Mitul ajutorului financiar străin împotriva corupției

Există deja în țările central și est-europene o generație care a trăit exclusiv pe spezele guvernelor și fundațiilor straine. O generație de guvernanți care s-a specializat în împărțirea intre ei a ajutoarelor străine. O generație a  a ONG-iștilor care fac naveta între mediul nonguvernamental și guvernare, apoi între seminarii și scoli de vară sponzorizate generos, intre conferințe și proteste și mitinguri. De la studii și până la slujbă, mașină și locuință, mai totul a fost realizat din ajutorul financiar străin, în schimbul redactării și aplicării unor proiecte împotriva corupției și în favoarea statului de drept, împotriva propagandei antiliberale și în favoarea piețelor, împotriva discriminării de gen, rasă, orientare sexuală și pentru întărirea democrației, etc. O mare parte a acestor proiecte, studii și rapoarte întocmite pe banii ambasadelor și fundațiilor repetă aceleași marote, sunt structurate pe aproape același calapod, încât au ajuns să-i plictisească și să-i facă pe finanțatori să ridice din sprâncene și să caute o nouă generație, ceva mai puțin prăfuită și mai puțin complăcută. Toate proiectele urmăresc, în realitate, același lucru – banul. Ca și cum ar fi o conductă de bani cu sens unic – dispre ambasade și fundații către niște sedii de apartament, birouri guvernamentale și conturi bancare.

Scandalul ucrainean de la care a pornit actualul impeachment al președintelui Trump a oferit revistei American Conservative ocazia de a analiza eficiența ajutoarelor de miliarde de dolari pe care SUA le-au revărsat asupra guvernanților din alte state, pentru a lupta împotriva corupției și a întări statul de drept.

”A te baza pe ajutor străin pentru a reduce corupția este ca și cum te-ai aștepta ca whiskeyul să te vindece de alcoolism”, scrie James Bovard pentru American Conservative. ”După audierile din Camera Reprezentanților, cu mărturii despre rolul președintelui Trump în amânarea ajutorului american pentru SUA, liderul minorității democrate din Senat, Chuck Schumer, a declarat: «Cifrele nu mint. Este tot mai clar că președintele Trump nu este cruciatul anticorupție care pretinde că este».

Majoritatea relatărilor din presă au asumat în mod tacit faptul că asistența americană este vitală pentru combaterea corupției în Ucraina. Însă se ignoră faptul că ajutorul străin are un istoric toxic în Ucraina post-sovietică”, scrie Bovard, jurnalist care a colaborat cu publicații precum The New York Times, The Hill sau The Washington Post.

”O analiză din 2002 a American Economic Review a concluzionat că «o creștere a ajutorului străin se asociază cu creșterea corupției»  și că «corupția se corelează pozitiv cu ajuorul primit din Statele Unite».

2002 a fost anul în care George W. Bush a lansat programul de ajutor Milleniun Challenge Account (MCA). Bush a declarat: ”Cred că nu are sens să oferim ajutor, bani, statelor corupte”. Însă administrația Bush a continuat să ofere milioane de dolari pentru multe dintre cele mai corupte regimuri din lume. În 2004, Departamentul de Stat a arătat că ”MCA este un supliment pentru alte programe de ajutor ale SUA”. Echipa lui Bush a găsit scuze pentru a oferi ajutoare MCA pentru unele dintre cele mai corupte regimuri, inclusiv pentru Georgia.

În 2010, președintele Barack Obama a proclamat la ONU că America ”se află în fruntea unei acțiuni globale de combatere a corupției”. Consilierii lui Obama suneau că ”SUA aruncau în trecut cu bani în diverse probleme”, după cum scria Los Angeles Times. Însă inconsistențele au ieșit la iveală anul următor, când administrația Obama s-a opus eforturilor Congresului de a reduce ajutoarele fara rost. Secretarul de Stat Hillary Clinton a avertizat că limitarea ajutoarelor pentru țările care nu trec testele anticorupție ”pot afecta un număr mare de beneficiari care au nevoie de fonduri”.

Administrația Obama a continuat să toarne miliarde de dolari din banii contribuabililor în ”sifoane” precum Afganistan, despre care până și președintele Ashraf Ghani a recunoscut, în 2016, că ”este una dintyre cele mai corupte țări de pe glob”. Iar potopul de ajutoare pentru guvernul afgan nu a făcut decât să alimenteze coruptia. Așa cum remarca John Sopko, inspectorul special general pentru reconstrucția Afganistanului, ”trebuie să înțelegem cum politicile SUA și practicile pe care le încurajează în mod neintenționat au ajutat și au alimentat corupția. Trebuie să recunoaștem pericolul de a avea de-a face cu persoane sau rețele cu o reputație proastă, pericolul de a tolera abuzuri la contractarea ajutoarelor, acceptând performanțe proaste, și pericolul de a accepta programe nesustenabile”.

La audierile pentru impeachment de săptămâna trecută a participat actualul ambasador al SUA în Ucraina, William B. Taylor Jr., care a declarat că el ”a avut autoritate asupra ajutorului acordat Ucrainei împotriva invaziei ruse și împotriva corupției”. The Washington Post l-a laudat pe Taylor drept cineva care, ”în anii 1990, le-a spus politicienilor ucraineni că nimic nu este mai important pentru prosperitatea lor pe termen lung decât eradicarea corupției și întărirea statului de drept, Taylor vorbind în calitate de șef al misunii de ajutor pentru dezvoltare pentru țările ex-sovietice”.

Transparency International, care publică Indexul anual al Percepției Coruptiei, arată cum corupția a crescut în Ucraina la finalul anilor 1990 și rămâne la un nivel obscen (deși în ultimii ani s-au înregistrat câteva progrese). Taylor a fost ambador în Ucraina din 2006 până în 2009, cand corupția a explodat, în ciuda ajutoarelor americane de milioane de dolari. Ucraina este acum a 120-a cea mai puțin coruptă țară din lume – mai rău decât Egiptul sau Pakistanul, alte două mari beneficiare ale ajutorului american.

Mituirea politicienilor străini pentru a încuraja guvernările incoruptibile este ca și cum ai distribui gratuit prezervative pentru a încuraja abstinența. În loc de încurajarea practicilor bunei guvernări, ajutorul străin genereaza mai degrabă cleptocrații sau guverne conduse de hoți. Așa cum a observat o analiză a Brookongs Institution, «istoria ajutoarelor SUA este plină de povești cu oficiali străini corupți care folosesc ajutoarele pentru a-și umple buzunarele, pentru a susține achiziții militare și a iniția proiecte inutile». Atât politicienii americani, cât și birocrații vor însă să continue cu vaca de muls a ajutoarelor, fără a ține cont de faptul că guvernele străine irosesc banii sau îi folosesc pentru reprimarea propriilor cetățeni.

Dacă ajutoarele SUA ar fi fost eficiente, Ucraina ar fi devenit un paradis al statului de drept cu mult timp înainte. Se poate ca noul președinte Volodimir Zelenski să fie sincer în acțiunile sale de eradicare a coruptiei. Însă ar fi o insultă atat la adresa lui, cât și a țării sale să pretindem că Ucraina nu se poate lepăda de corupție fără sprijinul lui Donald Trump. Cel mai sigur mod de a reduce corupția în străinătate este să încetăm cu ajutoarele pentru aceste țări”.