Neocenzura

Una din formele de cenzură, aplicată multă vreme de Biserică, a fost să nu fie permise tipărirea şi circulaţia liberă a Bibliei în mediile alfabetizate. Teza din spatele acestei decizii era aceea că ar fi fost periculos pentru unitatea spirituală a creştinismului să apară curente de interpretare a Bibliei neautorizate de Biserică şi neintermediate de cler.

Pericolul a devenit realitate după ce Luther a tradus Biblia în germană. Urmaşii Reformei s-au împărţit în diverse facţiuni. Curentele ce s-au ivit din Reformă au ajuns să fie mai numeroase decât ereziile majore consemnate în istoria creştinismului unitar.

Cenzura politică instaurată sub regimurile marxist-leniniste a urmărit, în principal, să scoată din circulaţie argumentele cele mai importante ce au fost formulate în contra marxismului şi leninismului. Mai târziu, când au început să circule argumente antistaliniste, cenzura statelor comuniste a fost atentă ca nu cumva Lenin să fie supus criticii ori ca nu cumva să devină cunoscut că Marx „profeţise” victoria Revoluţiei în statele capitaliste cele mai dezvoltate.

Ce se întâmplă azi? „Profeţia” despre victoria egalitarismului socialist în statele capitaliste dezvoltate se împlineşte. Numele lui Marx nu este evocat, deocamdată, dat fiind că cenzura nu a reuşit să păstreze intactă statuia cultului său chiar dacă acest cult nu a permis dărâmarea statuilor ridicate în onoarea personalităţii sale.

Este mai mult decât clar că cenzura statelor comuniste a făcut din minţile cetăţenilor lor nişte marionete fără acces la miezul real al marxismului. Acum, tocmai acest miez este învelit în foi de ceapă pe care noi, cei care am vieţuit sub regimurile marxist-leniniste, cu greu le putem recunoaşte a fi cele mai organice învelişuri ale miezului. Cu atât mai greu cei care, azi, au 30-40 de ani (la noi, ei sunt cei din USR-PLUS) sunt dotaţi cu uneltele mentale necesare pentru a recunoaşte… ceapa.

Ceea ce, azi, numim corporatism este numele actual pentru ceea ce Marx a desemnat a fi marile concentrări de capital. Ideea lui Marx a fost că interesul marilor concentrări de capital are a curge în direcţia marilor concentrări de proprietăţi şi patrimonii, dat fiind că, fără bazele acestea, concurenţa faţă de corporaţii are a fi anemică.

Gheorghe Piperea: Ce aveți de ascuns, oameni țicniți?

Aşadar, nu proletariatul fusese desemnat a fi agentul final al Revoluţiei. Rolul lui era intermediar: să facă să apară state-corporaţii înainte ca marile corporaţii private să se consolideze.

Ne aflăm, azi, aici, într-o cultură politică în care esenţa marxismului este mai puţin cunoscută decât propaganda ce s-a născut spre a ascunde această esenţă. Aici, în România. Dar şi aici, pe glob. Neocenzura ce deja s-a instituit în chip deosebit de agresiv şi de eficient asta urmăreşte în esenţă: să nu devină clar că abia acum are loc victoria „profeţiei” marxiste.