Cei mai mulți bucureșteni trec zilnic prin Piața Victoriei fără să bănuiască ce se află în spatele clădirii din care Guvernul taie și spânzură.
La doar câteva sute de metri de Palatul Victoria începe însă un alt București. Un oraș în miniatură, construit în jurul unor străzi care poartă numele unor capitale și mari orașe ale lumii: Paris, Roma, Londra, Atena, Washington, Praga sau Tirana. O simplă plimbare prin cartier poate da senzația unei călătorii simbolice prin Europa, fără să părăsești centrul orașului.

Farmecul locului vine în primul rând din atmosfera sa. Străzile sunt liniștite, umbrite de arbori maturi care, toamna, transformă trotuarele într-un covor de nuanțe aurii. Traficul pare să dispară, iar zgomotul Pieței Victoriei rămâne undeva în urmă.
Aici, chiar e Micul Paris
Privirea este atrasă imediat de vilele ridicate în perioada interbelică, atunci când Bucureștiul își consolida reputația de „Micul Paris”. Unele dintre acestea au fost restaurate impecabil și impresionează prin fațadele elegante, feroneria fin lucrată, bovindourile generoase și grădinile atent întreținute. Altele păstrează influențe Art Deco, cu volume geometrice, linii drepte și terase care amintesc de modernismul anilor ’30.

În același timp, cartierul spune și povestea unei elite care a visat un București european. Multe dintre case au fost construite pentru oameni influenți ai epocii, diplomați, funcționari de rang înalt sau membri ai burgheziei care își doreau să locuiască într-una dintre cele mai selecte zone ale Capitalei.

Pe traseu apar și clădiri monumentale. Una dintre ele, fostul sediu al Administrației Financiare a Sectorului 1, domină strada prin portalul său impunător, balconul decorat și ornamentația bogată. Chiar dacă timpul și-a lăsat amprenta asupra fațadei, imobilul parcă ar mai vrea să transmită imaginea unui București ambițios și sofisticat. Nu-I prea iese, iar imobilul construit cu atenție pentru detaliu și reprezentare impresionează acum doar prin tristețea transmisă.

Fostul sediu al Fiscului nu este singurul învins de timp. Printre vilele renovate, mai apar case care poartă semnele degradării. Fațade scorojite, tencuială căzută, ferestre distruse și porți care se uită cu jind după cineva care să le deschidă sau închidă. Toate contrastează cu proprietățile de milioane de euro aflate la câțiva metri distanță. O clădire marcată cu bulina roșie amintește că patrimoniul Bucureștiului rămâne vulnerabil, chiar și într-una dintre cele mai valoroase zone ale orașului.

La fel de surprinzătoare este și prezența unor șantiere abandonate sau neterminate. Între două vile elegante, schelete metalice ruginite și fundații invadate de vegetație așteaptă de ani buni finalizarea unor proiecte care par suspendate în timp. Este poate cea mai puternică imagine a cartierului: un loc în care trecutul, prezentul și viitorul coexistă la aceeași adresă.

În alte colțuri, case vechi au fost extinse sau transformate prin intervenții moderne din sticlă și metal. Uneori dialogul dintre vechi și nou este armonios, alteori contrastul este izbitor. Poate tocmai această conviețuire între epoci îi conferă zonei un caracter aparte.
Cartierul din spatele Guvernului arată că nu este un muzeu al Bucureștiului interbelic și nici o enclavă înghețată în timp. Este un loc viu care continuă să se schimbe, dar care vrea să păstreze pe alocuri urmele unei epoci în care Capitala își căuta identitatea printre marile orașe ale Europei.

Poate că acesta este adevăratul său farmec. Nu doar vilele spectaculoase, ci și clădirile care încă așteaptă să fie salvate. Nu doar prezentul prosper, ci și memoria unui oraș care continuă să se reinventeze.
La doi pași de Guvern, Bucureștiul își arată una dintre cele mai frumoase fețe. Iar pentru cei care au răbdarea să se piardă pe străzile cu nume de capitale europene, recompensa este o rară senzație: aceea că descoperă un oraș nou într-un oraș pe care credeau că îl cunosc deja.