Mihai Anghel a deschis secerișul în România

Altădată, copiii strigau în gura mare: – A început secerișul!!! A lu’ cutare au ieșit la seceriș!

Prin unele locuri, se începea cu o slujbă ținută de preot și cîntăreți, în fața țăranilor ieșiți cu prapuri și cu o cunună împletită din spice proaspăt culese. Era o preamărire a grîului, un omagiu pentru sufletele strămoșilor, un ritual pentru pămînt și fertilitate.

Și comuniștii făceau un eveniment din prima zi de seceriș. Ieșeau la cîmp și marcau propagandistic momentul. Era începutul verii, al recoltei, prima mare răsplată a muncii. Acum, totul începe în tăcere, parcă pe ascuns. Ba, la Segarcea, în sud-vestul Olteniei, de la cel mai sudic punct al grîului, începutul secerișului seamănă cu un fel de invazie a unei armate extraterestre. Mașini uriașe care bărbieresc cîmpul pe o brazdă de 20 de metri vomează grîul în niște cisterne umflate care-l scot la un drum de acces, de unde, cu camioanele mari, e cărat spre silozurile de la Banu Mărcine și Segarcea. Acum, începutul secerișului seamănă mai degrabă cu o industrie desfășurată în marș pe un cîmp monoton și gălbui.

La Segarcea, cele 120 de utilaje ies în convoi, cu 25 de combine înainte, cu colectoarele de paie, cu cisternele de cărat grâu, cu pluguri și camioanele, desfășurate ca un joc pe ecranul unui computer. Un tractor cu câte 6 roți pe față conduce aglomerarea de utilaje, iar deasupra, pe cel mai înalt punct al său stă un inginer care supraveghează operațiunea. Tot convoiul se mișcă încet, ghidat automat prin satelit. Buncărele de grîu cară cu schimbul, colectoarele de paie mătură ce scuipă combina, un plug vine din urmă și întoarce pământul, iar după arat, un disc cu aripi de 18 metri mărunțește brazdele. Glia e măruțită, oxigenată, trezită din adormirea sa de animal bătrîn care a dus grîul în spinare. În urma acestei treceri rămîne pămîntul învăluit într-un miros de praf și umezeală, îmbietor ca primăvara, de parcă ar cere un alt început.

Ceralcom Dolj seceră cam 1.000 de hectare pe zi. O mie de hectare a 7.000 de kilograme fiecare, cărate în silozuri, cu solul eliberat și arat, pregătit pentru o nouă recoltă, înseamnă de fapt agricultură modernă. Poate chiar industrie agricolă. Pentru asta, Mihai Anghel a importat în urmă cu doi ani și jumătate o uriașă flotă de utilaje de la producătorul American John Deere, punînd astfel bazele unei investiții unice, extrem de scumpă, dar și extrem de profitabilă. Pămîntul a 10 sate din sudul județului Dolj este cultivat de o echipă de numai 50 de oameni. Numai acest grup mic, hiperspecializat, duce rostul a 25.000 de hectare și aprovizionează cu grâu cunoscuții producători de făină Pambac, Băneasa și Boromir. Cerealcom Dolj SA mai exportă grîu și porumb în țările din nordul Africii și se așază într-una din referințele românești în agricultură.

Ce-ar însemna douăzeci sau cincizeci de asemenea firme de industrie și agricultură în toată România? O forță economică și alimentară pentru țara noastră cum ea n-a mai avut niciodată.

A început secerișul la Segarcea. Și au fost deja primele zile din recolta lui 2013. Oricît ar părea de ciudat, prin cele mai însorite locuri din România (Segarcea este unul dintre acestea) a plouat destul de puțin, mult mai puțin decît în restul României.  Încă se mai resimt urmele secetei din 2011. Încă se simte sărăcia de apă în pămînt. Necum să existe riscul unor inundații.

Ca de obicei, de la Cerealcom Dolj SA vine primul semn legat de recolta fiecărui an. Ei încep întotdeauna primii și ei anunță primul diagnostic. După primele 3.000 de hectare putem zice că avem parte de un mic semn de bine.

La Cerealcom ies cam 7.000 de kilograme la hectar. Putea fi mai mult. Dar nici puțin nu-i, cîtă vreme, prin alte locuri, mai ales unde suprafețele sunt mici, izolate, lucrate cu te miri ce și cum, iese de obicei binișor sub 3.000 de kilograme. Asta îl și face pe Mihai Anghel, omul care conduce toată această industrie de la Cerealcom Dolj să pledeze pentru comasările de suprafețe, pentru automatizare, pentru respectul față de pămînt, pentru includerea acestei valori într-o strategie economică națională, pentru legi care să protejeze pămînturile din România în fața afaceriștilor străini, dar și a netoților care îl deteriorează. La Calopar, Cerat Segarcea, Giurgita, Goicea, Bârca, Maceșu, Gingiova,Valea Stanciului și Dranic se recoltează grâul lui 2013.

La Segarcea, a început vara!  A lu’ Anghel a început secerișul!