Manipulare cu „probe“ și „mijloace de probă“

Una dintre marile manipulări ale opiniei publice în legătură cu modificările legilor penale a fost rostogolirea falsei idei că nu vor mai putea fi folosite imaginile video în probatoriul unor dosare.

Culmea este că nici măcar unii dintre specialiştii din instituţiile abilitate să facă anchete par să nu fi înţeles exact noul text de lege, din moment ce însuşi şeful Serviciului Omoruri din Poliţia Bucureşti, Radu Gavriş, declara recent: „Excluderea camerelor de supraveghere din mijloacele de probă ar duce înapoi sistemul judiciar cu 20 de ani. În anii ‘90, la începutul anilor 2000, orice faptă din spațiul public risca să rămână cu autor necunoscut. Pe scurt, un autor de omor, pedofil, orice infracțiune gravă cu care ne ocupăm și pentru care pot să vorbesc poate să rămână în continuare în libertate și să comită aceste fapte. În ultimii șase ani nu mai avem niciun omor cu autor necunoscut, toate omorurile au fost soluționate. În foarte multe din aceste cazuri ne-am bazat pe aceste camere. Sunt cazuri în care autorul a fost prins, reținut, arestat și condamnat și în care probatoriul s-a făcut în special pe baza imaginilor surprinse de camerele de supraveghere“.

De unde vine manipularea

Nimic mai fals! Practic, Radu Gavriş urmează indicaţiile Ioanei Ene Dogioiu, care, pe ziare.com, titra aberant: „Cum o salvează PSD pe criminala de la metrou“, într-un articol care sfidează orice logică. Culmea este că acum, după apariţia ultimului scandal cu presupusul pedofil din lift, ministrul de Interne cere tocmai demisia lui Radu Gavriş după ce a ieşit la iveală faptul că, din neglijenţa acestuia, una dintre faptele poliţistului arestat acum s-a prescris, deşi la dosar existau toate probele, inclusiv cele video, care-l indicau ca posibil făptaş! Aceeaşi Ioana Ene Dogioiu, cunoscută ca portavocea Codruţei Kovesi, a revenit apoi cu un articol şi mai populist, care avea titlul „Să nu te revolţi acum, române! Dar nici cînd vei plînge apoi pentru copilul tău“. În faţa unor astfel de manipulări grosolane, de un populism demn de perioada stalinistă, orice tentativă de discuţie aplicată pare sortită eşecului, căci lupta cu o asemenea demagogie este imposibilă.

Cu toate acestea, pentru cei care vor totuşi să înţeleagă necesitatea acestor modificări ale Codurilor penal şi de procedură penală, vom analiza mai jos acele articole referitoare la proba video şi condiţiile în care aceasta devine mijloc de probă într-un dosar.

Prima modificare și ce înseamnă ea

Textul actual din Codul de procedură penală care se referă la „Proba şi mijloacele de probă“ este cuprins în art. 97.

Prin noile reglementări la acest articol, pe care vă invit să le citiţi cu atenţie, fiind foarte uşor de înţeles de către oricine, nu numai de jurişti, Parlamentul a modificat doar alineatele e) şi f).

Observăm că alineatul e) a rămas aproape neschimbat, doar numele mijlocului de probă „Raport de expertiză sau constatare“ devine acum „Raport de expertiză“. Dacă pentru Ioana Ene Dogioiu este greu de înţeles necesitatea acestei modificări, pentru cei care vor să înţeleagă această necesitate, precizăm că, de fapt, se pune în acord prevederea acestui articol cu art. 178 din Codul de procedură penală, al cărui titlu este chiar acesta: „Raport de expertiză“! A spune „Raport de expertiză sau constatare“ înseamnă că ar exista două astfel de rapoarte, ceea ce nu este conform Cpp. Cu alte cuvinte, această modificare nu schimbă cu nimic activitatea de cercetare, ci doar pune în acord două articole din acelaşi Cod de procedură penală!

Toate probele obținute legal rămân valabile

A doua modificare este abrogarea alineatului f), care includea între mijloacele de probă „orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege“. Se vede cu ochiul liber că acea prevedere cuprindea un arbitrariu evident, lăsînd loc unor posibile abuzuri din partea anchetatorilor! A spune „orice mijloc de probă“ este echivalent cu anularea tuturor celorlalte precizări, căci toate probele dintr-un dosar trebuie să fie obţinute legal, nu numai acest „orice mijloc de probă“, lucru precizat chiar în cuprinsul art. 97, punctul 3): „Procedeul probatoriu este modalitatea legală de obţinere a mijlocului de probă“! Aşadar, dacă se menţinea vechea prevedere, nu mai era nevoie de înşiruirea mijloacelor de probă, din moment ce acest alineat le cuprindea şi pe cele enumerate la literele a-e! Cu alte cuvinte, nici acest alineat nu exclude vreun mijloc de probă obţinut legal, ci doar elimină arbitrariul alineatului f) şi conţinutul său generalist care permite abuzul!

Se observă deci că aceste mult discutate şi contestate modificări ale art. 97 din Codul de procedură penală nu schimbă nimic în activitatea de cercetare penală. Trebuie observat, de asemenea, că nici în actualele prevederi ale art. 97 nu se spunea explicit despre imaginile video de pe camerele de supraveghere, ele fiind incluse în ceea ce alineatul e) numeşte „mijloace de probă“!

Cum și cu ce sunt alimentate protestele de stradă

Cu alte cuvinte, toată tevatura aceasta cu scăparea infractorilor pentru că nu s-ar mai putea folosi împotriva lor imaginile video este complet falsă şi manipulatoare, scopul celor care lansează astfel de „petarde“ fiind doar acela de a alimenta protestele din stradă, mizîndu-se pe necunoaşterea de către o mare parte a populaţiei a prevederilor din complicatele legi ale justiţiei.

Dar aceste manipulări nu-i scutesc pe guvernanţi de acuzaţia că nu ştiu să comunice nici atunci cînd au dreptate. La fel au făcut şi cu Ordonanţa 13, cu modificările la Codul fiscal ori cu pensiile sau salariile. N-au înţeles nici acum, nici altădată că în lipsa unei comunicări clare, bunele intenţii pot fi transformate de adversarii lor în monştri imaginari care, la momentul potrivit, pot deveni pietre de moară ce-i pot trage la fund. Dar aceasta este treaba lor şi trebuiau să ştie aceste amănunte încă înainte de ziua cînd au cîştigat alegerile.

Nu scapă nici un infractor

Paleta mijloacelor de manipulare folosite de prietenii Codruţei Kovesi este, în mod evident, mult mai largă. De pildă, Ioana Ene Dogioiu scrie: „Condamnarea nu poate fi decisă pentru alte fapte decît cele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi procesul penal nu poate fi extins pentru alte fapte sau circumstanţe decît cele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată“. Personal, nu cred că Ioana Ene Dogioiu nu-şi dă seama de enormitatea debitată în articol, căci este la mintea cocoşului că orice om este judecat în urma unui rechizitoriu întocmit de procuror pe baza probelor din dosar, probe ce trebuie reţinute atît împotriva inculpatului, cît şi în favoarea lui. Or, dacă se constată în timpul unui proces că s-au comis şi alte infracţiuni, judecătorul este obligat să sesizeze organul de anchetă, astfel încît acesta să deschidă un alt dosar! Deci nimeni nu scapă dacă a comis o infracţiune, aşa cum lasă să se înţeleagă Ioana Ene Dogioiu. Acest lucru se întîmplă chiar şi în cazul unui proces civil. Exemplul cel mai clar este procesul cu casele preşedintelui Klaus Iohannis, în care instanţa civilă a constatat falsul şi uzul de fals al familiei Iohannis şi a trimis cauza spre anchetare către Parchet! Dar despre astfel de cazuri Ioana Ene Dogioiu nu are voie de la Codruţa Kovesi să scrie.