JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  RATAT DE DREPT PROCEDURAL (63)

În acest spațiu, începând de astăzi puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz.

JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  TRATAT DE DREPT PROCEDURAL

Curs practic cu pilde edificatoare  (Vocalize în mi minor) Editura Junimea Iaşi  2016

9. Cazul Raikovic versus Raikovic (I.)
10. Avertisment:

„…concluzia necesităţii acceptării nu numai în economia politică, dar, cel puţin în aceeaşi măsură, şi în psihologie, a psihologiei alegerii ca un capitol de sine stătător, ca o subdisciplină, poate, întrucât acest domeniu determină, alături de ceilalţi parametrii, un nivel anume al comportamentului.”

Deci, sperând că vă amintiţi de primul proces pilduitor din Secţiunea a II-a, o introducere cu comentarii („Fumatul poate ucide), în care s-a arătat ce a păţit nevolnicul suspect Ralph J. Born din pricina unei ţigări şi cum i-a schimbat aceasta întreaga-i viaţă, – nu degeaba orice medic conştiincios îi previne pe păcătoşii fumători despre pericolul tutunului! -, vom atrage atenţia asupra faptului că o fotografie a constituit principala probă care a dus la condamnarea ticălosului individ. (Fiind dovedită fapta mârşavă a numitului Ralph J. Born, putem de acum să-l numim aşa: „ticălosul individ”.) Şi cum tot de la o fotografie a pornit şi speţa Raikovic versus Raikovic, vom întrerupe pentru puţin timp – doar pentru puţin timp! – cercetările privind impresionanta speţă Rom J. Rominger pentru a putea prezenta şi acest caz pilduitor. (Nu degeaba atât Seneca şi Sfântul Augustin, cât şi Borak cel Bătrân au considerat fotografia „oglinda diavolului”, chiar cu mult timp înainte ca Niépce şi Daguere să fi lansat această „armă infernală”, după cum a arătat în instanţă, cu bibliografia la zi, celebrul maestru Ludovic L., pe care nu l-a chemat niciodată aşa!)

2. Faptele: Aşadar, doamna Rachel Raikovic a introdus acţiunea de divorţ împotriva numitului Josua Raikovic, soţul dânsei, după cum este atestat de copia legalizată a certificatului de căsătorie depusă la dosar. Motivul a fost că doamna Rachel a pretins că domnul Josua o înşela în formă continuată cu tot felul de femei, că o oropsea în diferite moduri şi că, prin urmare, îi făcea viaţa imposibilă. Aşa că doamna Rachel a angajat un detectiv particular, care, în afara faptului că a adus fotografia absolut incriminantă în care pârâtul şede pe o bancă din Parcul Mare alături de o doamnă ce-i zâmbeşte galeş, a mai constatat că acelaşi pârât, numitul Josua Rikovic, soţul doamnei Rachel Raikovic, ar fi plănuit chiar s-o elimine prin ucidere pe distinsa doamnă Rachel Raikovic. Cum exista şi prezumţia de tentativă de omor, procesul s-a transformat dintr-unul civil într-unul penal. Aşa că, în afara avocatului Doctor Pupi Schnietzel, împotriva numitului Josua Raikovic, (încă) soţul doamnei Rachel Raikovic, a pledat şi eminentul procuror Doctor Rognavaldur Sicl. (Preşedinte şi în acest caz a fost onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, iar grefier subtila domnişoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova.)

Învăţată de mai multe rude binevoitoare, printre care şi de buna mătuşă Csili, distinsa doamnă Rachel Raikovic a reuşit să-l facă pe soţul dânsei, numitul Josua Raikovic, să apeleze la maestrul Ludovic L. (de data aceea sub o cu totul altă înfăţişare). Drept urmare, aceleaşi rude binevoitoare au făcut, desigur, o chetă substanţială pentru onorarul celebrului avocat. (În paranteză, vom arăta că, în urma acelei chete, rudele binevoitoare au încheiat cu Rachel un contract – legalizat de notarul Dr. Doru Mozart[1] -, prin care fiecare dintre ele, adică dintre rude, în funcţie de suma oferită, să primească procente din averea ce urma să-i revină în urma partajului viitoarei foste doamne Raikovic.)

3. Dezbaterea: Eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl şi-a arătat sincera indignare (referindu-se în mod direct la numitul Josua Raikovic) cum un om (cu referire directă la numitul Josua Raikovic) care a convieţuit vreme de opt ani (şi trei luni) cu o femeie (şi se referea în mod direct la doamna Rachel Raikovic) a putut să urzească planul infam de a-şi ucide soţia (din nou cu referire directă la doamna Rachel Raikovic)! Şi asta nu o dată, ci de nenumărate ori. „Numai Bunul Dumnezeu a putut s-o salveze pe biata femeie!” a mai afirmat cu subiect şi predicat eminentul procuror Doctor Rognavaldur Sicl. Modul cum a intenţionat numitul Josua Raikovic să-şi omoare soţia legitimă, doamna Rachel Raikovic, eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl n-a vrut să-l divulge în faţa sălii pline de spectatori (pentru a nu furniza idei criminale în subconştientul acelor oameni inocenţi. Se spune, totuşi, din surse bine informate şi care au vrut să-şi păstreze anonimatul, că eminentul procuror a expus cu sala evacuată că numitul J.R. ar fi pus servitoarea să dea în fiecare săptămână cu ceară pe parchet, deşi ştia că soţia R.R. avea o infirmitate ce-i afectase echilibrul[2]. Astfel, spera ca R.R. să cadă şi să se lovească de mobilele dinadins aşa făcute ca să aibă protuberanţe cât mai contondente şi… şi să moară. Şi cine ar fi putut dovedi că n-a fost vorba de un accident? În consecinţă, şi servitoarea a fost audiată şi, după ce i s-a specificat că poate fi acuzată de complicitate la tentativă de omor, a mărturisit totul. Pe de altă parte, eminentul procuror ar mai fi arătat că, în două rânduri, numitul J.R. ar fi pus otrava de şoareci între alimentele din cămară, faptă de asemenea recunoscută de servitoarea complice. Şi, în al treilea rând, R.R. a făcut un accident de maşină, având-o pe R.R. alături, pe atât de cunoscutul „loc al mortului”[3]. Cu acel prilej, J.R. a scăpat fără nici o zgârietură, însă R.R. a avut nevoie de îngrijiri medicale. Cine ar mai putea pretinde că toate aceste fapte sunt întâmplătoare? Şi, se pare, au mai fost şi alte tentative de omor, dar eminentul procuror Doctor Rognavaldur Sicl s-a oprit la acestea trei, motivând că sunt suficiente pentru a arăta intenţiile lui J.R. şi pentru a nu lăsa atâta vreme spectatorii pe coridor.)

A venit rândul maestrului Doctor Pupi Schnietzel, care, într-un mod la fel de convingător, a arătat că numitul J.R., (încă) soţul lui R.R., în afară de faptul că îşi înşela soţia în formă continuată – aici sala a fost din nou evacuată pentru că avocatul a numit în ordine alfabetică 43 (patruzeci şi trei) de doamne şi domnişoare cu care J. R. şi-ar fi înşelat soţia, (încă) soţia. Măsura evacuării sălii a fost luată bineînţeles pentru a nu se crea drame în legătură cu acele 43 (patruzeci şi trei) doamne şi domnişoare numite în ordine alfabetică de către maestrul Doctor Pupi Schnietzel.

Seara, la Clubul BRICOBRIC, eminentul procuror Doctor Rognavaldur Sicl şi-a arătat din nou admiraţia faţă de Ludovic L. pentru că n-a cerut confruntarea cu cele 43 (patruzeci şi trei) femei, „ceea ce ar fi putut duce la numeroase divorţuri şi sinucideri”.

În continuare, maestrul Doctor Pupi Schnietzel a scos un album „cu fotografiile făcute de detectivul particular Doctor Ivan Holmes” (numele de serviciu), a pus proba pe catedra onorabilului judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, rugând ca, din motive de confidenţialitate, să nu fie arătată publicului decât o singură fotografie. Era poza absolut incriminantă în care pârâtul şede pe o bancă din Parcul Mare alături de o doamnă ce-i zâmbeşte galeş. (Întâmplător, doamna cu pricina nu era cunoscută de nimeni în oraş, astfel că onoarea ei n-a fost atinsă.) În rest, avocatul a repetat tot ce a spus şi eminentul procuror, dar de data aceasta nu din punctul de vedere penal, ci civil: la divorţ, doamna R.R. urma să primească o avere frumuşică, din care putea să-şi refacă viaţa cu prisosinţă, chiar şi după ce le va achita rudelor binevoitoare procentele investite de ele în această afacere.

A urmat apogeul mult aşteptat al spectacolului: onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan i-a dat cuvântul maestrului Ludovic L. Şi, inutil s-o spunem, din nou sala n-a fost dezamăgită!

Şi de data aceasta, Ludovic L. (sau cum l-o fiind chemând) a fost scurt: după citatele amintite despre fotografie ca „oglindă a diavolului”, maestrul a dovedit că nu este un anacronism că Seneca, Sfântul Augustin şi Borak cel Bătrân (autorul său preferat) au putut da un asemenea epitet sublim fotografiei, întrucât, pe de o parte, „încă de pe vremea lui Aristotel, s-a ştiut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient să se facă o gaură într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei. Se obţine astfel o aşa-numită cameră obscură” (vezi Wikipedia) şi, pe de altă parte, oamenii mari îşi depăşesc întotdeauna timpul. Şi „poate cineva să infirme că Seneca, Sfântul Augustin şi Borak cel Bătrân n-au fost oameni mari?” Nu! Nimeni n-a putut să infirme o asemenea afirmaţie.

Şi, „dacă 43 (patruzeci şi trei) doamne şi domnişoare onorabile au văzut în mandantul meu o persoană căruia merită să-şi încredinţeze nu numai sufletul, ci şi trupul, putem noi pretinde că toate cele patruzeci şi trei doamne şi domnişoare au fost oarbe? Nu putem! Ele au văzut în domnul Raikovic un suflet nobil şi fiind atât de numeroase şi de bună condiţie toate, nu putem să le punem la îndoială alegerea! După toate astea putem să-l credem pe J.R. un nemernic? Nu putem!”

Şi, „să presupunem că J. R. ar fi intenţionat într-adevăr s-o omoare pe R.R.: n-ar fi putut s-o facă liber şi fără constrângeri medievale, aducând fericire şi altor şi altor femei? Dar aceasta este doar o supoziţie! Eu cred că, luând pilda lui Seneca, a Sfântului Augustin şi a lui Borak cel Bătrân, care am convenit că au fost oameni mari şi, desigur, subtila domnişoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova fără îndoială că a notat cuvânt cu cuvânt, să luăm pilda lor şi să ne avântăm şi noi, cu puterile noastre, spre viitor!”

Discursul maestrului a fost răsplătit cu ropote îndelungi de aplauze.

4. Sentinţa: După o matură chibzuinţă şi după studierea în amănunt a jurisprudenţei, onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan a binevoit să dea următoarele sentinţe în aspectul civil şi în cel penal: (Vezi şi concluziile Rezumatului 6 din cursul 6 „Justiţia suverană nu poate lua decizii decât după clarificarea tuturor aspectelor cauzei”.)
5. declară admisă cerea de divorţ dintre numiţii Josua Raikovic şi Rachel Raikovic;
6. dispune partajarea averii mobile şi imobile în conformitate cu contractul prenupţial convenit între cele două părţi;
7. confirmă intenţia de asasinat în formă continuată a numitului Josua Raikovic asupra Rachelei Raikovic şi îl condamnă pe numitul Josua Raikovic la 43 (patruzeci şi trei) ani şi 4 (patru) luni de închisoare cu suspendare, întrucât probele au fost toate indirecte. (Vezi şi rezumatul 7 din cursul VII: „Formularea soluţiei”)
8. O condamnă pe servitoarea fostei familii Raikovic la 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare cu executare pentru complicitate la intenţia de asasinat în formă continuată.
9. Urmări (1):

Deci,

şi după această genială demonstraţie a maestrului Ludovic L. (desigur, sub alt nume), toată lumea a fost, ca de obicei, mulţumită:

– Maestrul Ludovic L. a reuşit să piardă şi acest proces, în care singura probă a fost o fotografie luată în Parcul Mare. (Unde femeia ce-l priveşte galeş pe J.R. nu poate fi identificată.);

–  Onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Doctor Dr. H. C. Julius Zimberlan a elaborat din nou o soluţie dreaptă;

– Eminentul procuror Doctor Rognavaldur Sicl a mai obţinut o condamnare cu probe indirecte (Cinste lui!);

– Condamnatul cu suspendare s-a putut orienta de acum fără să se mai ascundă spre cel de al 44 (patruzeci şi patrulea) amor al său;

– Nu se ştia câte femei vor fi pe viitor şi ele mulţumite – ba chiar fericite – cu acest deznodământ, însă acest lucru va deveni în curând cunoscut! Deocamdată, ne vom reţine să spunem câte.

– Rudele, şi în primul rând buna mătuşă Csili, şi-au primit banii până la ultimul bănuţ din părţile investite în această afacere, astfel încât tânărul verişor Bruno a putut să-şi cumpere o maşină nouă, iar atât de inteligenta, dacă nu şi frumoasa nepoată Suzi a izbutit, datorită dotei apărute atât de oportun, să se căsătorească, o căsnicie ce a durat nu mai puţin de trei ani;

– Dar cel mai bine s-a ales servitoarea fostei familii Raikovic, care şi-a găsit în închisoare ursitul, un gardian pistruiat şi chipeş. Cu care a avut trei copii, primul încă în timpul detenţiei. Fosta servitoare condamnată pentru complicitate la crimă în formă continuată şi cu premeditate a trăit aievea visul vieţii, fiindu-i pe veci recunoscătoare domnului avocat Ludovic L., Dumnezeu să-i dea sănătate!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.