La 90 de ani de la Marea Unire Stema României, un surogat de tip neocomunist

„Pentru toate popoarele, stema Ţării – semnul heraldic suprem – are o importanţă deosebită. Imaginile care o compun evocă istoria Ţării; prin intermediul ei, tradiţia rămâne veşnic vie, iar semnificaţia ei trezeşte sentimentul naţional.” În cazul României e altfel.„Pentru toate popoarele, stema Ţării – semnul heraldic suprem – are o importanţă deosebită. Imaginile care o compun evocă istoria Ţării; prin intermediul ei, tradiţia rămâne veşnic vie, iar semnificaţia ei trezeşte sentimentul naţional.” Astfel sună introducerea la capitolul heraldică de pe site-ul Cotrocenilor, încă de pe timpul preşedintelui Iliescu! Dar cum arată cu adevărat stema României democratice, adoptată în 1991?

Ca un surogat în care se omit unele adevăruri istorice ale neamului românesc. Deşi au acceptat preluarea aproape integrală a Stemei mici din 1921, deputaţii fesenişti, limitaţi de bagajul lor ideologic, nu puteau imagina o republică purtând pe frunte coroana regală, deşi Republica România este înconjurată de republici pe ale căror steme strălucesc orgolioase coroane regale. Sunt stemele istorice, aşa cum arătau înainte de instaurarea regimurilor comuniste, care amintesc de un trecut adesea legendar, de vremuri de graţie, de suverani luminaţi. Şi care pun un accent european pe imaginea actuală a respectivelor state.

Stema Daciei unite (desen de Paul Ritter Vitezovic, 1701, Croaţia). Publicat de Alexandru Daneş

Stema Daciei unite (desen medieval, după descrierea lui Nicolae Costin). Publicată de Alexandru Daneş

Şi România a avut, după cum se știe, monarhi providenţiali, începând cu Carol I – marele ziditor de Ţară şi făuritorul independenţei naţionale. Din anul 1881, când principatul de la gurile Dunării, peste care domnea principele german, a fost recunoscut ca unul dintre tinerele regate ale continentului, coroana regală şi-a întărit poziţia în stema statului. Era coroana de oţel a bărbăţiei naţionale, confecţionată la ordinul lui Carol I dintr-un tun capturat de la turci la Plevna, în 1877. Aceasta încorona în primul rând Statul suveran, fiind, încă de la Petru Cercel, Mihai Viteazul şi domnitorii fanarioţi, simbolul suveranităţii. Specialiştii în heraldică apreciază că stema României din 1881 era cotată drept una dintre cele mai frumoase din lume.

 

Stema Regatului Român, adoptată în 1881, odată cu suirea pe tron a Regelui Carol I

Sub aceeaşi coroană sfântă a neamului şi sub mantia de purpură a monarhiei luminate a lui Ferdinand Întregitorul şi a inegalabilei regine Maria, ţara avea să-şi adune la piept, în anul de graţie 1918, toate provinciile risipite de vitregiile istoriei. Mândra coroană, căreia i s-au adăugat, în 1921, modificările dictate de noua realitate politică a României Mari, a rămas la locul ei până în 1947, stând mărturie unei perioade faste din istoria ţării.

Chiar şi în vremurile tulburi, ale domniei lui Carol al II-lea, „regele playboy” sub care s-a pierdut o mare parte din teritoriul naţional, coroana a reprezentat speranţa şi stabilitatea a ceea ce a mai rămas din România. A urmat la domnie Mihai I, al cărui dramatic destin este cunoscut. În 1945, deşi Marile Puteri nu i-au recunoscut statutul de „co-beligerant”, Statul Român nu s-a risipit, aşa cum ar fi dorit duşmanii săi de la Răsărit. Şi nici n-a abandonat democraţia. Regele Mihai era la cârmă, iar pe stema ţării trona încă superba coroană. Dar pentru cât timp?

Comuniştii nu mai aveau răbdare. Au proclamat „republica” la 30 decembrie 1947 şi au schimbat stema, punând în locul acvilei, al zimbrului şi al celorlalte simboluri sfinte ale neamului românesc kitsch-ul bolşevic al sondelor şi al spicelor de grâu. În locul coroanei care simboliza unitatea statului au aşezat eternul soare internaţionalist. Dar n-a fost să fie chiar atât de etern… Căderea comunismului a adus normalitatea chiar şi sub aspect heraldic, dar din păcate numai pe trei sferturi în cazul României.

Dorind s-o rupă definitiv cu trecutul, parlamentele ungar, polonez, ceh, bulgar, rus, georgian, sârb etc., departe de a fi pro-monarhiste, au găsit firesc să repună la locul lor stemele tradiţionale, încoronate. Un act reparatoriu în faţa propriei istorii naţionale. Ne-am fi aşteptat ca şi Parlamentul român să procedeze la fel. Deşi până la un punct a procedat, s-a împiedicat în coroana regală. Stema ţării de dinainte de 1947 trebuia repusă în drepturi în integralitatea ei, fără a se înţelege prin aceasta că puterea dlui Iliescu et comp. ar fi trebuit transferată Regelui Mihai.

Lăsăm la o parte disputa dintre pro-monarhişti şi anti-monarhişti. Nu ştim dacă Monarhia ar fi salvat România. Ştim doar că Ion Iliescu şi feseniştii s-au opus cu vehemenţă reintroducerii coroanei regale în stema statului. De aceea se cuvine să avem, măcar în anul al 90-lea de la Marea Unire a tuturor românilor, puţină mândrie naţională şi să punem din nou pe creştetul acvilei coroana României Mari. Să scoatem de la naftalină întregul blazon al Statului Român modern şi european.

„Reîncoronaţi acvila!”
Interviu cu acad. Dan Berindei

– Domnule profesor, care a fost filosofia heraldiştilor români când au propus Parlamentului, în 1991, stema ţării?

– În primul rând, revenirea la însemnele tradiţionale. Stema a fost o stemă de restituire, exceptând însemnele care definiseră în trecut forma monarhică de stat. A fost eliminat ecusonul central cu armele familiei Hohenzollern, restul însemnelor din 1921, reprezentând provinciile istorice, fiind păstrate. Stema tradiţională a fost reaşezată pe pieptul vulturului, care purta în gheare însemnele puterii suverane, respectiv spada şi sceptrul de stat şi crucea în cioc.

– Din ce cauză şi-a pierdut acvila coroana regală?

– Dacă ne aducem aminte de vremurile acelea, vom înţelege de ce acvilei nu i s-a mai pus coroana pe cap, deşi atât subsemnatul, cât şi regretata Maria Dogaru, precum şi reprezentanţii Comisiei de heraldică şi genealogie a Academiei Române au cerut acest lucru, atât în dezbaterile de lucru ale comisiei Parlamentului, cât şi în plenul şedinţei acestuia. Prin vot, propunerea a fost respinsă de majoritate.

– Dar coroana regală simbolizează suveranitatea şi independenţa unui stat! Cine a spus asta la Bucureşti, cu aproape 150 de ani în urmă?

– Dimitrie Ghica, preşedintele Senatului, când a înmânat, în 1881, coroana de oţel domnitorului Carol. El i-a spus: “Astăzi România se coronează pe sine punând coroana regală pe fruntea Majestăţilor Voastre”. Într-o Europă în acea vreme monarhică – cu excepţia Republicii Franceze şi a Elveţiei confederale -, ridicarea de la rangul de principat la cel de regat însemna o certă promovare a statului respectiv, şi acesta a fost cazul României. N-a fost vorba doar de înălţarea regelui Carol I, de altfel deplin meritată, ci de ridicarea în rangul statelor europene a României, de încoronarea ei. După cum atâtea state – am putea aminti Rusia şi Ungaria, Polonia şi Cehia, Bulgaria şi Serbia, chiar şi Georgia, toate având ca formă de stat republica – şi-au păstrat coroanele definitorii ale rangului lor, aşa s-ar cuveni să facă şi România. În schimb, nu pare potrivită soluţia adoptată de Serbia, deşi ornamentală, privind încadrarea stemei într-un pavilion de hermină, având în vedere forma ei de stat – ca şi a noastră – republicană.

– Care ar fi sfatul pe care, cu autoritatea dvs. ştiinţifică, l-aţi da noilor demnitari ai statului român?

– Reîncoronaţi acvila! Polonia, Cehia, Serbia, pentru a nu da decât câteva exemple, nu sunt regate, dar stemele lor sunt încoronate. Mai ales că astăzi nu mai este atmosfera din anii ’90, iar modificarea Constituţiei este pe agenda Preşedinţiei şi a unor partide importante.

Stema lui Cuza din 1861

Cea mai veche reprezentare heraldică românească păstrată până azi o regăsim pe sigiliul pus de Mircea cel Bătrân pe tratatul cu Polonia, la 1390. Simbolurile prezente atunci se regăsesc şi în stema de azi a României: acvila, crucea, soarele şi luna. Alte însemne heraldice ale vechimii româneşti, deşi este sigur că au existat, nu s-au păstrat, fiind sigilii domneşti uşor de deteriorat. Specialiştii vorbesc de stema lui Basarab I, „Rex Valachorum”, care este superioară primelor steme ungureşti arpadiene, dar care s-a pierdut sau a fost distrusă de-a lungul secolelor. Ea avea multe elemente în comun cu stemele Asăneştilor de la sudul Dunării.

Prima Stemă a Principatelor Române, în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, 1861

După Mica Unire a Moldovei cu Ţara Românească (1859), când domnitor a fost ales Alexandru Ioan Cuza, steagul Principatelor Române, încă nerecunoscute în Europa, avea să fie tricolorul orizontal, roşu, galben şi albastru, în proporţie de circa o treime pentru fiecare culoare. Data la care tricolorul este adoptat ca steag naţional este 22 iunie 1861. Peste el au fost amplasate emblemele celor două Ţări Române (bourul cu stea între coarne şi acvila cruciată, cu tricolorul în gheara dreaptă şi sceptrul domnesc în stânga, prezente încă de la 1700 în stema lui Mavrocordat), iar în centrul noii construcţii heraldice avea să fie aşezată coroana domnească a statului.

 

Stema Principatelor Române, în 1867

Stema Principatelor Române, în 1872

Este momentul ca noul nume al ţării să fie anunţat lumii. Se născuse România. Din 1863, culorile drapelului sunt aşezate vertical. Stema este modificată: o acvilă poartă pe piept coroana şi ţine o sabie şi un sceptru în gheare, însoţite de cuvintele „Honor et Patria” înscrise pe o eşarfă.

 

Stema Regatului Român (1881-1921)

După variante intermediare, stema Principatelor Române (1859-1881) se va definitiva odată cu încoronarea domnitorului Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al Regatului Român, la 10 mai 1881.

Stema Regatului România, în 1881 (variantă)

Potrivit regulilor heraldicii, stema este împărţită în „cartiere” (careuri). Astfel, conform descrierii Comisiei Heraldice a Arhivelor Statului din Bucureşti, scutul, simbol al vitejiei, are, în primul cartier, pe fond azuriu, acvila încoronată şi cruciată, purtând în gheare spada şi sceptrul, totul de aur, flancată de un soare, tot de aur; în cartierul al doilea, pe roşu, un cap de zimbru cu stea între coarne, flancat de o semilună, totul din aur; un element heraldic nou, simbolul Olteniei, a fost introdus în cartierul al treilea: pe fond roşu, un leu încoronat ieşea dintr-o coroană antică, flancat de o stea cu 6 raze, totul din aur; în cartierul al patrulea, pe azur, doi delfini din aur. Pe centru, scutul casei domnitoare. Scutul, timbrat cu coroana regală, era susţinut de doi lei. După proclamarea regatului, în 1881, se aduc unele modificări acestei steme. Printre altele, este înlocuită coroana din aur ce timbra mantoul de purpură şi hermina cu coroana regală din oţel, cu care a fost încoronat Carol I.

Stema Regatului României Întregite (1921-1947)

Potrivit Comisiei Heraldice a Arhivelor Statului din Bucureşti, Stema României, datând din 1921, atestă, în limbaj propriu ştiinţei blazonului, drumul poporului român spre împlinirea dezideratului său naţional. Compoziţia înfăţişează o acvilă cruciată purtând însemnele puterii şi având pe piept un ecuson încărcat cu simboluri heraldice de veche tradiţie: „Acvila cruciată şi încoronată, soarele şi luna (reprezentând Ţara Românească); capul de bour cu stea între coarne, flancat de roză şi semilună (reprezentând Moldova); un leu trecând pe un pod peste valuri naturale (reprezentând Banatul); acvila însoţită de soare, semilună şi şapte cetăţi (reprezentând Transilvania); doi delfini faţă-n faţă (desemnând regiunea maritimă a Ţării)”.

Stema Mică a Regatului Român, 1921

Toate aceste elemente sunt protejate de coroana regală şi de un pavilion de purpură cu ciucuri şi franjuri şi căptuşit cu hermină. Eliminând eventual scutul scartelat (împărţit) alb-negru din centru, reprezentând familia Hohenzollern (dar de ce ar trebui eliminat, familia regală nu face parte din istoria naţională?), stema din 1921 ar fi trebuit repusă fără probleme pe fruntea statului român.

Acvila cheală de la Bucureşti, 1991

Acceptând totuşi majoritatea dintre motivele stemei din 1921, parlamentarii FSN au impus heraldiştilor români ceea ce numim astăzi stema României democratice. Această stemă se compune din două scuturi suprapuse: scutul mare şi scutul mic. Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta, cu ciocul şi ghearele roşii, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce ortodoxă din aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan. Scutul mic, împărţit în cinci cartiere, cuprinde stemele tradiţionale ale Ţării Româneşti, Moldovei, Banatului şi Olteniei, Transilvaniei, cu Maramureşul şi Crişana, şi ţinuturilor Mării Negre. Lipsesc în principal coroana şi mantia de purpură, ca şi însemnele familiei regale – adică exact simbolurile întemeierii statului naţional român modern.

Stema Serbiei, adoptată în 2004

Stema Serbiei a fost votată de parlamentul de la Belgrad la 17 august 2004. Este una şi aceeaşi cu fosta stemă a Dinastiei Obrenoviç, adoptată pentru prima oară în 1882. Conţine un vultur bicefal, pe fond roşu, cu corpul şi aripile argintii, iar ciocul, limba şi ghearele aurii, între două flori de crin de aur, preluat de la dinastia Paleologos din Bizanţ. Nu lipseşte de pe fundal capa de hermină folosită odinioară de toţi regii Europei. Designul de pe scut a fost folosit de statul sârb încă din Evul Mediu, de către Casa Mrenjavcevic. În cele patru careuri formate de braţele crucii ortodoxe este înscrisă litera chirilică C (s), de la sloganul „Samo Sloga Srbina Spasava” (Numai unitatea îi salvează pe sârbi).

Stema Federaţiei Ruse, adoptată în 1993

Hotărât să distrugă comunismul rus, preşedintele Boris Elţîn a apelat la diverse mijloace, inclusiv la întărirea bisericii şi la reînvierea unor tradiţii ţariste. Printre acestea, adoptarea vechiului blazon al statului din timpul Romanovilor. Ca să evite dezbaterile sterile din parlament, unde s-ar fi confruntat, precum Iuşcenko la Kiev, cu opoziţia de stânga, Elţîn a emis un decret la 30 noiembrie 1993, Decretul nr. 2050. În principal, „armele” stemei cuprind un câmp roșu, un vultur bicefal auriu cu sceptru, un glob cruciat şi trei coroane ţariste. În centru, un călăreţ seamănă cu Sfântul Gheorghe, dar a fost numit simplu „călăreţ” pentru a proteja sensibilitatea milioanelor de necreştini din federaţie. Principala diferenţă dintre stema ţaristă şi actuala stemă constă în culoare: câmpul actual este roşu, iar vulturul auriu, în timp ce, pe stema veche, vulturul era negru şi câmpul galben. De notat că vulturul bicefal, la fel ca în cazul Serbiei, este împrumutat de la Bizanţ, de pe timpul lui Petru cel Mare. În anul 2000, decretul lui Boris Elţîn a fost introdus în Constituţia federală.

Stema Republicii Cehe, adoptată în 1993

Stema Republicii Cehe, adoptată de parlament în anul 1993, înfăţişează trei regiuni distincte din punctul de vedere al tradiţiilor şi istoriei, dar unite prin coroanele regilor acestor regiuni. Stema Boemiei ne arată un leu cu coada dublă, argintiu, pe fond roşu, încoronat. Desenul este repetat în cartierul din dreapta jos. În Stema Moraviei, vulturul încoronat, în careuri argintii şi roşii, este înfăţişat pe un fundal albastru. În stema Sileziei se poate vedea vulturul negru încoronat, cu un fir de trifoi pe piept, totul pe un fond auriu.

Stema Bulgariei, adoptată în 1998

Stema Bulgariei, adoptată în 1998, constă într-un leu încoronat, auriu, în mişcare, peste un câmp roşu închis. Deasupra câmpului roşu se află coroana istorică bulgară. Câmpul este susţinut de doi lei încoronaţi, aurii, de asemenea în mişcare, călcând pe crengi de stejar, iar pe o eşarfă cu tricolorul bulgăresc sunt înscrise cuvintele: „Unitatea dă putere”. Este stema uşor redesenată a monarhiei Bulgare interbelice (1927-1946), bazată însă pe stema ţarului Ferdinand I (1887-1918). De precizat că leul în mişcare şi încoronat este prezent în stemele Bulgariei încă din timpul ţarului Simeon (1292-1298).

Stema Georgiei, adoptată în 2004

Stema Georgiei, adoptată în 2004, este mărturia a trei secole de istorie. Pe partea stângă este prezentat Sfântul Gheorghe călare şi înarmat, argintiu, cu o cruce albă pe piept, străpungând dragonul cu lancea. Susţinători ai câmpului central sunt doi lei aurii în mişcare. Câmpul, de culoare roşie, este ornat cu coroana dinastiei Georgiei, în parte reprezentată de Casa Regală Bagrationi din Evul Mediu. Pe eşarfa de culoarea steagului naţional stau înscrise, în alfabetul georgian, cuvintele „Dzala Ertobashia” (Tăria este în unitate).

Stema Ungariei, adoptată în 1990

Stema mare a Ungariei, o expresie nostalgică a Ungariei Mari, a fost adoptată în 1990. Ea exprimă nostalgia vremurilor „de aur” ale Sfintei Coroane Ungare, dar vorbeşte indirect şi de umilinţa şi suferinţele îndurate de românii majoritari în Transilvania, ignoraţi cu desăvârşire în blazonul statului (în care sunt reprezentaţi numai maghiarii, secuii şi saşii). Această stemă a fost folosită pentru prima dată de regele Leopold al II-lea, între anii 1790-1792. Dubla cruce este simbolul creştinătorului maghiarilor, Sfântul Ştefan I, a cărui coroană este aşezată în partea superioară.

Stema Poloniei, reintrodusă în 1990

Stema Poloniei constă într-un vultur alb, pe un câmp roşu. Vulturul are coroana regală de aur pe cap şi are ghearele şi ciocul de aur. Deşi în heraldică albul este denumit argintiu, după cum galbenul este numit aur, vulturul polonez este singurul din lume cu adevărat alb. Originea utilizării acestui blazon se află în stemele caselor regale poloneze, Boleslaw şi Přemysl al II-lea, din Evul Mediu, dar forma actuală a fost adoptată în 1927 şi reintrodusă, cu minore cosmetizări, în 1990. De observat că regimul comunist polonez a păstrat aproape toate elementele tradiţionale ale stemei, eliminând doar coroana regală.

Stema istorică a Ucrainei, neadoptată în mod oficial din cauza opoziției comuniștilor față de coroana regală

La Kiev, preşedintele Iuşcenko n-a reuşit să-şi impună voinţa în faţa Radei Supreme, dominată de opiniile „laice”, antimonarhiste, cu privire la adoptarea stemei tradiţionale a ţării. Aşa cum a fost propusă, stema conţine un leu încoronat pe stânga şi un cazac îmbrăcat tradiţional, ţinând o muschetă, pe dreapta. Coroana aparţine regelui Vladimir cel Mare, fiind simbolul suveranităţii naţionale ucrainene.

* * *

După cum observăm, majoritatea republicilor foste comuniste au astăzi în stema statului coroana regală, deşi nu există nici o şansă pentru revenirea monarhiilor respective. Un motiv în plus, sperăm, ca preşedintele României, noul guvern şi Parlamentul, dacă tot doresc să schimbe Constituţia, să abordeze cu înţelepciune acest „detaliu” heraldic care ne-ar pune în rândul lumii şi la acest capitol al simbolisticii naţionale.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Ion Longin Popescu 65 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.