În această sâmbătă, cunoscută drept Moşii de Iarnă, îi pomenim pe cei trecuţi la Domnul pentru iertarea de păcate, fiind încredinţaţi în Învierea lui Hristos.
Sâmbăta este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad ca să-i elibereze pe cei drepţi adormiţi. De asemenea, sîmbăta este deschisă spre duminică, ziua învierii cu trupul, ziua începutului fără sfârşit.
În această zi, în biserică se oficiază Sfânta Liturghie, apoi slujba Parastasului pentru cei adormiţi.
Potrivit tradiţiei, pentru pomeni sunt necesare coliva, un colac, o sticlă de vin, pomelnicul şi lumânări. Se pot aduce, de asemenea, după posibilităţi, şi alte bucate preferate de cei pare care îi comemorăm.
Începând cu Moşii de Iarnă, şapte săptămâni, până la Sâmbăta lui Lazăr (înaintea Săptămânii Patimilor lui Iisus), vor fi dedicate celor răposaţi pe care îi comemorăm păstrându-le astfel amintirea vie.
Până la Săptămâna Patimilor, în lăcaşele de cult sunt pomeniţi deci cei dragi, rude şi prieteni.
În Postul Sfintelor Pasti există şi obiceiul sărindarelor, pomelnice pe care credincioşii le aduc la biserică, pentru a fi pomenite timp de 40 de zile. Finalul acestor pomeniri se face în Sâmbăta lui Lazăr, dinaintea Duminicii Floriilor.
Că slujbele de pomenire sunt necesare ne arată Vechiul Testament, unde găsim îndemnuri la milostenie pentru cei adormiți. Alături de rugăciunile stăruitoare se cer și pomeni, potrivit doxologia.ro.
Tobit, spre exemplu, aflându-se în ultimele clipe de viață, i-a spus fiului său: „Împarte pâinea ta la mormântul drepților, dar celor păcătoși să nu le dai” (Tobit 4, 7), adică facerile de bine să vizeze pe cei nevoiași, dar și cucernici, credincioși.
Isus Sirah învață: „Dărnicia ta să atingă pe toți cei în viață și chiar morților fă-le parte de ea” (Isus Sirah 7, 35).
O altă dovadă a necesității rugăciunilor pentru cei din lumea cealaltă o găsim în Cartea a doua a Macabeilor (12, 12-46), unde se subliniază cât de greu cântăresc rugăciunea și jertfele în slobozirea lor de păcate: „Drept aceea, sfânt și cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăție pentru cei morți, ca să se slobozească de păcat”.
În Noul Testament ni se vădește posibilitatea iertării chiar după moarte a unor păcate, excepție făcând cele împotriva Duhului Sfânt (Matei 12, 31-22).
Sfintele evanghelii ne arată că Hristos a săvârșit nenumărate fapte minunate asupra unor persoane la rugămintea altora, iar cele trei învieri le-a înfăptuit mişcat de plânsul și rugăciunile celor dragi ai lor. Ni se adevereşte astfel că, prin mijlocirea credinței și a dragostei, multe se împlinesc, deoarece, ne spune Sfântul Apostol Pavel, nici măcar mormântul nu poate stăvili iubirea (I Corinteni 13, 8). Rugăciunile, milosteniile devin, aşadar, o sfântă răspundere: „Datori suntem să ne rugăm pentru frați” (I Ioan 15, 13).
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.