Jocul la risc al Bruxellesului cu guvernele eurosceptice

Comisia Europeană propune în acest moment un buget de aproape 2.000 de miliarde de euro pentru perioada 2028-2034, o demonstrație de gigantism fiscal, câtă vreme actualul cadru financiar multianual are o valoare de puțin peste 1000 de miliarde de euro. Noul buget gonflat al UE este proiectat într-un moment în care asupra mai multor state membre planează ceea ce guvernanții aseamănă cu o catastrofă. Deficitul bugetar al multor state a explodat, cu România în frunte. În sudul Europei, datoria publică este și ea foarte mare, depășind considerabil PIB-ul.

În aceste condiții, guvernul Franței a propus un buget de austeritate drastică. O reacție de notat este cea a Marinei Le Pen. Ea a scris: ”Francois Bayrou vrea să introducă un an de post – un program draconic de austeritate fiscală și socială – pentru a economisi 7 miliarde de euro. Aceasta este exact suma cu care a crescut contribuția Franței la bugetul UE. Cum poate fi tolerată o asemenea risipă, în condițiile în care, la alegerile europene, francezii au votat pentru înghețarea cheltuielilor UE?”

Solicitarea lui Le Pen pentru reducerea bugetului european nu este nouă, însă ea este reluată în momentul în care s-a scurs în presă proiectul noului buget multianual al Comisiei von der Leyen. Guvernul minoritar al Franței poate să cadă din cauza bugetului de austeritate pe care îl propune, de aceea influența lui Le Pen este considerabilă. Dacă și Germania s-ar alătura Franței, al doilea contributor la bugetul UE, în contestarea bugetului von der Leyen, atunci Comisia ar începe să tremure. Or, guvernul Friedrich Merz a strâmbat deja din nas la majorarea de aproape două ori a bugetului UE, purtătorul de cuvânt al guvernului spunând că este o ambiție exagerată, într-o perioadă în care multe țări UE se confruntă cu dificultăți economice și financiare. Acestor critici li se pot alătura guvernele din Ungaria, Slovacia și nu numai.

Nu mai puțin de 14 state UE, printre care și România, au trimis o scrisoare Comisiei, opunându-se fuzionării masive a programelor finanțare cu fonduri de coeziune, spunând că astfel multe dintre programele pentru dezvoltarea regiunilor por rămâne fără finanțare. A fost criticată și comasarea fondurilor pentru politica agricolă comună cu cele de coeziune, un lucru care ar face mai ușor transferul de bani europeni de la agricultură către dezvoltarea infrastructurii, în special de interes militar, spre exemplu.

Lupta pentru bugetul UE poate duce la coalizarea unor forțe populiste care guvernează și care găsesc cu greu un numitor comun pentru a acționa paneuropean: Fidesz în Ungaria, SMER in Slovacia, Geert Wilders în Olanda, Giorgia Meloni și partenerii ei din Italia. Toate aceste forte politice pot pune o întrebare legitimă: de unde să plătească statele membre pentru o această expansiune fiscală a Comisiei de la Bruxelles și de ce ar plăti dublu pentru granițe deschise imigranților, pentru gestionarea acestor bani de către o comisie lipsită de legitimitate democratică, de ce ar plăti si mai mult pentru politici climatice draconice?

Un posibil răspuns, pe care Bruxellesul nu-l va da oficial niciodată, este următorul: pentru că în felul acesta se exercită coerciție asupra suveranității fiscale și financiare a statelor membre. ”Dacă nu vreți să plătiți voi această notă, atunci dați drumul eurobondurilor”, obligațiunilor comune europene, pare a spune Comisia. Or, îndatorarea comuna a statelor membre a fost o linie roșie pentru Germania. Aici, populismul și suveranismul își pot da mâna cu încăpățânarea și spaima germanilor față de îndatorare comună (deși Germania a fost principalul beneficiar al monedei unice).

Franța va cheltui cu 10 miliarde de euro mai mult pentru apărare în următorii doi ani, începând cu o majorare a bugetului cu 3,5 miliarde în 2026, a anunțat președintele Emmanuel Macron. Dacă acest plan va fi respectat, în cei zece ani de președinție ai lui Macron, bugetul francez al apărării se va fi dublat, ajungând la 64 de miliarde de euro.

La o zi de la anunțul lui Macron, făcut de ziua națională, a urmat dușul rece din partea premierului Francois Bayrou. Apărarea va primi 10 miliarde de euro în plus, însă bugetul Franței se va reduce cu 44 de miliarde de euro. Bayrou, șeful unui guvern minoritar, a declarat că Franța ar putea deveni următoarea ”Grecie”, dacă nu se recurge la tăieri bugetare masive. Franța are cele mai mari taxe și contribuții sociale din UE, circa 45% din PIB în 2023, precum și cele mai mari cheltuieli guvernamentale – de circa 57% din PIB în același an. Datoria publică a Franței este de 113% din PIB, al treilea cel mai mare procent, după Italia și Grecia. În 2027, se așteaptă o creștere la până 118% din PIB. FMI a cerut Franței să recurgă la reduceri bugetare, în special în administrație și securitatea socială, iar agențiile de rating urmăresc cu atenție cum va face guvernul acest lucru.

Guvernul minoritar al lui Emmanuel Macron, guvernul partidelor care au pierdut ultimele alegeri parlamentare, nu a anunțat doar reduceri de cheltuieli și taxe și mai mari. A anunțat și eliminarea a două zile libere oficiale – a doua zi de Paști și Ziua Victoriei, 8 mai. Premierul Bayrou a mai anunțat o ”taxă de solidaritate” pe care sa o platească francezii care câștigă cel mai mult și a mai anunțat și reducerea schemei de ajutoare de stat pentru companii. Salariile din sectorul public vor fi înghețate anul viitor, la fel și celelalte beneficii ale bugetarilor (toate erau indexate cu inflația până acum). Bugetul sănătății se va reduce cu 5 miliarde de euro.

Înainte de a anunța austeritate pentru francezi pentru cel puțin următorul an, guvernanții au deschis baierele pungii pentru Ucraina. Ucraina are nevoie de sume uriașe pentru reconstrucție, iar Black Rock, cea mai mare firmă de investiții din lume, s-a ocupat o vreme de colectarea fondurilor; a renunțat însă în ianuarie 2025, după alegerea lui Donald Trump. Bloomberg citează oficiali care arată că Franța dorește să umple golul lăsat de BlacRock. Unii dintre criticii regimului Macron acuză că economiile de 40 de miliarde de dolari vor lua drumul Ucrainei, într-un fel sau altul, datorită ambiției lui Macron de a-și extinde influența în Europa de Est.

”După șapte ani de guvernare catastrofală, Emmanuel Macron și Francois Bayrou sunt incapabili să facă economii și le prezintă francezilor o nouă notă de plată: taxe și austeritate de aproape 20 de miliarde de euro. Însă nicio economie pe seama imigrației, a subsidiilor pentru energia verde care nu poate fi controlată și este intermitentă, șapte miliare de euro pentru contribuții mai mari la bugetul UE, nicio economie pe seama birocrației din spitale sau din educație”, a scris Marine Le Pen. ”Acest guvern preferă să-i hăituiască pe angajați și pensionari în loc să reducă risipa. Cât privește creșterea producției, dincolo de eliminarea suprareglementării așa cum a propus Rassemblement National, proiectul de buget este plin de iluzii și amăgiri. Dacă Francois Bayrou nu-și va revizui proiectul de buget, vom vota împotrivă”.

Este puțin probabil ca Franța să obțină o creștere economică relevantă pe seama industriei armamentului și a înarmării. Cifrele spun multe: în 2024, din fiecare 1000 de euro din cheltuielile publice, doar 31 de euro se duceau pentru apărare, în vreme ce 201 euro mergeau la sănătate și 251 la pensii. Franța cheltuiește un miliard de euro în fiecare zi pentru pensii. În aceste condiții, majorarea cheltuielilor pentru apărare cu 10 miliarde de euro este o picătură într-un ocean.

Guvernul Bayrou este minoritar. Bugetul prezentat în urmă cu un an a fost unul mai puțin ”ambițios” decât cel actual, iar guvernul condus atunci de Michel Barnier a căzut. Succesorul său, Bayrou, va trebuie să convingă opoziția de stânga și de dreapta să-l ajute să treacă unul dintre cele mai toxice bugete din istoria recentă a Franței. Dacă nu va reuși, Macron nu va avea de ales și va trebui să înspăimânte încă o dată piețele financiare cu dizolvarea parlamentului.

Dincolo de ce se întâmplă în Franța, Comisia Europeana va insista pe emiterea de obligațiuni europene comune (dacă nu prin forma de coerciție expusă ceva mai sus, atunci prin recurs la sperietoarea Rusia, adică prin eurobonduri de război pentru sprijinirea Ucrainei și înarmarea Europei). Asta înseamnă preluarea autorității fiscale de către Bruxelles, iar totul se poate desăvârși prin introducerea unui euro digital – un mecanism bun de control al capitalului și de întărire a controlului asupra vieții economice din Europa.

Desigur, va exista opoziție populist-suveranistă și opoziție din partea Germaniei și nu numai. Desigur, vor exista strategii al Bruxellesului de a se descotorosi de guverne precum cel din Ungaria (Fidesz nu mai este pe primul loc în sondaje înaintea alegerilor din 2026).

Lupta pentru următorul buget european multianual abia a început. Va dura aproape doi ani, doi ani cu alegeri și cu suferință la nivel economic în întreaga UE. Marine Le Pen a fost prima care a băgat bățul prin gardul ”reginei Europei” de la Bruxelles pe această temă, pentru că contextul dezbaterii bugetare din Franța i-a oferit această ocazie. Reacția a la propunerea reducerii contribuției naționale la bugetul UE a fost o tăcere totală. Pentru moment, pro-europenii din jurul lui Macron (din Franța și din restul Europei) nu vor să intre într-o dezbatere care ar stârni un cuib de viespi. Însă nu pot decât să amâne momentul, dezbaterea este inevitabila și nu este doar despre miliarde de euro, ci si despre ce mai rămâne din funcțiile regaliene ale statelor.