Marele plan al lui Putin prinde contur

Visul lui Vladimir Putin începe să devină realitate. Joi, 29 mai, Rusia, Belarus şi Kazahstan au semnat, la Astana, tratatul care instituie, începând cu 1 ianuarie 2015, Uniunea Economică Eurasiatică.

“Tratatul semnat este unul de o importanţă istorică. De fapt reconfigurăm cea mai mare piaţă comună din CSI, cu o producţie uriaşă, cu potenţial ştiinţific şi tehnologic si cu resurse naturale enorme”, a spus Vladimir Putin, adăugând că Uniunea Economică Eurasiatică va deţine 20% din rezervele de gaze naturale ale lumii si 15% din cele de petrol.

“S-a născut o nouă realitate geopolitică a secolului 21”, a spus preşedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaiev, prima personalitate din cadrul CSI care a adus în discuţie proiectul unei uniuni eurasiatice, în 1994. Pornind de la această idee, în 2010 a început să funcţioneze Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, cea care se va transforma acum în Uniunea Economică Eurasiatică.

“Poziţia geopolitică ne permite să creăm rute logistice nu numai de importanţă regională, ci şi globală, care vor duce la atragerea unui uriaş flux comercial din Asia şi Europa”, a mai spus preşedintele Putin.

Declaraţiile pline de emfază nu pot ascunde însă că scopul lui Putin de a crea o uniune a fostelor republici sovietice care să rivalizeze cu UE nu poate fi indeplinit decât parţial, în lipsa Ucrainei, care ar fi fost a doua mare forţă economică în cadrul proiectului Moscovei. “Am pierdut pe drum un potential membru. Ucraina a început această muncă dificilă alături de noi, dar a fost foarte greu pentru Ucraina. Din nefericire nu este acordul pe care partenerii noştri îl anunţaseră iniţial”, a declarat preşedintele Belarusului, Aleksandr Lukaşenko, care a primit concesii energetice în valoare de 2 miliarde de dolari din partea Moscovei, chiar înainte de a-şi pune semnătura pe tratat.

Indiferent că este interpretată ca o replică la adresa Uniunii Europene sau că este un prim pas către refacerea imperiului sovietic, crearea Uniunii Eurasiatice este un nou semnal al orientării Rusiei către Asia, după cum a demonstrat-o şi recentul acord energetic în valoare de 400 de miliarde de dolari semnat cu China. Vladimir Putin doreşte să arate că, în ciuda sancţiunilor impuse de Vest, economia Rusiei se poate dezvolta şi ţara nu va putea fi izolată.

Rămâne însă de văzut daca această victorie diplomatică evidentă a lui Vladimir Putin va fi la fel de puţin profitabilă în plan economic ca şi amintitul acord sino-rus.

Putin şi-a dorit crearea unei asemenea structuri pentru a readuce Rusia la nivelul de mare putere economică mondială, pentru a extinde influenţa Moscovei în republicile central-asiatice înainte ca aici să se instaleze puterea chineză şi pentru a forma un bastion al conservatorismului, tradiţionalismului şi al valorilor religioase, care să se opună ideologiei vestice, scrie New York Times, care vine apoi cu argumente care ar demonstra fragilitatea construcţiei lui Putin.

Problemele Uniunii Eurasiatice au început încă din faza de proiect. În primul rând, un stat precum Kazahstanul a început să se dezvolte economic indepenednet de Rusia şi, dacă în 1995 47% din schimburile comerciale kazahe se făceau cu Moscova, în 2011, doar 9% se făceau cu Moscova, iar nu mai puţin de 40% cu Europa.

În al doilea rând, se pune problema calităţii bunurilor şi serviciilor care vor circula liber în cadrul viitoarei uniuni. Pentru multe companii din Rusia, Belarus şi Kazahstan, legăturile de afaceri din epoca sovietică nu oferă decât oportunităţi de cooperare internaţională. “Aceasta înseamnă că nimeni nu ne vrea produsele, cu excepţia clienţilor vechi. De aceea cooperarea este un avantaj reciproc pentru moment”, spune Serghei Prihodko, director la Institutul Gaidar pentru Politică Economică, citat de Deutsche Welle. “Belarusul nu ar putea supravieţui nici măcar o săptămână fără o asemenea integrare”, mai spune si Andrej Sudalzev, de la Moscow Business School.

În al treilea rând, toate cele trei state ale Uniunii Eurasiatice sunt conduse de lideri autoritari, care nu acceptă să împartă puterea pe plan intern şi cu atât mai puţin pe plan internaţional. Atât timp cât aceasta este o realitate şi în democratica Uniunea Europeană, analiştii occidentali sunt de părere că în Uniunea Eurasiatică blocajele se vor manifesta plenar.

Elementul cel mai sensibil al acestei construcţii proiectate de Moscova va fi însă criza din Ucraina şi rolul jucat de Rusia. Pe lângă faptul ca uniunea lui Putin a pierdut o piaţă de 50 de milioane de oameni, implicarea Moscovei în criza ucraineană şi anexarea Crimeii nu au facut decât să provoace temeri în rândul autorităţilor din Belarus, Kazahstan, dar şi din Kîrgîzstan şi Armenia, state cărora Putin aproape că le-a ordonat să se urce în barca Uniunii Eurasiatice. “Nu putem intra într-o uniune cu un stat ocupant”, a spus fostul guvernator al Băncii centrale din Kazahstan, Oraz Jandosov.

Nici dezavantajele economice ale participării celor trei state la Uniunea Vamală de până în acest moment nu sunt uitate. “Participarea la Uniunea Vamală ne-a adus mai multe dezavantaje decât avantaje şi a condus la o inegalitate sporită în balanţa comercială a ţării. Avem aceleaşi probleme în promovarea produselor alimentare kazahe pe piaţa din Rusia, nu avem acces pe piaţa energetică rusă, oportunităţile pentru transportul electricităţii sunt mici, codul conercial al Uniunii Vamale încă trebuie simplificat şi liberalizat”, a spus-o preşedintele Kazahstanului, în octombrie 2013.

Acelaşi Nazarbaiev a propus şi o soluţie pentru eliminarea suspiciunii occidentale legată de potenţiala refacere a URSS după paravanul Uniunii Eurasiatice. Bătrânul lider comunsit kazah a lansat ideea invitării Turciei şi Siriei în Uniunea Eurasiatică. “De fiecare dată când merg în Vest sunt întrebat: ‘Vreţi să recreaţi URSS sub masca Uniunii Vamale?’ Pentru a evita asemenea discuţii, haideţi să admitem Turcia. Este o ţară mare şi nu vor mai fi asemenea discutii”, a spus Nazarbaiev, in 2013.

Până la planurile ambiţioase ale preşedintelui kazah, Uniunea Eurasiatică se poate îmbogăţi cu doi membri noi. Preşedintele Putin a cerut Armeniei să semneze cât mai repede tratatul Uniunii Eurasiatice, pentru a deveni stat membru imediat după lansarea acestei structuri. Prins în conflictul îngheţat din Nagorno-Karabah între un Azerbaidjan ce are un buget al Apărării cât întregul PIB al Armeniei şi Rusia, preşedintele armean Serj Sargsyan a promis că ţara sa va intra în Uniunea Eurasiatica până în iunie 2015. Erevanul încearcă însă să facă echilibristică între Rusia si Occident, negociind încă semnarea părţii politice a acordului de asociere la UE, fără acordul de liber schimb.

Preşedintele Kîrgîzstanului, Almazbek Atambayev, a răspuns şi mai prompt apelului lui Putin, declarând că ţara sa, unde armatei americane nu i se mai permite să folosească baza aeriană strategică de la Manas (utilizată încă din 2001) va intra în Uniunea Eurasiatică până la finalul anului 2014.

Cât priveşte relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea Eurasiatică, este relevant faptul că liderii de la Chişinău şi Tbilisi vor semna acordul de asociere şi de liber schimb aprofundat şi cuprinzător cu UE pe 17 iunie. Importantă este şi schimbarea poziţiei liderului comunist Vladimir Voronin, devenit brusc mult mai deschis faţă de apropierea de UE şi foarte rezervat faţă de o Uniune Eurasiatică care „nu există”: „Cum să aderăm la ceea ce nu există? Moldova trebuie să fie acolo unde este interesul ei. Trebuie să fim neutri. Trebuie să fim prieteni cu toţi. Eu nu zic să fim ca viţelul blând care suge de la două vaci. Dar trebuie să avem relaţii şi cu partenerii noştri strategici – Federaţia Rusă, Kazahstan”, a declarat recent Voronin.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.