epocă: cea în care influencerii și chibiții lor de pe Twitter și Facebook proclamă că ei vor ocoli de acum înainte Ungaria când pleacă în vacanțe și cer ca Ungaria să fie expulzată din UE, pe motiv că e un cal troian al Moscovei în UE și sabotează consensul european pe tema sancțiunilor contra Rusiei. Au început să apară articole care se plâng că Orbán a ajuns să fie popular nu doar în rândul maghiarilor din Transilvania, ci și în rândul românilor, în timp ce politicienii români nu iau măsuri să combată fenomenul. Așa încât nimeni în Europa n-ar mai obiecta acum dacă România își scoate de la guvernare un partid care îi reprezintă electoral pe maghiari. Iar pentru niște partide ca PNL și PSD, dorința de concentrare a puterii e firească, într-un moment când nu mai au nevoie de un aliat ca UDMR ca să conducă țara fără sâcâieli ale opoziției (ultimele sondajele de opinie arată toate consolidarea PSD și a PSD, care trec împreună de 50%, în dauna opoziției, unde AUR e la 15% și USR la 10%).

E de domeniul trecutului și epoca în care pe cei de la UDMR îi atacau numai naționaliștii cu ițari și opinci, de genul celor care pleacă acum prin Transilvania să facă mitinguri în jurul statuilor. Dimpotrivă, UDMR a fost în ultimii ani obiectul unor condamnări de un politicianism grosolan din partea proeuropenilor, foștii și actualii lor colegi de coaliție de guvernare. Cel mai cunoscut caz a fost cel al președintelui Iohannis cu celebrul lui refren „Jó napot kívánok, Pee-See-Dee”, din 2020, când încerca să folosească pretextul UDMR ca să demonizeze dintr-un unghi nou PSD, acuzând existența unei coaliții subversive care „se luptă să vândă Ardealul ungurilor”. Anul trecut, USR s-a folosit la fel de UDMR ca să demonizeze dintr-un unghi nou coaliția PSD-PNL, dar nu pe motivul cu Ardealul, din moment ce acesta nu rima cu ideologia USR, ci pe motiv că România cu UDMR la guvernare riscă să o ia pe calea „iliberală” a Ungariei lui Viktor Orban.

Un suporter USR scria atunci pe Facebook că publicațiile și televiziunile sunt „aproape toate corupte de cele trei ciume, roșie, galbenă și verde”. Termenul de „ciumă verde” era cu totul insolit, întrucât UDMR a fost văzută la noi în mod tradițional drept o forță a echilibrului și a moderației, nicidecum ca un grup de extremiști. Această poziționare nouă a fost însă enunțată în noiembrie 2021 de Dacian Cioloș, cel care în calitate de fost lider al grupului Renew Europe în Parlamentul European ceruse tăierea fondurilor pentru regimul Viktor Orbán: „O nouă fază începe pentru USR. Vom face opoziție contra vechilor partide antireformiste și vom lupta contra oricărei forme de extremism. Rămânem singura forță politică liberală și proeuropeană din România.” Între timp, Cioloș s-a mutat la REPER, dar ideea despre extremismul UDMR i-a rămas: acum acuză că „în guvernul României avem un vicepremier care susţine şi promovează poziţii proruse”, indicând limpede direcția pe care ar trebui s-o urmeze guvernul Ciucă spre a dovedi UE că e suficient de proeuropean.

Dorința de pedepsire a Ungariei laolaltă cu UDMR în logica războiului economic și ideologic contra Rusiei a fost preluată și ea de tribunul PNL Rareș Bogdan, care a cerut ca UE să suspende fondurile europene pentru Budapesta, aproape în aceeași frază în care le cerea liderilor UDMR „să ne explice exact ce înseamnă mânuţele împreunate într-un mod frenetic la auzul teoriilor de secol XIX ale domnului Viktor Orbán”. Deputatul PNL Alexandru Muraru a cerut trimiterea lui Orban în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, condus de un maghiar, repetând că trebuie clarificat ce rol are UDMR „într-o coaliţie de guvernare care este profund ataşată de valorile europene”. Cât despre ministrul de externe Bogdan Aurescu, acesta a fost taxat tocmai fiindcă a reacționat prea formal, rezumându-se la o condamnare a declarațiilor despre rase și națiuni din discursul de la Tușnad, dar având grijă să aprecieze faptul că premierul ungar nu a avut în discurs nicio provocare la adresa României și nicio referire la autonomia pe criterii etnice.

Este remarcabil, ca de obicei, cât de puțină atenție dau militanții noștri discursului în sine al premierului ungar, în afară de repetarea clișeelor despre fascism și nazism și propaganda rusească, în fața cărora stă România care susține valorile democratice și statul de drept fiindcă e membră a UE și a NATO și partener strategic al SUA. De fapt, militanții știu că n-au niciun motiv să se ostenească să discute mai mult, din moment ce mult mai la îndemână e condamnarea cu clișee. În fond, ar trebui să fie ușor să redeștepți ideea de la „Jó napot kívánok” din 2020, că Ungaria vrea să ne ia Ardealul, așa încât nu merită să-ți bați capul să înțelegi de ce Orbán descrie Occidentul drept „o lume în care popoarele europene și cele neeuropene trăiesc împreună. Aceste țări nu mai sunt națiuni. Aceste țări nu sunt altceva decât niște conglomerate de popoare”, unde proporția persoanelor de origine neeuropeană va crește la peste 50% în 2050.

Analiștii americani și occidentali înțeleg însă foarte bine de unde vin asemenea idei, ca și opoziția înverșunată a Ungariei față de intrarea necontrolată a imigranților în țară, ca și dificultatea mai mare a esticilor în general de a accepta imigranți. Depopularea țărilor estice încă mai făcea acum câțiva ani obiectul reportajelor lacrimogene prin presa vestică; între timp însă, pandemia și războiul au îngropat definitiv discuția, pentru că UE are acum alte priorități și în general a devenit cam suspect să te plângi că țara ta se depopulează accentuat din cauza lipsei de perspective economice și a migrației spre Vest, din moment ce oricând pot fi aduși lucrători din afara Europei ca să meargă înainte economia.

Pentru România, țară mare și cu populație încă mare, e de înțeles că tema depopulării din cauza emigrației masive, scăderea natalității și îmbătrânirea demografică nu prezintă un interes așa de mare ca în Ungaria, o țară cu populație mică și care a pierdut teritoriu după Trianon, nu a câștigat, ca România. De aceea, oricând se pot găsi la noi politicieni care să-i dea de sus lecții lui Viktor Orbán despre solidaritate europeană, combaterea rasismului și a xenofobiei: nu-i costă nimic, dimpotrivă, câștigă puncte electorale fiindcă se iau de „ciuma verde” și câștigă puncte la Bruxelles fiindcă îl combat pe retrogradul de Orbán, a cărui țară știm că oricum n-are ce căuta în UE, cu sălbaticii ei urmași de triburi migratoare.

Comentariu de Crenguța Nicolae

Mediafax