”Puterile militare europene lucrează la un plan pe 5-10 ani pentru a înlocui SUA în NATO”, scrie Financial Times, citând patru oficiali europeni anonimi. Marea Britanie, Franța, Germania și statele nordice vor să prezinte acest plan oficialilor SUA, la Summitul NATO din luna iunie. Sursele Financial Times arata însă că unele state europene refuză să se alăture unui asemenea proiect, fie pentru că aceste state consideră că SUA nu se vor retrage militar din Europa, fie din teamă că alăturarea lor la proiectul unui NATO European ar putea grăbi retragerea militară a SUA. Din informațiile publicate de Financial Times rezultă că în Europa se duce o lupta surdă pentru dominația la nivel strategic asupra țarilor din Europa Centrală și de Est. Cel mai probabil, statele cele mai importante care privesc cu reticență planul unui NATO european sunt Polonia și România.
În acest moment, puterile militare vest-europene au un singur plan în ce privește războiul din Ucraina – sunt gata să plătească orice preț nu pentru a nu pierde acest război prin procură, ci pentru a nu da impresia că l-au pierdut. Într-un moment în care motoarele economice ale UE nu mai funcționează, când sancțiunile impuse Rusiei au redus și mai mult competitivitatea economică a UE și când partidele eurosceptice sunt în ascensiune, orice pierdere de imagine pentru proiectul european ar fi devastatoare. Pentru moment, planul salvării imaginii UE este reînarmarea și crearea unei armate europene
Proiectul unei armate europene nu este nou, datează din 1950, de la propunerea premierului francez Rene Pleven pentru crearea Comunității Europene a Apărării. Acel plan născut în Franța a murit chiar in Adunarea Națională franceză, doi ani mai târziu. Acum, ideea este resuscitată și se duce o luptă surdă pentru controlul potențialei armate europene – aceasta însemnând nu numai controlul militar, ci beneficiile la nivel economic de pe urma înarmării și a potențialelor intervenții în zone în care statele europene ar avea interese economice. Lupta aceasta se duce nu doar între Germania și Franța. Eurocrații de la Bruxelles își doresc ca armata să fie controlată din ”capitala Europei” și pentru asta au aruncat în joc suma de 800 de miliarde de euro pentru reînarmare, prin îndatorarea în comun a statelor membre.
În această luptă pentru influență, Romania a transmis recent un semnal important, dând un răspuns la ”oferta” Franței de a-si extinde umbrela nucleară asupra aliaților din Europa. Cristian Diaconescu, consilierul pentru securitate și apărare al președintelui interimar, a spus: ”Ne-am făcut evaluările din punct de vedere al garanțiilor de securitate, acestea sunt suficiente. Nu se pune problema unei cupole nucleare privind România”. Poziția premierului polonez Donald Tusk nu este la fel de clară. În luna mai vor avea loc alegeri prezidențiale și în România, și în Polonia. Dacă poziția României nu se va schimba și dacă favoritul liberal al prezidențialelor din Polonia nu va adopta o poziție pro-europeană în detrimentul celei pro-americane, atunci se va produce o ruptură în cadrul NATO. De o parte vor fi statele vest-europene care vor marșa pe proiectul unui NATO fără SUA și al unei armate europene; de cealaltă parte vor fi statele central și est-europene, care vor asigura un ”cordon sanitar” american între Europa de Vest tot mai războinică (pentru a salva ”proiectul european” transformându-l dintr-un proiect social axat pe inițiativa privată într-unul mai degrabă militarist și axat pe capitalul de stat) și Rusia învingătoare în Ucraina.
Dacă informațiile despre înlocuirea Statelor Unite în cadrul NATO publicate de Financial Times sunt adevărate, atunci Europa se poate împărți militar (inclusiv în ce privește profitul de pe urma înarmării) într-o jumătate de vest autonomă față de SUA și cu o poziție amenințătoare la adresa Rusiei și o jumătate estică aliniată Statelor Unite.
În acest context, alegerile prezidențiale din Polonia și România sunt esențiale. Administrația Trump are interesul ca decidenții finali în materie de politica externă și de securitate din aceste doua țări să răspundă prima data la telefonul primit de la Washington, nu de la Bruxelles sau de think-tankurile Victoriei Nuland. Această dispută transatlantică a dus la cea mai bizară campanie prezidențială și apoi la siluirea democrației în România. Pe 12 martie, vorbind la France 2, ministrul francez al Apărării, Sebastien Lecornu, a reamintit importanța României și a mizei alegerilor prezidențiale. ”Avem în România 1000 de militari francezi pentru a reasigura România. Între timp, în România au avut loc alegeri și știm că serviciile ruse au manipulat votul”. În Polonia, favoritul alegerilor este liberalul Rafał Trzaskowski, mai puțin pro-american decât actualul președinte Andrzej Duda și decât contracandidații săi ultraconservatori.
„DIVIDE ET IMPERA”: totusi ilici si pretinii, precum si bolsevicii au aplicat cu succes. Dar este adevarata explicatia: este solve et coagula. Ucideti omenirea rapid, pentru ca o adunatura de shaitani sa devina stapanii resurselor. Traim o „glovalizare” a „decat” doua corporatii: vanguard si blackrock. In timp ce voi aruncati cu nisip unii in altii in sandbox!