Marea călătorire politică – SF Politic

Era un zvon despre marea călătorire politică! Dar nu ne hotărâsem încă să ne alegem un căpitan! Farmacistul Iamandi a tras o raită rapid prin capitală să se aprovizioneze cu prafuri și licori, cu bandaje și sprayuri împotriva țânțarilor și coropișnițelor de mare, cu pilule și drajeuri aduse de peste mări și țări. Avocatul Luigi s-a ținut după el, să-i dea o mână de ajutor. Ei, mai mult s-au încurcat unul pe altul. I-a oprit poliția în colț la Universitate și le-a tras o amendă strașnică pentru că au trecut pe roșu, spre supermarketul Unirea. Amenda a plătit-o domnul Lubomir după ce i-am promis cu toții, solemn, că-l vom lua cu noi în marea călătorie. Bancherul s-a lăudat pe Facebook și pe Twitter că o să plece pe mări și pe oceane într-o aventură de pomină. Gaspar, măturătorul, a zis că, după părerea lui, publicitatea asta nu ne făcea tocmai bine dar vocea lui s-a rătăcit în vacarmul general. Zece dulgheri din Turingia au venit în orășelul nostru, direct de pe Twitter, să ne ajute să ridicăm corabia respectând întocmai toate indicațiile pelerinului Balthazar. Cam în două luni corabia a fost gata și ne-am adunat cu toții s-o dăm la apă. Fanfara municipală a cântat un marș adevărat, așa, ca la Viena, primarul Barzulis a ținut un discurs de zile mari. Pricoliciul de la Arsenal a pregătit un foc de artificii, o frumusețe scânteietoare pe un cer de vară, poetesa Carmen s-a îmbrăcat cu rochia de mireasă iar domnișoara Margareta a făcut prăjiturele cu susan pentru toată lumea. O rachetă a incendiat însă corabia într-o clipă. Grupa de pompieri voluntari din orăşel n-a avut timp nici să-și tragă răsuflarea că din corabia noastră cea mândră s-a ales scrumul cât ai zice pește, uit-așa a ars. Vreme de trei zile pe toate străzile din mândrul nostru București a fost o tăcere mormântală. Nu mai clicăia nimeni, nu mai posta nimeni pisicuțe, amorași, zâmbăreți. Parcă nu ne mai venea să ne mai spunem ceva, ne ocoleam unii pe alții, treceam așa, mai departe, uitându-ne pe sus. Nu știu care a zis să se facă o dezvrăjire a întregului orășel dar acțiunea asta a rămas nefinalizată pentru că nimeni nu vedea rostul ei. Într-o bună zi, pe Dâmbovița a trecut un pachebot care venea de la Budapesta și care se îndrepta către Sulina să iasă în larg, pe mare. După cinci ore de negocieri cu căpitanul Fazecaș, vreo câțiva dintre noi s-au urcat la bord. O vreme ne-au trimis cărți poștale din Brazilia și Australia, niște SMS-uri cam fără sare și piper. Au postat niște filmulețe pe Youtube dar după aia ne-au uitat. Primarul Barzulis a plecat până la Londra, la șantierul naval, să cumpere de acolo un vapor la mâna a doua. Mulți nu l-au încurajat pentru că se temeau că o să ne îndatorăm peste putință la băncile străine și că astfel o să sărăcim de-a binelea. Între timp, poetesa Carmen s-a mutat la Sofia iar farmacistul Iamandi s-a retras undeva, pe o plajă din Spania. Turnul de apă s-a prăbușit într-o noapte iar un meteorit a căzut peste statuia ceferiștilor făcând-o una cu pământul. Vaporul cumpărat de primarul Barzulis a ajuns cu bine, cu tot cu echipaj, s-a ținut o seară dansantă pe puntea lui, s-au pus mai multe pariuri, ne-am dat cu părerea, am tras tot felul de concluzii.